Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
I. Prin Încheierea din data de 7 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelantul inculpat A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 311 şi art. 31 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale trebuie să îndeplinească cumulativ cele patru cerinţe stipulate expres de textul legislativ: starea de procesivitate, în care ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate apare ca un incident procedural creat în faţa unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; activitatea legii, în sensul că excepţia priveşte un act normativ, lege sau ordonanţă, după caz, în vigoare; prevederile care fac obiectul excepţiei să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale; dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
În privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a textului criticat, instanţa a reţinut că primele trei condiţii rezultate din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 sunt îndeplinite: excepţia a fost invocată de apelantul intimat inculpat în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală şi vizează dispoziţiile art. 311 şi art. 31 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, text în vigoare, care nu a fost declarat neconstituţional.
Pentru a fi îndeplinită ultima condiţie de admisibilitate, respectiv aceea ca textul criticat să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, este necesar ca aceste prevederi legale să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces.
Excepţia de neconstituţionalitate formulată priveşte textul art. 311 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, potrivit căruia:
"Procedura de judecată în cameră preliminară se desfăşoară de un judecător din completul prevăzut la art. 31 alin. (1) lit. a)", iar potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (1) lit. a) din legea menţionată, în cauzele penale date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, "completul de judecată este format din 3 judecători".
Analizând stadiul procesual, instanţa a constatat că prezenta cauză se află în curs de judecare a apelurilor declarate de către Ministerul Public şi de către apelantul intimat inculpat împotriva Sentinţei penale nr. 305 din data de 26 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în Dosarul nr. x/2016, prin care, între altele, în baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., apelantul intimat inculpat a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatului interzicându-i-se, totodată, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.
În raport cu dispoziţiile procesuale criticate pentru neconstituţionalitate, văzând stadiul procesual al cauzei, constând în apel formulat împotriva unei hotărâri de condamnare pronunţate în cadrul judecării fondului, instanţa a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii, deoarece o posibilă soluţie a instanţei de contencios constituţional cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor ce reglementează compunerea diferită, din trei judecători, a completului de judecată ce soluţionează cauzele pe fond la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre deosebire de completul de judecător unic care soluţionează procedura camerei preliminare la această instanţă, nu mai poate avea vreo înrâurire efectivă asupra soluţiei ce s-ar putea pronunţa cu privire la cererea de apel formulată de apelantul intimat inculpat.
Prin urmare, a reţinut instanţa, la acest moment, nu se mai poate susţine că apelantul intimat inculpat are un interes specific în soluţionarea excepţiei invocate.
II. Împotriva acestei încheieri, inculpatul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi la data de 6 iulie 2018, sub nr. x/2017/12.1, fiind fixat termen la data de 24 septembrie 2018.
Concluziile apărătorului recurentului inculpat şi ale reprezentantului Ministerului Public la termenul din data de 24 septembrie 2018 au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
III. Examinând hotărârea atacată, prin raportare la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, faţă de criticile formulate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că recursul declarat de inculpatul A. este nefondat.
Astfel, referitor la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că din economia dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că sesizarea instanţei de contencios constituţional în cadrul controlului de constituţionalitate implică examinarea prealabilă a unor exigenţe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din legea menţionată.
Efectuată întotdeauna de instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, această analiză presupune, în concret, verificarea următoarelor cerinţe ce trebuie îndeplinite cumulativ:
- calitatea de parte în proces a autorului excepţiei;
- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar şi a măsurii în care legea sau ordonanţa în care acestea sunt inserate se află în vigoare la data soluţionării cererii;
- existenţa unei legături dintre norma legală criticată şi soluţia ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului. Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, "legătura cu soluţionarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate"
- verificarea deciziilor pronunţate anterior de către Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea acelei dispoziţii legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituţionalităţii normei criticate printr-o decizie precedentă.
Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că, dacă evaluarea primelor două şi a ultimei condiţii dintre cele patru anterior enunţate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerinţă cumulativă reclamă o evaluare mai amănunţită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilităţii cererii de sesizare.
O atare evaluare nu contravine însă dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992. A admite că instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia nu ar avea posibilitatea de a cenzura cererile de sesizare echivalează cu a considera că, în procedura reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992, evaluarea instanţei are doar un caracter pur formal, concluzie inconciliabilă cu specificul cerinţelor de admisibilitate ce trebuie evaluate şi care, aşa cum s-a arătat, nu antamează întotdeauna doar chestiuni de formă.
Din această perspectivă, o cerere de sesizare a Curţii în controlul de constituţionalitate poate fi calificată ca inadmisibilă atunci când, exemplificativ, tinde, fie la învestirea acesteia cu un examen ce excedează, în mod vădit, competenţei sale, intrând în sfera de competenţă exclusivă a legiuitorului (mutatis mutandis Deciziile nr. 284 din 24 ianuarie 2011, 176 din 6 martie 2012, 187 din 6 martie 2012, 378 din 26 iunie 2014 ale Curţii Constituţionale), fie la un control de constituţionalitate nu a unui text de lege anume determinat, ci a concluziei ce ar rezulta din corelarea mai multor dispoziţii de lege (mutatis mutandis Deciziile nr. 486 din 11 decembrie 2003, 85 din 27 ianuarie 2011, 537 din 15 octombrie 2014 ale Curţii Constituţionale).
Totodată, în ceea ce priveşte condiţia de admisibilitate privind legătura cu soluţionarea cauzei este de observat că raportul cu soluţionarea cauzei trebuie să privească incidenţa dispoziţiei legale, a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată, în privinţa soluţiei ce se va pronunţa asupra cauzei deduse judecăţii.
Astfel, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal. Aceasta presupune, pe de o parte, existenţa unei legături directe dintre norma contestată şi soluţia procesului principal, iar pe de altă parte, rolul concret pe care decizia din contencios constituţional îl va avea în proces, aceasta trebuind să producă efecte materiale asupra conţinutului deciziei judecătorului.
Examinând excepţia invocată de inculpatul A. sub aspectul interesului procesual al rezolvării prealabile a excepţiei de neconstituţionalitate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că această condiţie nu este îndeplinită.
Astfel, în doctrină s-a reţinut că "această cerinţă presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii în vederea trimiterii cauzei la Curtea Constituţională, pentru soluţionarea excepţiei: existenţa unei relaţii între situaţia juridică a părţii şi mijlocul procesual la care aceasta a recurs şi respectiv remedierea situaţiei juridice a părţii prin soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate." (Curierul Judiciar nr. 9/2008, pg. 105 " - Condiţia interesului în cazul cererii de trimitere a cauzei la Curtea Constituţională în vederea examinării constituţionalităţii unui text de lege într-o cauză pendinte pe rolul instanţelor de judecată).
Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate, impune justificarea unui interes de către autorul cererii.
Stabilirea acestui interes se face de către instanţa de judecată, pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport, cu procesul în care a intervenit şi a efectului pe care decizia Curţii Constituţionale îl produce în soluţionarea procesului principal, respectiv asupra conţinutului hotărârii ce se va pronunţa în cauză.
Astfel, critica unui text de lege ca fiind neconstituţional nu poate fi analizată formal ci trebuie verificată condiţia prealabilă a interesului născut şi actual, fiind necesar a se aprecia că, în mod real, soluţionarea aspectului neconstituţional al textelor conduce la respectarea dreptului părţii în conformitate cu dispoziţiile Constituţiei României.
În cauză, excepţia de neconstituţionalitate menţionată priveşte următoarele texte din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată:
Art. 31.- (1) În materie penală, completele de judecată se compun după cum urmează:
a) în cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de judecată este format din 3 judecători;
d) pentru contestaţiile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii de drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de judecată este format din 2 judecători.
Art. 311. - Procedura de judecată în cameră preliminară se desfăşoară de un judecător din completul prevăzut la art. 31 alin. (1) lit. a).
În susţinerea admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată făcând trimitere la textele de lege afectate de dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate, precum şi la normele constituţionale şi cele din izvoarele internaţionale care, în opinia apărării, intră în conflict cu aceste dispoziţii, recurentul inculpat a susţinut că disocierea produsă în compunerea completului de judecată afectează dreptul la un proces echitabil al inculpatului şi, în acelaşi timp, afectează şi drepturile celor doi judecători îndepărtaţi, prin dispoziţia legii, de la efectuarea unei judecăţi în cauza respectivă.
În examinarea interesului cererii, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, contrar celor susţinute de inculpat, constată că o eventuala decizie a Curţii Constituţionale prin care s-ar statua asupra constituţionalităţii sau, dimpotrivă, asupra neconstituţionalităţii dispoziţiilor criticate nu poate avea niciun fel de înrâurire în ce priveşte soluţia de condamnare a inculpatului, în condiţiile în care hotărârea criticată a fost pronunţată în urma analizării probatoriului din faza de urmărire penală, a cărui legală administrare a fost constatată definitiv în procedură de cameră preliminară şi al cărui conţinut a fost contestat în cursul judecăţii, de către inculpat, probatoriu care a fost readministrat, în raport, cu acuzaţiile aduse acestuia, fiind avute în vedere şi probele propuse de către inculpat şi administrate de către instanţa de fond.
Similar instanţei de fond, Completul de 5 Judecători, prin raportare la stadiul procesual al cauzei, apel formulat împotriva unei hotărâri de condamnare pronunţate în cadrul judecării fondului, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii, deoarece o posibilă soluţie a instanţei de contencios constituţional cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor ce reglementează compunerea diferită, din trei judecători, a completului de judecată ce soluţionează cauzele pe fond la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre deosebire de completul de judecător unic care soluţionează cauza în procedura camerei preliminare la această instanţă, nu mai poate avea vreo înrâurire efectivă asupra soluţiei ce s-ar putea pronunţa cu privire la cererea de apel formulată de apelantul intimat inculpat.
Această soluţie se impune, întrucât în cauză este depăşită, atât etapa procesuală a camerei preliminare, la care se referă textele de lege criticate, cât şi etapa soluţionării fondului, iar potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 802/2017: "probele menţinute ca legale de judecătorul de cameră preliminară pot face obiectul unor noi verificări de legalitate în cursul judecăţii din perspectiva constatării inadmisibilităţii procedurii prin care au fost obţinute şi a aplicării nulităţii absolute asupra actelor procesuale şi procedurale prin care probele au fost administrate, în condiţiile în care, în această ipoteză, se prezumă iuris et de iure că se aduce atingere legalităţii procesului penal, vătămarea neputând fi acoperită".
Prin urmare, nu poate fi stabilită o legătură efectivă între necesitatea pronunţării unei decizii de către instanţa de contencios constituţional cu privire la dispoziţiile criticate şi soluţionarea Dosarului nr. x/2017 având ca obiect apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 305 din data de 26 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, reţinându-se că dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă nu sunt de natură să provoace o restrângere a drepturilor părţii şi să aducă atingere dreptului acestuia la un proces echitabil.
Pentru considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 311 şi art. 31 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare cuprinsă în încheierea din data de 7 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales pentru recurentul inculpat, în sumă de 40 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 311 şi art. 31 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare cuprinsă în încheierea din data de 7 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales pentru recurentul inculpat, în sumă de 40 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2018.
Procesat de GGC - LM