Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 821 din 28 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Mehedinţi, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 5649 din 29 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, prin care a fost respins, ca tardiv formulat, recursul formulat de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Mehedinţi împotriva Sentinţei nr. 1423/2017 din 31 mai 2017, pronunţate de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. x/2016.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere considerentele arătate în continuare.
Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".
În speţă, în privinţa Deciziei nr. 5649 din 29 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, termenul în care se poate solicita revizuirea, sub sancţiunea decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., începe să curgă de la data pronunţării acesteia, respectiv de la data de 29 septembrie 2017.
Din examinarea înscrisurilor depuse de către revizuentă, se constată că revizuirea a fost formulată la data de 6 noiembrie 2017, cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condiţiile în care în cauză nu s-a făcut dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 186 alin. (1) C. proc. civ.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recurs revizuenta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Mehedinţi.
În esenţă, recurenta susţine că cererea de revizuire a fost formulată cu respectarea termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât decizia a fost redactată la data de 11 octombrie 2017 şi a fost comunicată la data de 31 octombrie 2017.
Argumentează recurenta că i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece nu putea formula revizuire în termenul de 30 zile de la pronunţare fără a cunoaşte motivarea hotărârii.
În continuare, recurenta expune argumente în susţinerea caracterului potrivnic al hotărârilor ce formează obiectul cererii de revizuire.
3. Derularea procedurii judiciare în faţa Completului de 5 judecători
3.1. Pregătirea dosarului de recurs
Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului, în sensul că cererea de recurs a fost comunicată intimatei SC A. SRL la data de 27 iunie 2018, conform dovezii de înmânare de la fila x, care nu a formulat întâmpinare.
3.2. Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu, s-a concluzionat în sensul că recursul este admisibil, în sensul celor arătate în continuare.
a) Admisibilitatea căii de atac exercitate
Având în vedere faptul că recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost soluţionată o cerere de revizuire formulată pentru hotărâri potrivnice, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt aplicabile dispoziţiile art. 513 alin. (6) din acelaşi cod, conform cărora:
"Art. 513. - [...] (6) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul este de competenţa Completului de 5 judecători".
Potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 304/2004 coroborate cu cele ale art. 483 alin. (1) teza finală şi art. 513 alin. (6) C. proc. civ., completului de 5 judecători în materie civilă îi revine competenta de soluţionare a recursului ce formează obiectul cauzei.
b) Cerinţe prevăzute sub sancţiunea nulităţii
Cererea de recurs îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte obligaţia de ataşare a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, prevăzută art. 486 alin. (2) C. proc. civ., se constată că este incidentă scutirea prevăzută de art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât litigiul are ca obiect cererea formulată de o instituţie publică pentru recuperarea prejudiciului constând în plăţi nelegale din fonduri publice.
c) Termenul de recurs, în raport cu art. 485 C. proc. civ.
Hotărârea ce formează obiectul recursului a fost comunicată recurentei-revizuente la data de 29 mai 2018, iar recursul a fost înregistrat pe rolul instanţei la data de 14 iunie 2018, fiind respectat termenul de 30 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.
3.3. Analiza raportului în completul de filtru
Prin încheierea din camera de consiliu de la 24 septembrie 2018, completul de filtru a dispus comunicarea către părţi a raportului, cu menţiunea că pot depune punct de vedere asupra raportului în termen de 10 zile de la comunicare.
Părţile nu au depus punct de vedere asupra raportului.
3.4. Examinarea admisibilităţii în principiu a recursului
Prin încheierea din camera de consiliu de la 19 noiembrie 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 21 ianuarie 2019, cu citarea părţilor.
3.5. Re-repartizarea aleatorie a dosarului
La data de 13 decembrie 2018, dosarul a fost re-repartizat aleatoriu la completul de 5 judecători - Civil 2 - 2018, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi Hotărârii nr. 158 din 13 decembrie 2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
4. Considerentele Înaltei Curţi
4.1. Precizări prealabile
La termenul de judecată de astăzi, Înalta Curte constată că, raportat la considerentele de la pct. 53, 161, 168, 177 şi 198 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018 şi la dispoziţiile art. 174 alin. (2) şi art. 176 pct. 4 din C. proc. civ. din 2010, se ridică problema nulităţii absolute a încheierilor pronunţate în cauză în procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., de către o instanţă a cărei nelegală compunere a fost reţinută de instanţa de contencios constituţional.
În cauză, însă, Înalta Curte constată că nu mai este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de ar. 493 C. proc. civ., întrucât, potrivit art. 20 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, procedura menţionată nu se aplică în materia contenciosului administrativ, iar decizia ce formează obiectul prezentului recurs este pronunţată în această materie.
În consecinţă, potrivit celor consemnate în practicaua prezentei hotărâri, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată şi a rămas în pronunţare cu privire la recursul declarat în cauză.
4.2. Considerente referitoare la recurs
Analizând recursul dedus judecăţii, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
În sensul celor expuse la pct. 2, recurenta nu contestă aspectele reţinute în decizia recurată în sensul că ultima dintre hotărârile potrivnice în opinia sa a rămas definitivă la data de 29 septembrie 2017, iar cererea de revizuire a fost introdusă la data de 6 noiembrie 2017.
Criticile recurentei vizează momentul de la care se calculează termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti [...] în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".
Prin criticile formulate, recurenta tinde să argumenteze faptul că termenul respectiv se calculează de la data comunicării hotărârii, iar nu de la data la care hotărârea a rămas definitivă, întrucât, pentru motivarea revizuirii, îi este necesar să cunoască considerentele hotărârii atacate.
Susţinerea recurentei nu poate fi primită, având în vedere faptul că dispoziţiile procedurale citate prevăd fără echivoc faptul că termenul curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În speţă, decizia atacată cu revizuire, fiind o hotărâre dată în recurs, a devenit definitivă la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) C. proc. civ.
În circumstanţele expuse, prin decizia ce formează obiectul recursului în mod corect s-a reţinut că cererea de revizuire a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Raportat la susţinerile din recurs referitoare la încălcarea dreptului la apărare, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, considerentele Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea dispoziţiilor procedurale din reglementarea anterioară, care, similar art. 511 C. proc. civ. din 2010, prevedeau că, în anumite situaţii, termenul de revizuire se calculează de la data pronunţării hotărârii atacate:
- "[...] prin reglementările cuprinse în [...] C. proc. civ., referitoare la data de la care începe să curgă termenul de revizuire, legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite. În aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti în termenul legal cu cererea de revizuire. Referitor la susţinerea autoarei excepţiei potrivit căreia, dat fiind că hotărârea judecătorească nu i-a fost comunicată, nu a putut exercita, în termenul legal, calea de atac a revizuirii, Curtea reţine că stabilirea unor momente diferite de la care începe să curgă termenul de revizuire, în considerarea unor situaţii diferite, nu contravine prevederilor art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apărare. [...] obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor" (Decizia nr. 235/2003; Decizia nr. 1404/2008; Decizia nr. 4/2016, pct. 14);
- "[...] legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite, în aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti în termenul legal cu cererea de revizuire. De asemenea, Curtea a reţinut că formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate" (Decizia nr. 4/2016, pct. 13).
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Mehedinţi împotriva Deciziei nr. 821 din 28 februarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - CT