Asupra contestaţiei de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 54/F din data de 18 aprilie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 166 C. pen., raportat la art. 529 şi art. 533 C. proc. pen., a admis cererea formulată de petentul A. şi a dispus reabilitarea judecătorească a petentului pentru condamnările pronunţate pe numele său, astfel:
1. Pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 248 alin. (1) C. pen. şi 2 ani în baza art. 289 cu art. 41 alin. (2) C. pen., prin Sentinţa penală nr. 271/04.06.1998 a Judecătoriei Costeşti, judeţul Argeş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 332/11.05.2000 a Curţii de Apel Piteşti - ambele pedepse graţiate conform Legii nr. 137/1997, plus 1 an în baza art. 215 alin. (2) C. pen.
2. Pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 254 alin. (1), art. 288 alin. (1) şi (2), art. 291 C. pen., prin Sentinţa penală nr. 225/27.04.1999 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4778/21.12.1999 a Curţii Supreme de Justiţie;
3. Pedepsele de 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 215 alin. (1) C. pen., plus 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 292 C. pen., prin Sentinţa penală nr. 326/04.12.2001 a Tribunalului Argeş, ambele pedepse graţiate conform Legii nr. 137/1997, plus 1 an cu aplicarea art. 81 C. pen., în baza art. 215 alin. (1) şi (6) C. pen.
4. Pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată în baza art. 257, art. 290 C. pen., prin Sentinţa penală nr. 1052/11.11.2002 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4963/04.11.2003 a Curţii Supreme de Justiţie, graţiată în baza Decretului de graţiere nr. 1164/2004, graţiere confirmată în baza Sentinţei penale definitive nr. 1537/05.12.2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală;
5. Pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea faptei prev. de art. 25 C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen., art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, prin Sentinţa penală nr. 42 din 09.03.2011, în Dosarul penal nr. x/2009 a Curţii de Apel Piteşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4963 din 13.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 537 C. proc. pen., a dispus ca, după rămânerea definitivă a hotărârii să se efectueze menţiunile corespunzătoare pe ambele exemplare ale hotărârilor judecătoreşti, prin care s-a pronunţat condamnările pentru care s-a dispus reabilitarea.
În baza art. 13 (1) b din Legea nr. 290/2004, a dispus scoaterea din evidenţa cazierului judiciar a petentului în privinţa condamnărilor sus-menţionate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 14 martie 2018, a fost înregistrată cererea formulată de condamnatul A., prin care a solicitat reabilitarea judecătorească cu privire la pedepsele aplicate în urma condamnărilor dispuse de către instanţele judecătoreşti.
În motivare, petiţionarul a arătat că a suferit mai multe condamnări penale, astfel: 1) prin Sentinţa penală nr. 271 din 4 iunie 1998 a Judecătoriei Costeşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 332 din 11.05.2000 a Curţii de Apel Piteşti, a fost condamnat la pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare, în baza art. 248 alin. (1) C. pen. şi 2 ani închisoare, în baza art. 289 cu aplicarea art. 2 C. pen., ambele pedepse graţiate conform Legii nr. 137/1997 şi 1 an închisoare în baza art. 215 alin. (1) C. pen. 2) prin Sentinţa penală nr. 225 din 27.04.1999 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4778 din 21.12.1999 a Curţii Supreme de Justiţie, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 254 alin. (1), art. 288 alin. (1) şi (2) şi art. 291 C. pen. 3) prin Sentinţa penală nr. 326 din 04.12.2001 a Tribunalului Argeş, petentul a fost condamnat la pedepsele de 6 luni închisoare în baza art. 215 alin. (1) C. pen. şi 6 luni închisoare în baza art. 292 C. pen., ambele pedepse graţiate conform Legii nr. 137/1997, şi 1 an închisoare în baza art. 81 C. pen., în baza art. 215 alin. (1) şi (6) C. pen. 4) prin Sentinţa penală nr. 1052 din 11.11.2002 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4963 din 04.11.2003 a Curţii Supreme de Justiţie, a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în baza art. 257 şi art. 290 C. pen., graţiată în baza Decretului de graţiere nr. 1164/2004, graţiere reconfirmată în baza Sentinţei penale definitive nr. 1537/05.12.2012 a Tribunalului Bucureşti; 5) prin Sentinţa penală nr. 42 din 09.03.2011 pronunţată în Dosarul nr. x/2009 al Curţii de Apel Piteşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4963 din 13.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen., art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
În susţinerea cererii, a fost depus la dosar certificatul de cazier judiciar, precum şi acte, în copii xerox, respectiv: cartea de identitate, hotărâri judecătoreşti, acte medicale, însoţite de o opinie a unui medic expert, referate întocmite de Tribunalul Bucureşti, însoţite de adresa de înaintare.
A fost ataşat, spre observare, Dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Piteşti, soluţionat prin Sentinţa penală nr. 100/F/15.09.2017, prin care o cerere anterioară având acelaşi obiect a fost respinsă, ca prematur introdusă (a se vedea şi filele x ale dosarului pendinte).
Verificând dovezile ataşate cererii, Curtea a constatat următoarele:
Conform sentinţelor penale aflate la dosar, cel în cauză a suferit mai multe condamnări penale, astfel:
1) Prin Sentinţa penală nr. 271 din 4 iunie 1998 a Judecătoriei Costeşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 332/R din 11.05.2000 a Curţii de Apel Piteşti, i-au fost aplicate două pedepse cu închisoarea, respectiv: 1 an şi 6 luni închisoare, în baza art. 248 alin. (1) C. pen. şi 2 ani închisoare, în baza art. 289 cu aplicarea art. 2 C. pen., ambele pedepse graţiate conform Legii nr. 137/1997 şi 1 an închisoare în baza art. 215 alin. (1) C. pen.
2) Prin Sentinţa penală nr. 225 din 27.04.1999 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4778 din 21.12.1999 a Curţii Supreme de Justiţie, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen., la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. şi, respectiv, 2 ani închisoare, în baza art. 291 C. pen. anterior.
În urma contopirii, a fost calculată o rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare.
3) Prin Sentinţa penală nr. 326 din 04.12.2001 a Tribunalului Argeş, petentul a fost condamnat la pedepsele de 6 luni închisoare în baza art. 215 alin. (1) C. pen. şi 6 luni închisoare în baza art. 292 C. pen., ambele pedepse graţiate conform Legii nr. 137/1997, şi 1 an închisoare în baza art. 81 C. pen., în baza art. 215 alin. (1) şi (6) C. pen.
4) Prin Sentinţa penală nr. 1052 din 11.11.2002 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4963 din 04.11.2003 a Curţii Supreme de Justiţie, a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în baza art. 257 C. pen. anterior şi la 1 an închisoare, în baza art. 290 C. pen. anterior. Au fost contopite cele două sancţiuni, dispunându-se executarea pedepsei de 5 ani închisoare.
Prin Decretul de graţiere individuală nr. 1164/2004 emis de Preşedintele României, a fost graţiat restul de pedeapsă din pedeapsa totală de 5 ani şi 4 luni închisoare, rezultată din contopirea efectuată de instanţa Tribunalului Bucureşti (Sentinţa penală nr. 1208/10.12.2013, definitivă prin Decizia penală nr. 6672/10.12.2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), aplicată condamnatului A. prin această Sentinţă penală nr. 1052/2002 a Tribunalului Bucureşti, graţiere reconfirmată în baza Sentinţei penale definitive nr. 1537/05.12.2012 a Tribunalului Bucureşti.
5) Prin Sentinţa penală nr. 42 din 09.03.2011 pronunţată în Dosarul nr. x/2009 al Curţii de Apel Piteşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4963 din 13.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
S-a apreciat că, potrivit dovezilor ataşate, petentul-condamnat a achitat integral cheltuielile judiciare datorate statului, are o stare de sănătate precară, iar prin Sentinţa civilă nr. 168/2008 a Tribunalului Bucureşti, definitivă, s-a dispus ca Statul Român să îl despăgubească cu echivalentul drepturilor salariale de care a fost lipsit în perioada 17.02.2004 - 01.06.2005, la valoarea actualizată, conform indicelui de inflaţie, precum şi cu suma de 15.000 euro, despăgubiri morale.
Condamnatul a depus la dosar note scrise şi un borderou cu documente, pentru a dovedi că, după executarea pedepselor, a fost încadrat în muncă, a achitat toate cheltuielile judiciare, precum şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat.
Reiese din aceste documente, în opinia instanţei de fond, că cel în cauză nu figurează cu debite restante la stat, iar dauna la plata căreia a fost obligat prin Sentinţa civilă nr. 2414/2006 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti a fost integral achitată, la 26.01.2007.
În fine, verificând şi adresa emisă de Biroul Executări penale al Curţii de Apel Piteşti la data de 25.04.2017, s-a constatat că A. a fost arestat la 17.04.2012, pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 42/2011 a acestei instanţe (cea din urmă sentinţă de condamnare pronunţată pe numele petentului) începând a fi executată de la această dată şi expirând la 16.10.2013.
În raport de aceasta, s-a apreciat ca fiind îndeplinit termenul defipt prin art. 166 alin. (1) lit. a) din C. pen. în vigoare, la data de 20.04.2017 (în acest sens, a se vedea şi Sentinţa penală nr. 100/F/06.09.2017 a acestei instanţe), cum şi celelalte condiţii cumulativ prevăzute de art. 168 din cod, motiv pentru care cererea de reabilitare a fost admisă, conform procedurii instituite de art. 529 şi 533 din C. proc. pen.
Drept consecinţă, s-a dispus reabilitarea condamnatului pentru condamnările pronunţate pe numele său, astfel cum au fost enumerate anterior.
Împotriva sentinţei penale a declarat contestaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Piteşti care a solicitat desfiinţarea sentinţei penale şi, în principal, respingerea cererii de reabilitare iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât nu s-a soluţionat fondul cauzei.
În esenţă, contestatorul a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile reabilitării judecătoreşti, în speţă cele prevăzute de art. 168 lit. b) din C. pen., privind achitarea obligaţiilor civile, ce îi reveneau petentului prin Sentinţa penală nr. 326/2001 pronunţată de Tribunalul Argeş, respectiv achitarea cheltuielilor de judecată, nefiind lămurită de către instanţa de fond situaţia cheltuielilor judiciare. Totodată, în cauză, nu s-a dispus ataşarea, conform art. 531 din C. proc. pen., a dosarelor în care s-au pronunţat hotărârile de condamnare.
Analizând contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este întemeiată sub aspectul desfiinţării Sentinţei penale nr. 54/F din 18 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru motivele ce se vor expune în continuare.
Potrivit art. 168 lit. b) din C. pen., cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă persoana condamnată a achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
Examinând înscrisurile aflate la dosar, se constată că situaţia achitării cheltuielilor de judecată de către persoana condamnată A. nu a fost lămurită de către instanţa de fond.
Astfel, în considerentele sentinţei penale contestate s-a arătat că petentul "a achitat integral cheltuielile judiciare datorate statului ".
Verificând înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte constată că acestea au în vedere cheltuielile judiciare, în cuantum de 200 RON, la care petentul a fost obligat prin Sentinţa penală nr. 100/15.09.2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie definitivă prin Decizia penală nr. 27/11.01.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, având ca obiect o cerere anterioară de reabilitare depusă de persoana condamnată, precum şi în cuantum de 3.350 RON, cheltuieli judiciare către stat la plata cărora petentul a fost obligat prin Sentinţa penală nr. 42/09.03.2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie (3.000 RON, conform copiei sentinţei ataşate la dosar - fila x, 93), rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1154/13.04.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală (350 RON, conform copiei extrasului minutei deciziei ataşate la dosar).
Însă, cererea de reabilitare depusă de petentul A. viza mai multe condamnări succesive ale acestuia dispuse prin Sentinţa penală nr. 271/04.06.1998 a Judecătoriei Costeşti, Sentinţa penală nr. 225/27.04.1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, Sentinţa penală nr. 326/04.12.2001 a Tribunalului Argeş, secţia penală, Sentinţa penală nr. 1042/11.11.2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi Sentinţa penală nr. 42/09.03.2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Or, se constată că instanţa de fond nu a analizat, în niciun fel, situaţia cheltuielilor judiciare la care petentul a fost obligat prin Sentinţele penale nr. 271/04.06.1998, nr. 225/27.04.1999, nr. 326/04.12.2001 şi nr. 1042/11.11.2002, respectiv în deciziile pronunţate în căile de atac în respectivele cauze, limitându-se a constata doar achitarea cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat petentul prin Sentinţa penală nr. 42/09.03.2011 şi în calea de atac exercitată împotriva acestei ultime hotărâri.
Deopotrivă, instanţa de fond nu a lămurit chestiunea achitării cheltuielilor de judecată la care a fost obligat petentul nici prin prisma înscrisurilor depuse de acesta şi nu a făcut nicio analiză pe acest aspect, punând în imposibilitate instanţa de control judiciar de a cenzura sentinţa penală contestată pe acest aspect.
Astfel, din chitanţele pentru "încasarea de impozite, taxe şi contribuţii" depuse de petentul A. având ca obiect "venit din recup. chelt. jud. avansate de stat" şi "regularizări" din 2006, 2010, 2011 nu rezultă ce obligaţii de plată au fost onorate, sumele înscrise pe aceste chitanţe fiind diferite de cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat petentul prin hotărârile de condamnare cu privire la care acesta solicită reabilitarea judecătorească.
Totodată, nu a rezultat în ce măsură copiile certificatelor de cazier fiscal depuse la dosar dovedesc achitarea cheltuielilor judiciare la care a fost obligat petentul, în condiţiile în care în cazierul fiscal al contribuabilului se înscriu informaţii privind faptele sancţionate de legile fiscale, contabile, vamale şi de cele care privesc disciplina financiară, potrivit legislaţiei în vigoare.
Or, din referatele întocmite de Biroul executări penale din cadrul instanţelor de executare, cu referire la Sentinţa penală nr. 225/27.04.1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, Sentinţa penală nr. 326/04.12.2001 a Tribunalului Argeş, secţia penală şi Sentinţa penală nr. 1042/11.11.2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rezultă că nu s-a primit dovada achitării cheltuielilor judiciare. Situaţia este similară şi în ceea ce priveşte Sentinţa penală de contopire nr. 1208/10.12.2003 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală. Cu referire la Sentinţa penală nr. 271/04.06.1998 a Judecătoriei Costeşti, Biroul executări penale a comunicat faptul că cheltuielile judiciare au fost confirmate de către executorul judecătoresc, conform menţiunilor din registru.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a analizat, în mod corespunzător, îndeplinirea condiţiei privind achitarea integrală a cheltuielilor de judecată la care a fost obligat petentul prin hotărârile de condamnare succesive cu privire la care acesta solicită reabilitarea judecătorească. Analizarea efectivă a acestei condiţii nu se poate realiza în lipsa stabilirii cu certitudine a obligaţiilor de plată rezultate din hotărârile judecătoreşti, astfel că se impune ataşarea dosarelor în care s-au pronunţat hotărârile de condamnare ale petentului A. Or, aducerea dosarului în care s-a pronunţat condamnarea este o obligaţie instituită, în mod expres, prin dispoziţiile art. 531 din C. proc. pen., ignorată de către instanţa de fond şi care a constituit unul dintre motivele de contestaţie ale parchetului. De altfel, soluţionarea cererii de reabilitare a fost realizată de instanţa de fond fără ataşarea tuturor hotărârilor judecătoreşti, lipsind copiile Deciziei penale nr. 212/09.03.2000 a Tribunalului Argeş şi a Deciziei penale nr. 1154/13.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Ulterior, ataşării dosarelor în care s-au pronunţat hotărârile de condamnare ale petentului A., se va stabili situaţia achitării cheltuielilor de judecată de către petent, prin raportare la informaţiile actualizate ce urmează a fi remise de instanţele de executare şi, în cazul unor răspunsuri negative, prin înscrisuri ce urmează a fi solicitate petentului.
În ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în speţă, condiţia prevăzută de lege vizează Sentinţa penală nr. 326/04.12.2001 a Tribunalului Argeş, secţia penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 80/A/05.03.2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4998/20.11.2002 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, singura hotărâre de condamnare a petentului prin care s-au instituit obligaţii pe latura civilă a cauzei, conform copiilor hotărârilor depuse la prezentul dosar. În esenţă, prin hotărârea antemenţionată s-a dispus obligarea inculpatului A., în solidar cu partea responsabilă civilmente Primăria Oraşului Costeşti, jud. Argeş, să restituie celor 407 părţi civile prevăzute în tabelele de la dosarul de urmărire penală, sumele încasate de la aceştia, actualizate, în raport de indicele de inflaţie, la data executării, plus dobânzile legale, în limita sumei de 76.129.701 RON.
Contrar prevederilor art. 168 lit. b) din C. pen., Înalta Curte constată că instanţa de fond s-a raportat, în mod eronat, la despăgubirile civile prin care petentul a fost obligat prin Sentinţa civilă nr. 2414/14.04.2006 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti şi nu cele stabilite prin hotărârea de condamnare, respectiv Sentinţa penală nr. 326/04.12.2001 a Tribunalului Argeş, secţia penală. Pe cale de consecinţă, şi consideraţiile instanţei de fond privind achitarea integrală a daunelor civile la care a fost obligat petentul sunt eronate.
Petentul a susţinut că a achitat integral despăgubirile civile din Sentinţa penală nr. 326/04.12.2001 a Tribunalului Argeş, secţia penală, urmată de o succesiune de sentinţe civile de individualizare şi executare ale Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, depunând la dosar copiile Sentinţelor civile nr. 2414/14.04.2006 şi nr. 6076/05.11.2007, ambele pronunţate de Judecătoria sector 4 Bucureşti şi copiile înscrisurilor din care rezultă plata sumelor la care a fost obligat prin cele două hotărâri civile.
Înscrisurile depuse de petent la dosar confirmă faptul că îndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin Sentinţa penală nr. 326/04.12.2001 a Tribunalului Argeş, secţia penală, nu a avut loc decât parţial. Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 2414/14.04.2006 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Primăria Oraşului Costeşti şi a fost obligat pârâtul A. să plătească reclamantei suma de 8.008,03 RON reprezentând pretenţii civile pe care aceasta le-a plătit creditorilor B., C., D., E., F. şi G., care au procedat la executarea silită a părţii responsabile civilmente, Primăria Oraşului Costeşti. Prin Sentinţa civilă nr. 6076/05.11.2007 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Primăria Oraşului Costeşti şi a fost obligat pârâtul A. să plătească reclamantei suma de 18.246,44 RON, reprezentând daune plătite de reclamantă către creditorii H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V.
Din considerentele sentinţelor civile depuse de petent rezultă că acesta a achitat Primăriei Oraşului Costeşti sumele la care a fost obligat de instanţele civile în urma acţiunilor în regres formulate în justiţie de către partea responsabilă civilmente, sume pe care aceasta din urmă le-a achitat părţilor civile care au demarat procedurile de executare silită împotriva sa. La dosar nu s-a depus vreun înscris din care să rezulte că petentul a achitat părţilor civile, altele decât cele menţionate expres în cele două sentinţe civile, despăgubirile la care a fost obligat prin Sentinţa penală nr. 326/04.12.2001 a Tribunalului Argeş, secţia penală. E adevărat că în considerentele Sentinţei civile nr. 6076/05.11.2007 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti se reţine susţinerea reclamantei în sensul că a mai formulat anterior două astfel de cereri care au fost admise şi puse în executare (Sentinţele civile nr. 4580/2003 şi nr. 8416/2006), pârâtul achitând toate sumele datorate după primirea somaţiei de plată, însă la dosar aceste hotărâri nu sunt depuse, neputându-se decela numele părţilor civile cărora li s-au achitat despăgubirile civile.
Pe de altă parte, în condiţiile în care în sentinţa penală de condamnare nu sunt menţionate numele părţilor civile, ci se face trimitere la tabelele aflate în dosarul de urmărire penală, fiind individualizate filele aferente acestora, nu se poate, în mod obiectiv, verifica îndeplinirea condiţiei prevăzute în art. 168 lit. b) teza a II-a din C. pen., în lipsa ataşării dosarului în care s-a pronunţat condamnarea, obligaţie prevăzută, în mod expres, după cum s-a mai arătat şi anterior, în art. 531 din C. proc. pen.
Ulterior ataşării dosarului în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 326/04.12.2001 a Tribunalului Argeş, secţia Penală, instanţa de fond urmează a verifica îndeplinirea condiţiei prevăzute în art. 168 lit. b) din C. pen. privind îndeplinirea obligaţiilor civile de către petent, căruia îi revine obligaţia corelativă de a depune înscrisurile necesare în acest sens.
Având în vedere că nu s-a invocat de către petent împrejurarea avută în vedere de legiuitor în teza finală a art. 168 lit. b) din C. pen., respectiv în art. 534 din C. proc. pen., acesta afirmând că a plătit atât cheltuielile judiciare, cât şi despăgubirile civile la care a fost obligat, nu se impune o analiză separată a acestor chestiuni.
Faţă de cele arătate, se constată că instanţa de fond, cu încălcarea prevederilor art. 531 din C. proc. pen., a analizat în mod formal condiţiile reabilitării judecătoreşti, fără a raporta, în mod efectiv şi concret, dispoziţiile prevăzute de art. 168 lit. b) din C. pen. la actele dosarului şi înscrisurile depuse de petent. Toate aceste elemente sunt de natură a indica lipsa unei judecăţi efective a cauzei, care nu poate fi suplinită de către instanţa de control judiciar întrucât ar conduce la lipsirea părţii de un grad de jurisdicţie.
De asemenea, nu poate fi ignorată nici jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a stabilit că motivarea unei hotărâri constituie una dintre componentele dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În acest sens, Înalta Curte apreciază că prin lipsa motivării hotărârii contestate se creează o restrângere disproporţionată a dreptului la un proces echitabil care nu poate fi compensată prin analiza instanţei de control judiciar.
Deşi soluţia de trimitere a prezentei cauze spre rejudecare la aceeaşi instanţă nu se subsumează motivelor prevăzute expres în art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., instanţa de control judiciar apreciază că soluţia se impune pentru a garanta respectarea atât a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, cât şi a dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală garantat de art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Piteşti împotriva Sentinţei penale nr. 54/F din 18 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie privind pe intimatul condamnat A.
Va desfiinţa în totalitate sentinţa penală contestată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Piteşti împotriva Sentinţei penale nr. 54/F din 18 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul condamnat A.
Desfiinţează în totalitate sentinţa penală contestată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 octombrie 2018.
Procesat de GGC - NN