Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
1. Litigiul de fond
Dosarul nr. x/2016 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară ("ANCPI"), B., C., D. şi E., prin care se solicită anularea Ordinului nr. 1.340/2015 emis de directorul General al ANCPI şi repararea pagubei care i-a fost cauzată prin emiterea acestui act administrativ, respectiv obligarea pârâţilor în solidar la plata daunelor morale de 100.000 RON.
În dezvoltarea motivelor acţiunii, reclamantul arată că actul administrativ a cărui anulare o solicită nu a respectat art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, întrucât pe site-ul oficial al ANCPI nu au fost publicate data afişării, nota de fundamentare, expunerea de motive şi referatul de aprobare privind necesitatea adoptării actului propus şi nu s-a realizat dezbaterea publică în mod real şi legal.
Prin ordinul contestat a fost modificat Ordinul nr. 700/2014 fără o justificare legală şi fără motive susţinute. Ordinul nr. 700/2014 impunea introducerea imobilelor înscrise în cartea funciară sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 printr-o documentaţie de primă înscriere care cuprindea certificatul fiscal şi actul care a stat la baza înscrierii în vechea carte funciară, respectându-se astfel dispoziţiile art. 24 alin. (3) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 ("Legea nr. 7/1996"). Modificarea art. 79 din Ordinul nr. 700/2014, prin pct. 48 din Ordinul nr. 1.340/2015, este în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 7/1996 şi ale art. 95 şi art. 360 din Ordinul nr. 700/2014.
În legătură cu daunele morale, reclamantul arată că, după intrarea în vigoare a Ordinului nr. 1.340/2015, nu a mai depus nicio documentaţie pentru imobilele înscrise în cărţi funciare deschise conform Decretului-lege nr. 115/1938. În 2015 a depus la OCPI Braşov, în calitatea sa de persoană fizică autorizată de ANCPI să execute lucrări de cadastru, geodezie, cartografie - categoria B, 55 de documentaţii doar pentru imobile înscrise în cărţi funciare deschise conform Decretului-lege nr. 115/1938, în vederea înscrierii lor în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară, potrivit Legii nr. 7/1996. După intrarea în vigoare a Ordinului nr. 1.340/2015, în aplicarea art. 79, ar trebui întocmită o documentaţie cadastrală de actualizare, ceea ce contravine art. 95 şi art. 360 din Ordinul nr. 700/2014 şi art. 40 - 41 din Legea nr. 7/1996.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 113 din 11 iulie 2016, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: (i) admite în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta ANCPI; (ii) respinge excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta ANCPI; (iii) respinge cererea reclamantului A. de suspendare parţială a Ordinului nr. 1.340/2015 emis de directorul general al ANCPI; (iv) anulează în parte Ordinul nr. 1.340/2015 emis de directorul general al ANCPI în privinţa pct. 36, 48 şi 53; (v) respinge celelalte pretenţii ale reclamantului; (vi) după rămânerea definitivă a prezentei, hotărârea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
3. Recursul declarat împotriva hotărârii primei instanţe
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au declarat recurs reclamantul A. şi pârâta ANCPI, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016.
4. Excepţia de neconstituţionalitate ridicată de recurentul-reclamant A.
În Dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin cererea de recurs, recurentul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 11 şi pct. 21 din O.U.G. nr. 35/2016, argumentând că sunt îndeplinite cerinţele pentru sesizarea Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte legătura dintre dispoziţiile citate şi soluţionarea litigiului, precum şi criticile de constituţionalitate, autorul excepţiei susţine următoarele: (i) curtea de apel a invocat articole din O.U.G. nr. 35/2016; (ii) prin art. I pct. 21 din O.U.G. nr. 35/2016 se reintroduce art. 87 pct. 16 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. (prin care au fost modificate alin. (1) şi (2) ale art. 58 din Legea nr. 7/1996), cu încălcarea rolului ce revine legiuitorului, care a abrogat textul respectiv, şi se face diferenţa între vechiul sistem de carte funciară din regiunea de aplicare a Decretului-lege nr. 115/1938 şi celelalte zone unde au existat Registrele de inscripţiuni şi transcripţiuni; (iii) prin prevederile art. 1 pct. 11 din O.U.G. nr. 35/2016 se creează din nou baza legală a conversiilor reglementate anterior prin pct. 48 din Ordinul nr. 1.340/2015, anulat prin sentinţa pronunţată de curtea de apel; (iv) dispoziţiile criticate sunt contrare art. 44 şi art. 115 alin. (6) din Constituţie, (v) sunt expuse critici referitoare la textele ce formează obiectul excepţiei în raport cu dispoziţiile Legii nr. 7/1996, precum şi consecinţele juridice ale dispoziţiilor contestate.
În esenţă, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât reprezintă o încălcare a rolului Parlamentului şi al puterii judecătoreşti, deoarece prin ordonanţa de urgenţă sunt introduse dispoziţii identice celor cuprinse în Ordinul nr. 1.340/2015, ce formează obiectul dosarului nr. x/2016, în care a fost pronunţată sentinţa civilă prin care a fost anulat parţial ordinul respectiv.
5. Încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată
Prin Încheierea şedinţei publice din 16 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 11 şi pct. 21 din O.U.G. nr. 35/2016, invocată de recurentul-reclamant A., reţinând, în esenţă, că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ca dispoziţiile criticate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
6. Recursul declarat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată
Împotriva încheierii menţionate la pct. 5, a declarat recurs A., criticând hotărârea pentru netemeinicie în privinţa soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, pentru argumentele arătate în continuare.
Ordinul nr. 700/2014 al directorului general al ANCPI cu modificările aduse prin Ordinul nr. 1.340/2015, ce formează obiectul Dosarului nr. x/2016, reprezintă norma de aplicare a Legii nr. 7/1996, care a fost modificată prin dispoziţiile O.U.G. nr. 35/2016 ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.
Dispoziţiile O.U.G. nr. 35/2016, care a intrat în vigoare ulterior dezbaterilor în faţa primei instanţei în dosarul nr. x/2016, se află în conflict cu alte dispoziţii legale, ceea ce prezintă importanţă pentru judecarea cauzei.
Dispoziţiile criticate se referă la accelerarea cadastrului sistematic şi la creşterea numărului imobilelor înscrise în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară şi prevăd pentru prima dată dreptul ANCPI de a deschide cărţi funciare contrar Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite nr. 72/2007, prin care a fost soluţionat recursul în interesul legii cu privire la calitatea procesuală pasivă a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în plângerile de carte funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996.
Prevederile art. I pct. 11 din O.U.G. nr. 35/2016 contravin dispoziţiilor art. 1, art. 23 pct. A lit. b) şi e) din Legea nr. 7/1996 şi art. 879 şi art. 881 din C. civ.
Prevederile art. I pct. 21 din O.U.G. nr. 35/2016 au ca efect aplicarea retroactivă a Decretului-lege nr. 115/1938, cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile prevăzut de art. 6 din C. civ. şi a art. 230 lit. g) din Legea nr. 71/2011, prin care a fost abrogat Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare. Totodată, prevederile respective sunt contrare dispoziţiilor art. 883 alin. (3) din C. civ. şi art. 1 şi art. 23 din Legea nr. 7/1996.
7. Apărările intimatei ANCPI
Intimata ANCPI a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului - excepţie care nu mai este susţinută în cauză, conform celor menţionate în practicaua prezentei decizii - şi excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu susţinerea că motivele invocate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
II. CONSIDERENTELE ÎNALTEI CURŢI
1. Excepţia nulităţii recursului
În temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului invocată de pârâta ANCPI, cu motivarea că recursul nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este neîntemeiată pentru considerentele arătate în continuare.
Referitor la calea de atac reglementată de art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992, în considerentele de la pct. 21 şi 22 din Decizia nr. 321/2017, Curtea Constituţională a reţinut următoarele:
"21. [...] este vorba de o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privinţa hotărârilor judecătoreşti prin care se respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Prin urmare, acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală. [...] dat fiind faptul că textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este aplicabil atât în materie procesual civilă, cât şi penală, acesta îşi menţine natura juridică de cale de atac specială ce nu poate fi calificată în funcţie de reglementările proprii procedurii penale sau civile. De aceea, această cale de atac cu o fizionomie juridică proprie nu poate fi considerată nici recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de C. proc. civ. sau penală şi nici apel, contestaţie sau plângere în sensul C. proc. pen.. Mai mult, Curtea reţine că aceeaşi cale de atac nu poate purta denumiri diferite în funcţie procedura civilă sau penală în care intervine.
22. În sensul celor de mai sus, Curtea constată că obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii."
În sensul argumentelor instanţei de contencios constituţional, Înalta Curte reţine că recursul reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este o cale de atac cu fizionomie proprie în cadrul căreia nu este impusă respectarea cerinţei specifice recursului în materie civilă de a conţine şi de a dezvolta motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. În cadrul căii de atac prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa verifică, sub toate aspectele, legalitatea şi temeinicia soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate reglementate de alin. (1)-(3) ale aceluiaşi articol, calea de atac nefiind limitată la motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
2. Cu privire la recursul declarat în cauză
Analizând recursul declarat în cauză, prin raportare la criticile formulate în circumstanţele litigiului dedus judecăţii, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
În cadrul căii de atac cu fizionomie juridică proprie reglementată de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, se reţine că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din aceeaşi lege, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: (a) excepţia să fie ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj constituţional; (b) excepţia să fie ridicată cu privire la neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; (c) dispoziţiile ce formează obiectul excepţiei să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; (d) excepţia să fie ridicată de una dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial ori de procuror, în cauzele la care acesta participă; (e) excepţia să nu fie invocată cu privire la dispoziţii constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
În cauză, raportat la circumstanţele cauzei expuse la pct. I din prezenta decizie, se reţine că excepţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile menţionate la lit. a), b), d) şi e) din paragraful anterior.
Chestiunea de drept supusă dezlegării în cadrul prezentului recurs vizează îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ca dispoziţiile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei. Analiza îndeplinirii acestei condiţii de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate nu se realizează in abstracto ori în raport cu orice fel de tangenţă cu litigiul aflat pe rolul instanţei, ci prin prisma identificării acelor elemente care demonstrează legătura de dependenţă între dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate şi soluţionarea litigiului în fond.
Dispoziţiile vizate de excepţia de neconstituţionalitate sunt cele ale art. I pct. 11 şi pct. 21 din O.U.G. nr. 35/2016, conform cărora:
"Art. I. - Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
11. La articolul 10, după alin. (4) se introduc şase noi alineate, alin. (5) - (10), cu următorul cuprins:
(5) În scopul accelerării înregistrării sistematice, precum şi al creşterii numărului imobilelor înscrise în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară, Agenţia Naţională, prin oficiile teritoriale, poate deschide cărţi funciare din oficiu, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, prin conversia în format electronic a informaţiilor existente în evidenţele oficiilor teritoriale referitoare la drepturile reale pentru care au fost îndeplinite formalităţile legale de publicitate, precum şi a informaţiilor grafice şi textuale ale imobilelor.
(6) Ulterior finalizării înregistrării efectuate potrivit alin. (5), se vor afişa opisul alfabetic al proprietarilor, precum şi registrul cadastral.
(7) Afişarea documentelor prevăzute la alin. (6) se face conform mijloacelor prevăzute pentru înregistrarea sistematică, respectiv prin publicarea şi afişarea, la nivel central, pe pagina de internet special creată de către Agenţia Naţională în acest scop, iar contestarea acestora se poate face şi electronic, inclusiv pe pagina de internet special creată de către Agenţia Naţională în acest scop, şi se soluţionează prin proces-verbal, care se contestă în condiţiile art. 14 alin. (4).
(8) Titularii drepturilor asupra imobilelor înscrişi în cărţile funciare deschise potrivit prevederilor alin. (5) au la dispoziţie un termen de un an de la data deschiderii din oficiu a cărţilor funciare, în care pot să solicite actualizarea gratuită a acestora.
(9) În cărţile funciare astfel înfiinţate se vor face menţiunile corespunzătoare referitoare la deschiderea acestora din oficiu, prin convertirea informaţiilor existente, precum şi cu privire la posibilitatea îndreptării erorilor sau actualizării înscrierilor după caz, în termen de un an de la data deschiderii.
(10) Actualizarea evidenţelor astfel convertite se poate efectua şi prin deschiderea din oficiu a cărţilor funciare la finalizarea înregistrării sistematice, prin redarea realităţii din teren, potrivit dispoziţiilor alin. (1), ca urmare a parcurgerii etapelor prevăzute la art. 11 alin. (2).
21. La articolul 40, după alin. (2) se introduce un nou alineat, alin. (21), cu următorul cuprins:
(21) Până la deschiderea noilor cărţi funciare, în regiunile de carte funciară care au fost supuse Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare, cu excepţia zonelor care fac obiectul legilor de restituire a proprietăţilor funciare, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în vechile cărţi funciare, vor continua să fie făcute în aceste cărţi, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale prezentei legi. În situaţia în care aceste cărţi nu există, sunt inutilizabile sau nu se identifică în arhiva oficiilor de cadastru şi publicitate imobiliară, sunt aplicabile dispoziţiile legale în vigoare referitoare la deschiderea unei noi cărţi funciare."
Este de observat faptul că litigiul în fond vizează legalitatea Ordinului nr. 1.340/2015 emis de directorul general al ANCPI, legalitatea actului administrativ fiind cenzurată de instanţa de contencios administrativ în raport cu reglementările cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis.
Prin Ordinul directorului general al ANCPI nr. 1.340/2015 a fost modificat şi completat Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al ANCPI nr. 700/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 şi 571 bis din 31 iulie 2014, cu modificările ulterioare.
Or, ordinul ce formează obiectul litigiului a fost emis în temeiul şi pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 7/1996, legalitatea sa fiind verificată prin prisma dispoziţiilor acestei legi în forma în vigoare la momentul emiterii ordinului.
În Dosarul nr. x/2016, dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la termenul de judecată din 27 iunie 2016, iar pronunţarea a fost amânată la data de 4 iulie 2016, iar, ulterior, la data de 11 iulie 2016, când a fost pronunţată Sentinţa civilă nr. 113 din 11 iulie 2016.
O.U.G. nr. 35/2016 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 30 iunie 2016, ulterior închiderii dezbaterilor în faţa primei instanţe.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă de A. şi în faţa Curţii de Apel Braşov, în Dosarul nr. x/2016, după închiderea dezbaterilor. Această împrejurare este menţionată şi în sentinţa civilă nr. 113 din 11 iulie 2016, cu precizarea că excepţia, fiind depusă după închiderea dezbaterilor, nu va fi luată în seamă, conform art. 394 C. proc. civ., care prevede, în cuprinsul alin. (3), că "După închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă".
Ca o primă concluzie, se reţine că dispoziţiile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate sunt ulterioare emiterii actului administrativ contestat, a cărui legalitate este analizată prin raportare la dispoziţiile în vigoare la data emiterii lui. Modificările ulterioare (O.U.G. nr. 35/2016) aduse reglementării primare (Legea nr. 7/1996) nu prezintă relevanţă sub aspectul controlului de legalitate realizat de instanţă în privinţa actelor administrative emise anterior (cum este, spre exemplu, Ordinul nr. 1.340/2015) în aplicarea dispoziţiilor care le ordonă (Legea nr. 7/1996). Modificarea adusă reglementării primare prezintă relevanţă din perspectiva necesităţii de adaptare a normelor de aplicare la noul cadru legislativ, iar nu în privinţa legalităţii normelor de aplicare emise anterior.
Cu alte cuvinte, modificările pe care O.U.G. nr. 35/2016 le-a adus Legii nr. 7/1996 nu afectează legalitatea Ordinului nr. 1.340/2015, care formează obiectul litigiului, ci pot avea drept consecinţă necesitatea modificării ordinului de bază - Ordinul nr. 700/2014 (care a fost modificat prin Ordinul nr. 1.340/2015) - în sensul conformării cu noul cadru legislativ.
Pe de altă parte, este de observat faptul că, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, sunt formulate critici cu privire la soluţia normativă cuprinsă în art. I pct. 11 şi 21 din O.U.G. nr. 35/2016 susţinându-se că aceasta intră în conflict cu dispoziţii din Legea nr. 7/1996, Legea nr. 71/2011 şi din C. civ.. Or, nu se poate reţine că nemulţumirile autorului excepţiei cu privire la noua soluţie normativă promovată prin O.U.G. nr. 35/2016 au legătură cu soluţionarea litigiului având ca obiect legalitatea Ordinului nr. 1.340/2015 emis în temeiul şi în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 7/1996 în forma anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 35/2016.
Pentru toate considerentele expuse, se reţine că, prin încheierea atacată, întemeiat s-a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate ridicată de A. nu are legătură cu soluţionarea litigiului ce formează obiectul dosarului nr. x/2016, astfel că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.
În consecinţă, se constată că încheierea atacată nu este susceptibilă de reformare în calea de atac reglementată de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de A., excepţie invocată de intimata Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, prin întâmpinare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 16 mai 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2016, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 11 şi pct. 21 din O.U.G. nr. 35/2016 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2018.
Procesat de GGC - LM