Deliberând asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 292/A din data de 07 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, printre altele, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de apelantul condamnat A.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că apelantul condamnat A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate cu privire la modul la care a fost citat, conţinutul citaţiei, a condiţiilor de fond şi formă a actului de citare, a prevederilor C. proc. pen. cu privire la conţinutului citaţiei şi a modului de citare prevăzut în C. proc. pen., pentru următoarele motive: citaţia nu conţine date cu privire la identitatea apărătorului desemnat din oficiu, respectiv nume, prenume, adresă, număr de telefon, pentru a putea fi contactat în vederea pregătirii apărării. Acesta reprezintă, totodată, şi un aspect de discriminare, pentru că persoana care este în stare de liberate poate să contacteze avocatul, apărătorul angajat şi să studieze dosarul împreună cu acesta în vederea unei reale apărări şi respectării tuturor garanţiilor privind apărarea în cauză.
Un alt aspect criticat l-a vizat faptul că citaţia nu conţine date cu privire la identitatea şi funcţia membrilor instanţei de judecată, pentru ca aceştia să poată fi identificaţi în timp util în cazul unui conflict de interese, incompatibilităţi şi a unei lipse de competenţă, pentru o eventuală cerere de recuzare sau strămutare.
A mai arătat că citaţia nu cuprinde adresa persoanei citate, respectiv adresa sa, deşi C. proc. pen. prevede că citaţia trebuie să cuprindă adresa persoanei citate.
Citaţia nu cuprinde menţiunea cu privire la calea de atac şi termenele în care poate fi exercitată o contestaţie, pentru ca persoana citată să poată face contestaţie asupra citaţiei în timp util, cu privire la pregătirea apărării.
Citaţia nu cuprinde menţiuni cu privire la obligaţia apărătorului de a contacta persoana aflată în detenţie, pentru reprezentarea din oficiu, pentru pregătirea unei reale apărări şi studiul dosarului împreună cu persoana aflată în detenţie, astfel încât persoana reprezentată să beneficieze de toate garanţiile procesuale ale dreptului la apărare (dreptul de a studia dosarul cauzei, dreptul de a formula cereri şi excepţii), garanţii prevăzute de C. proc. pen. şi Constituţia României.
Astfel, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 - 263 privind procedura de citare, cu privire la încălcarea art. 7, art. 11, art. 15, art. 16, art. 17, art. 20, art. 21, art. 22, art. 23, art. 24, art. 30, art. 31, art. 34, art. 51, art. 52 şi art. 54 din Constituţia României, încălcarea Convenţiei la Strasbourg adoptată în 1983 privind drepturile persoanei transferate, încălcarea Convenţie pentru apărarea Drepturilor Omului (art. 5, art. 6, art. 7, art. 13, 14 şi 17), a Protocolului 7 şi 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, încălcarea din Legea nr. 76/1996, a art. 3, art. 4, art. 5, art. 9, art. 11, încălcarea din Legea nr. 302/2004, a art. 36, art. 38, art. 152, art. 153, art. 154, art. 155, încălcarea art. 10, art. 282, art. 364, art. 370, art. 351, art. 349, art. 353 art. 356, art. 358, art. 364, art. 403, art. 406, art. 407, art. 548 şi art. 549 din C. proc. pen., prin actele dosarului de transfer întocmite de autorităţile din Irlanda, solicitând să se constate că excepţiile invocate şi în scris întrunesc condiţiile de admisibilitate, respectiv au legătură cu soluţionarea cauzei şi fiind astfel îndeplinite condiţiile de admisibilitate.
Cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte a respins-o, ca inadmisibilă. În motivarea soluţiei, Înalta Curte a arătat că aspectele legate de modalitatea de citare şi conţinutul citaţiei, cât şi cele ce ţin de aplicarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală nu au nicio legătură cu obiectul prezentei cauze şi nu ar ajuta pronunţarea asupra contestaţiei în anulare aflată în faza apelului.
În ceea ce priveşte citarea, s-a constatat că citaţia, în cauză, a fost primită şi semnată de apelant la data de 31.10.2018, cauza fiind înregistrată pe rol la data de 1.10.2018, dar şi faptul că acesta este prezent în faţa instanţei. În ceea ce priveşte aspectele de fond şi formă ale procedurii de citare, acestea nu au nicio înrâurire asupra posibilităţii apelantului de a se organiza şi de a-şi susţine interesele în şedinţa publică la care este prezent. Referitor la identitatea membrilor completului de judecată, a funcţiilor judiciare îndeplinite, aspecte ce nu sunt menţionate în cuprinsul citaţiei, instanţa a constatat că se regăsesc pe lista şedinţei de judecată (fiind astfel accesibile părţii). Totodată, nici obligaţiile şi drepturile avocatului în procesul penal nu au nicio relevanţă ori legătură cu condiţiile de fond şi formă ale citaţiei. Acestea se exercită obiectiv, independent de enumerarea lor în conţinutul citaţiei. De altfel, apărătorul desemnat din oficiu este prezent în faţa instanţei şi a luat legătura pe toată perioada desfăşurării prezentului proces cu apelantul A. în vederea formulării şi susţinerii cererilor.
Totodată, s-a reţinut că procedura reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanţei, în faţa căreia se invocă excepţia, posibilitatea de a verifica constituţionalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv, aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte a apreciat că acesta trebuie realizat în concret, prin raportare la interesul celui care a invocat excepţia şi aplicabilitatea dispoziţiei legale în cauză, respectiv soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.
Înalta Curte a constatat în raport de motivele scrise, dar şi de cele dezvoltate oral, că nu se antamează, în realitate, o chestiune de constituţionalitate, ci se invocă nevoia ca citaţia să detalieze ansamblul drepturilor şi obligaţiilor procesuale, pe larg, şi să includă menţiuni referitoare la compunerea completului prin indicarea nominală a membrilor.
Ca urmare, instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, cuprinsă în Decizia penală nr. 292/A din data de 07 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, condamnatul A. a formulat recurs.
Prin motivele de recurs formulate în scris, recurentul condamnat, în esenţă, a reiterat criticile cu privire la modul la care a fost citat, conţinutul citaţiei, a condiţiilor de fond şi formă a actului de citare, a prevederilor C. proc. pen. cu privire la conţinutului citaţiei şi a modului de citare prevăzut în C. proc. pen., prin faptul că citaţia nu conţine date cu privire la identitatea apărătorului desemnat din oficiu, pentru a putea fi contactat în vederea pregătirii apărării.
De asemenea, a arătat că citaţia nu conţine următoarele: date cu privire la identitatea şi funcţia membrilor instanţei de judecată, pentru ca aceştia să poată fi identificaţi în timp util în cazul unui conflict de interese, incompatibilităţi şi a unei lipse de competenţă, pentru o eventuală cerere de recuzare sau strămutare; adresa persoanei citate, respectiv adresa sa, deşi C. proc. pen. prevede că citaţia trebuie să cuprindă adresa persoanei citate; menţiunea cu privire la calea de atac şi termenele în care poate fi exercitată o contestaţie, pentru ca persoana citată să poată face contestaţie asupra citaţiei în timp util, cu privire la pregătirea apărării; menţiuni cu privire la obligaţia apărătorului de a contacta persoana aflată în detenţie, pentru reprezentarea din oficiu, pentru pregătirea unei reale apărări şi studiul dosarului împreună cu persoana aflată în detenţie, astfel încât persoana reprezentată să beneficieze de toate garanţiile procesuale ale dreptului la apărare (dreptul de a studia dosarul cauzei, dreptul de a formula cereri şi excepţii), garanţii prevăzute de C. proc. pen. şi Constituţia României.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 31.01.2019.
Analizând recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, cuprinsă în Decizia penală nr. 292/A din data de 07 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Preparator, verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de condamnatul A., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti […] privind neconstituţionalitatea […] unei dispoziţii dintr-o lege […] în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată.
Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
În prezenta cauză, este incontestabil faptul că excepţia a fost invocată de către condamnatul A., în faţa unei instanţe judecătoreşti şi vizează dispoziţii din legi în vigoare, care nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Admisibilitatea cererii impune însă îndeplinirea cumulativă şi a cerinţei ca excepţia invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, legătură ce trebuie să aibă semnificaţie cu privire la soluţia ce ar putea fi dată fondului litigiului inclusiv din perspectiva interesului pe care partea îl justifică, condiţie care nu este îndeplinită în cauză.
Aşadar, scopul invocării excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi doar acela de a supune controlului de constituţionalitate o dispoziţie legală care reglementează măsuri sau activităţi vizând desfăşurarea procesului penal.
În plus, partea care o invocă trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăţi şi a pronunţării unei soluţii în ceea ce o priveşte, care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională.
Excepţia de neconstituţionalitate fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, înseamnă că invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinentei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.
Cerinţa relevanţei este expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării acestui litigiu. Irelevanţa este situaţia în care o excepţie de neconstituţionalitate nu are legătură cu cauza în care a fost invocată, aşadar nu este pertinentă pentru soluţionarea litigiului.
Înalta Curte, Completul de 5 Judecători notează că sintagma "legătura cu soluţionarea cauzei" priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată, în privinţa soluţiei ce se va pronunţa în procesul aflat pe rolul instanţei de judecată. Altfel spus, decizia Curţii Constituţionale, în soluţionarea excepţiei, trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul penal, ceea ce presupune existenta unei legături directe între norma legală contestată şi soluţia ce urmează a se da în cauză.
Astfel, se constată că obiectul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României îl constituie textele de lege prevăzute de art. 257 alin. (1), (21), (5), (82), art. 258, art. 259 alin. (7), art. 260 alin. (1) din C. proc. pen., a căror neconstituţionalitate este invocată de către condamnatul A.
Or, având în vedere cadrul procesual, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de către condamnatul A. cu referire la modul în care a fost citat, conţinutul citaţiei, a condiţiilor de fond şi formă a actului de citare, a prevederilor C. proc. pen. cu privire la conţinutului citaţiei şi a modului de citare prevăzut în C. proc. pen., prin faptul că citaţia nu conţine date cu privire la identitatea apărătorului desemnat din oficiu şi la identitatea membrilor din complet, nu poate avea o înrâurire cu privire la soluţia ce se pronunţă în cauză, câtă vreme, obiectul cauzei îl constituie apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 63 din 17 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de acelaşi condamnat.
În plus, textele legale criticate constituie reguli de procedură a căror stabilire se poate face numai prin lege, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Prin urmare, se constată că prin excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor mai sus menţionate, se tinde practic la o completare a normelor procedurale, solicitare inadmisibilă în raport de competenţa Curţii Constituţionale care, în jurisprudenţa sa, a reţinut că prin exercitarea controlului de constituţionalitate nu se poate proceda la adăugarea de noi prevederi în cuprinsul normelor invocate a fi neconstituţionale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 176/2012 publicată în M. Of. nr. 242/10.04.2012; Decizia nr. 187/2012 publicată în M. Of. nr. 242/10.04.2012; Decizia nr. 378/2014 publicată în M. Of. nr. 606/14.08.2014).
În consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, modificată şi republicată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 257 alin. (1), (21), (5), (82), art. 258, art. 259 alin. (7), art. 260 alin. (1) din C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 292/A din data de 07 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2018.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6), onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 257 alin. (1), (21), (5), (82), art. 258, art. 259 alin. (7), art. 260 alin. (1) din C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 292/A din data de 07 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2019.
Procesat de GGC - NN