Instanţa a reţinut, în esenţă, că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din legea menţionată, în sensul că, raportat la temeiul de drept al acţiunii şi la aspectele supuse examinării instanţei de contencios administrativ, eventuala constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate nu este aptă a aduce vreun folos procesual recurentului.
II. Cererea de recurs
Împotriva încheierii menţionate, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, a declarat recurs petentul A., reiterând susţinerile privind admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate şi susţinând că această hotărâre este nelegală şi netemeinică, fără a indica însă, în mod explicit, vreo critică punctuală de nelegalitate, în sensul dispoziţiilor art. 488 din C. proc. civ.
III. Apărările intimatei
Intimata Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru lipsa oricărei critici de nelegalitate şi a solicitat motivat, în esenţă, în principal, constatarea nulităţii recursului, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.
IV. Considerentele Înaltei Curţi
În condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate îndeplinirea cerinţei motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei cerinţe imperative atrage sancţiunea nulităţii, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.
În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a făcut o expunere a condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate invocate, reluând, practic, argumentele prezentate în susţinerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, fără a menţiona vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., pe care le consideră incidente în privinţa încheierii atacate.
Susţinerile recurentului nu constituie critici de nelegalitate cu privire la încheierea împotriva căreia a exercitat calea de atac, nu relevă care sunt argumentele pentru care nu este legală soluţia de respingere a cererii sale şi care sunt dispoziţiile legale încălcate de instanţă, astfel că nu sunt de natură a fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Prin urmare, sub aspectul încadrării în motivele de nelegalitate prevăzute de lege, analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze încheierea atacată, conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.
Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una dintre situaţiile cuprinse limitativ în art. 488 din C. proc. civ.
Reproducerea, prin cererea de recurs, a unei cereri, precum şi menţionarea generică a nemulţumirilor părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat încheierea atacată nu se constituie într-o veritabilă critică de nelegalitate a hotărârii, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevăzând expres că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din codul specificat.
În concluzie, cum aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport cu prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului dedus judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii din 22 mai 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 septembrie 2018.
Procesat de ED