Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Acţiunea disciplinară
Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2016, Inspecţia Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pârâtului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.
2. Hotărârea instanţei disciplinare
Prin Hotărârea nr. 10P din 5 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară, a admis în parte acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară şi, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, a aplicat pârâtului sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 2 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din aceeaşi lege.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 10P din 5 octombrie 2016, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2016, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 139 din 8 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2016.
4. Cererea de revizuire
Împotriva Deciziei nr. 139 din 08 mai 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2016, recurentul A. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.
Revizuentul arată că, în Dosarul nr. x/2016, în care a fost pronunţată decizia atacată cu revizuire, instanţa a admis, prin încheierea din 8 mai 2017, cererea sa şi a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 raportat la art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1) - (3), art. 24 alin. (1), art. 53, art. 124 şi art. 132 alin. (1) din Constituţie.
Curtea Constituţională a soluţionat excepţia invocată prin Decizia nr. 381/2018, publicată în M. Of. nr. 634/20.07.2018, şi a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, în sensul că dispoziţiile respective sunt constituţionale doar în măsura în care se interpretează că recursul prevăzut de acestea este o cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii pronunţate în materie disciplinară,
Revizuentul arată că, deşi în preambulul deciziei atacate cu revizuire, se menţionează că urmează a se face şi o analiză sub aspectul temeiniciei hotărârii pronunţate de instanţa disciplinară, instanţa de recurs s-a limitat doar la motivarea respingerii recursului în raport cu fiecare aspect de nelegalitate invocat, precum şi la recunoaşterea formală a aptitudinii secţiei pentru procurori în materie disciplinară de a analiza cauza sub aspectul temeiniciei şi de a-i respinge probele, fără să efectueze ea însăşi în vreun fel o analiză concretă a pertinenţei, concludentei şi utilităţii fiecărui mijloc de probă administrat ori propus de magistrat în apărare, pentru corecta stabilire a situaţiei de fapt şi pronunţarea unei hotărâri temeinice. Astfel, instanţa de recurs nu a realizat o judecată efectivă sub aspectul temeiniciei hotărârii atacate, deşi probele administrate ori propuse în apărare ar fi conturat o cu totul altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţa disciplinară, consecinţa fiind pronunţarea unei hotărâri netemeinice.
În continuare, revizuentul expune o analiză a mijloacelor de probă administrate în cauza disciplinară, argumentând corecta stabilire a situaţiei de fapt, care să contribuie la pronunţarea unei hotărâri temeinice.
Prin notele scrise înregistrate la dosar la data de 4 decembrie 2018, revizuentul a invocat excepţia nulităţii absolute a deciziei atacate cu revizuire şi excepţia nelegalei constituiri a completului de judecată.
În susţinerea excepţiei nulităţii absolute a deciziei atacate cu revizuire, revizuentul, în temeiul art. 178 şi art. 176 alin. (4) C. proc. civ. şi având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018, argumentează faptul că hotărârea a fost pronunţată cu nerespectarea normelor de ordine publică referitoare la constituirea instanţei prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004.
Referitor la excepţia nelegalei constituiri a completului de judecată, revizuentul invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018 şi Sentinţa civilă nr. 4827 din 23 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost anulată Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 137 din 8 noiembrie 2018, în baza căreia a fost stabilită compunerea completelor de 5 judecători. În argumentaţie, revizuentul reiterează faptul că au fost încălcate normele de ordine publică referitoare la constituirea instanţei prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004.
5. Apărările intimatei Inspecţia Judiciară
Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
În susţinere, intimata arată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., deoarece Decizia Curţii Constituţionale nr. 381/2018 a fost pronunţată în soluţionarea unei alte excepţii de neconstituţionalitate decât cea invocată de recurentul A. în Dosarul nr. x/2016.
Totodată, se argumentează că motivul de revizuire nu este incident, deoarece recursul soluţionat prin decizia atacată cu revizuire este o cale de atac devolutivă, fapt menţionat atât în considerentele deciziei respective, cât şi în decizia Curţii Constituţionale invocate de revizuent. În acelaşi sens, se afirmă că recursul soluţionat prin decizia atacată nu a fost limitat la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar completul de 5 judecători a analizat hotărârea instanţei disciplinare şi sub aspectul temeiniciei.
6. Răspunsul la întâmpinare formulat de revizuent
Revizuentul a formulat răspuns la întâmpinare, în cuprinsul căruia combate apărările intimatei, arătând, în esenţă că, prin Decizia nr. 708/2018, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate pe care a invocat-o în Dosarul nr. x/2016 şi a constatat în mod formal inadmisibilitatea acesteia în condiţiile în care anterior, prin Decizia nr. 381/2018, admisese aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate.
Raportat la apărările intimatei, revizuentul arată că instanţa de recurs numai în mod formal a menţionat analiza hotărârii instanţei disciplinare şi sub aspectul temeiniciei, fără însă a realiza o asemenea analiză. În acest sens, revizuentul critică hotărârea instanţei de recurs în ceea ce priveşte aprecierea probatoriului administrat. Este criticat şi faptul că nu este reglementat un asemenea motiv de inadmisibilitate a cererii de revizuire.
Totodată, revizuentul argumentează că dreptul său de a formula cererea de revizuire este justificat de Decizia Curţii Constituţionale nr. 381/2018.
II. Considerentele Înaltei Curţi
1. Excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 247 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată, invocată de revizuent, instanţa constată că aceasta este rămasă fără obiect pentru considerentele arătate în continuare.
Criticile revizuentului sunt întemeiate pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018 şi Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 137 din 8 noiembrie 2018 şi vizează compunerea Completelor de 5 judecători stabilită în urma tragerii la sorţi din 9 noiembrie 2018.
Or, compunerea completului de 5 judecători - Civil 2 - 2018, învestit în prezent cu soluţionarea cauzei, a fost stabilită în temeiul Hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1367 din 5 decembrie 2018, prin tragerea la sorţi din 13 decembrie 2018 şi a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 157 din 13 decembrie 2018.
Astfel fiind, întrucât excepţia vizează o situaţie juridică epuizată, întemeiată pe un act juridic care a încetat să mai producă efecte juridice (Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 137 din 8 noiembrie 2018), instanţa constată că excepţia a rămas fără obiect de vreme ce actuala compunere a completului de 5 judecători este diferită şi se fundamentează pe alte temeiuri de drept decât cele contestate de revizuent.
În consecinţă, în temeiul ar. 247 alin. (1) C. proc. civ., va fi respinsă, ca rămasă fără obiect, excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată, invocată de revizuentul A.
2. Excepţia nulităţii absolute a deciziei atacate cu revizuire
În ceea ce priveşte nulitatea absolută a deciziei atacate cu revizuire, nulitate invocată de revizuent prin notele de şedinţă înregistrate la dosar la data de 4 decembrie 2018, instanţa reţine considerentele arătate în continuare.
Întrucât se invocă nulitatea absolută a deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire, criticile revizuentului se circumscriu căii de atac exercitate ca un nou motiv de revizuire formulat prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018, publicată în M. Of. nr. 1021/29.11.2018.
Conform art. 511 alin. (3) C. proc. civ., în cazul motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., termenul de revizuire este de 3 luni şi se calculează de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial.
În cauză, se constată că cererea de revizuire a fost formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. în raport cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 381/2018, care a fost publicată în M. Of. nr. 634/20.07.2018.
Or, în condiţiile în care excepţia nulităţii absolute a deciziei atacate cu revizuire, calificată ca motiv distinct de revizuire, a fost formulată prin notele de şedinţă depuse la oficiul poştal la data de 3 decembrie 2018 şi înregistrate la dosar la data de 4 decembrie 2018, se constată că nu a fost respectat termenul de 3 luni prevăzut de art. 511 alin. (3) C. proc. civ., calculat de la data de 20 iulie 2018, când Decizia Curţii Constituţionale nr. 381/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial (termen care s-a împlinit la data de 20 octombrie 2018).
În consecinţă, se constată a fi tardiv formulat motivul de revizuire constând în nulitatea absolută a Deciziei nr. 139 din 08 mai 2017.
3. Asupra cererii de revizuire
În temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., analizând admisibilitatea revizuirii şi faptele pe care aceasta este întemeiată, Înalta Curte reţine aspectele arătate în continuare.
Cu prioritate, instanţa constată că nu pot fi primite apărările intimatei Inspecţia Judiciară în sensul că revizuirea este inadmisibilă pentru neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., inadmisibilitate argumentată prin faptul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 381/2018, invocată de revizuent, a fost pronunţată în soluţionarea unei alte excepţii de neconstituţionalitate decât cea invocată de recurentul A. în Dosarul nr. x/2016.
În Dosarul nr. x/2016, prin încheierea din 8 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, a admis cererea formulată de recurentul A. şi a sesizat Curtea Constituţională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 şi cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 alin. (1) (cu referire şi la art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor) şi art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea 317/2004, recurentul a argumentat faptul că acestea sunt contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 24 alin. (1), art. 53, art. 124 şi art. 132 alin. (1) din Constituţie, întrucât, în materia răspunderii disciplinare a magistraţilor, calea de atac nu are un caracter devolutiv, nepermiţând instanţei de recurs să examineze hotărârile secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii şi sub aspectul temeiniciei.
Prin Decizia nr. 708/2018, Curtea Constituţională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, excepţie ridicată de A. în Dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători.
Decizia Curţii Constituţionale nr. 708/2018 nu este publicată în Monitorul Oficial la data pronunţării prezentei decizii.
Însă, instanţa constată că, prin Decizia nr. 381/2018, invocată de revizuent, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de B. în Dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, şi a constatat că dispoziţiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituţionale doar în măsura în care se interpretează că "recursul" prevăzut de acestea este o cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţate în materie disciplinară.
Faptul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 381/2018 a fost pronunţată în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în alt dosar decât dosarul de recurs al revizuentului A. nu reprezintă un fine de neprimire, o cauză de inadmisibilitate a cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., întrucât revizuentul a invocat în faţa instanţei de recurs aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate care a fost admisă prin decizia respectivă.
Sub acest aspect, este relevantă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a reţinut admisibilitatea cererii de revizuire în situaţia în care excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă, ca devenită inadmisibilă, întrucât anterior fusese admisă aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate invocate într-o altă cauză. În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut că "pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive care au fost pronunţate în cauze în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curţii de admitere şi a fost, în consecinţă, respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în M. Of. nr. 69/1.02.2016)". [Decizia Curţii Constituţionale nr. 163/2017, pct. 33]
Prin raportare la jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la caracterul devolutiv al recursului reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, analizând motivele invocate în susţinerea cererii de revizuire, instanţa reţine că, pentru argumentele arătate în cele ce succed, nu pot fi primite criticile revizuentului în sensul că instanţa de recurs nu a analizat criticile de netemeinicie expuse cu privire la hotărârea instanţei disciplinare.
Astfel, contrar susţinerilor revizuentului, se constată că, în chiar debutul considerentelor deciziei atacate cu revizuire, instanţa de recurs a reţinut expres că "având în vedere specificitatea cauzelor în materia contenciosului disciplinar al magistraţilor, precum şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completele de 5 judecători, în alte materii decât cea penală, în deplin acord cu orientarea jurisprudenţială stabilită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârile pronunţate în Cauza Oleksandr Volkov contra Ucrainei - 2013, Cauza Sofia Tato Marinho dos Santos Costa Alves dos Santos contra Portugaliei - 2016 şi Cauza Ramos Nunes de Carvalho E Sa contra Portugaliei - 2016, trebuie precizat faptul că, în cele ce succed, vor fi analizate inclusiv criticile formulate din perspectiva netemeiniciei hotărârii atacate, prin încadrarea lor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., considerându-se că, în realitate, susţinerile respective vizează, mai mult sau mai puţin explicit, aspecte de nelegalitate a hotărârii".
Împrejurarea că instanţa de recurs a analizat hotărârea instanţei disciplinare, inclusiv din perspectiva temeiniciei, este dovedită de considerentele prin care s-a răspuns criticilor recurentului A. referitoare la încuviinţarea, administrarea sau evaluarea probelor cauzei, precum şi a celor referitoare la întrunirea condiţiilor de atragere a răspunderii disciplinare atât din perspectiva situaţiei de fapt, cât şi sub aspectul dispoziţiilor legale incidente în ceea ce priveşte abaterile disciplinare imputate magistratului şi individualizării sancţiunii disciplinare.
În realitate, se constată că, prin criticile formulate, revizuentul îşi expune dezacordul cu privire la soluţia şi motivarea hotărârii pronunţate de instanţa de recurs şi tinde, în realitate, la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei disciplinare, ceea ce, în actuala fază procesuală, ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea unei asemenea căi de atac (revizuirea) să nu presupună o nouă judecată a cauzei.
În sensul celor expuse, Înalta Curte are în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat [...]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în M. Of. nr. 855/21.12.2010)".
Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca rămasă fără obiect, excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată, invocată de revizuentul A.
Constată tardiv formulat motivul de revizuire constând în excepţia nulităţii absolute a Deciziei nr. 139 din 08 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2016, invocată de revizuentul A. prin notele scrise.
Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 139 din 08 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2016.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - CT