Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra apelurilor de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 64/F din data de 15 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, s-a dispus în baza art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen... condamnarea, printre alţii, şi a următorilor inculpaţi:

1. A., fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 an şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate de acesta,

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa,

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile,

- să comunice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. a obligat inculpatul A., pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 70 de zile de muncă în folosul comunităţii, în cadrul Grădiniţei cu Program Prelungit Nr. 15 Braşov sau a Liceului "Andrei Mureşanu" Braşov.

A pus în vedere inculpatului A., dispoziţiile art. 96 alin. (1), (4) C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situaţia în care, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligaţiile impuse precum şi în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în interiorul termenului de supraveghere.

2. B., fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 an şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate de acesta,

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa,

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile,

- să comunice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. a obligat inculpatul B., pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 70 de zile de muncă în folosul comunităţii, în cadrul Grădiniţei cu Program Prelungit Nr. 15 Braşov sau a sau a Liceului "Andrei Mureşanu" Braşov.

A pus în vedere inculpatului B., dispoziţiile art. 96 alin. (1), (4) C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situaţia în care, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligaţiile impuse precum şi în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în interiorul termenului de supraveghere.

3. C., fără antecedente penale, la pedeapsa de 11 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate de acesta,

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa,

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile,

- să comunice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. a obligat inculpatul C., pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 65 de zile de muncă în folosul comunităţii, în cadrul Grădiniţei cu Program Prelungit Nr. 12 Braşov sau a Primăriei mun. Braşov.

A pus în vedere inculpatului C., dispoziţiile art. 96 alin. (1), (4) C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situaţia în care, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligaţiile impuse precum şi în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în interiorul termenului de supraveghere.

4. D., cu antecedente penale la pedeapsa de 1 an închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 an şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 97 alin. (1) C. pen. dispune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul D. prin sentinţa penală nr. 2375 din 22 decembrie 2015 în dosar nr. x/2015 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin neapelare la data de 12 ianuarie 2016.

În baza art. 38 alin. (1) cu aplicarea art. 39 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea - 1 an şi 3 luni închisoare, la care adaugă un spor de o treime din pedeapsa de 1 an închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 1 an şi 7 luni de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 an şi 6 luni.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condiţiile art. 92 C. pen. şi care se calculează de la data de 12 ianuarie 2016, data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 2375 din 22 decembrie 2015 în dosar nr. x/2015 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin neapelare la data de 12 ianuarie 2016, conform art. 97 alin. (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate de acesta,

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa,

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile,

- să comunice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. impune inculpatului obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. a obligat pe inculpatul D., pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 80 de zile de muncă în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei mun. Braşov sau a Direcţiei de Servicii Sociale Braşov.

A pus în vedere inculpatului D., dispoziţiile art. 96 alin. (1), (4) C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situaţia în care, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligaţiile impuse, precum şi în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în interiorul termenului de supraveghere.

5. E., fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 an şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate de acesta,

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa,

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile,

- să comunice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. a obligat pe inculpatul E., pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 70 de zile de muncă în folosul comunităţii, în cadrul Grădiniţei cu Program Prelungit Nr. 15 Braşov sau a sau a Liceului "Andrei Mureşanu" Braşov.

A pus în vedere inculpatului E., dispoziţiile art. 96 alin. (1), (4) C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situaţia în care, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligaţiile impuse precum şi în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în interiorul termenului de supraveghere.

6. F., fără antecedente penale, la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate de acesta,

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa,

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile,

- să comunice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. a obligat inculpatul F., pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei mun. Braşov sau a Grădiniţei cu Program Prelungit Nr. 3 Braşov.

A pus în vedere inculpatului F., dispoziţiile art. 96 alin. (1), (4) C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situaţia în care, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligaţiile impuse precum şi în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în interiorul termenului de supraveghere.

7. G., fără antecedente penale la pedeapsa de 11 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate de acesta,

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa,

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile,

- să comunice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. a obligat inculpatul G., pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 65 de zile de muncă în folosul comunităţii, în cadrul Grădiniţei cu Program Prelungit Nr. 12 Braşov sau a Primăriei mun. Braşov.

A pus în vedere inculpatului G., dispoziţiile art. 96 alin. (1), (4) C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situaţia în care, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligaţiile impuse precum şi în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în interiorul termenului de supraveghere.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Braşov a avut în vedere că, prin rechizitoriul emis în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, printre alţii, a inculpaţilor A., B., C., D., E., F. şi G., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. d) din Lega nr. 241/2005, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2017.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 19 decembrie 2016, judecătorul de cameră preliminară în temeiul dispoziţiilor art. 364 alin. (4) C. proc. pen... a dispus începerea judecăţii în cauza penală.

La termenul din 24 octombrie 2017, inculpaţii F., G., C., A., E., B. şi D., precum şi alţi inculpaţi trimişi în judecată în aceeaşi cauză, au solicitat ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în temeiul art. 375 alin. (1) C. proc. pen.

Instanţa de fond a admis ca judecata să aibă loc în condiţiile procedurii recunoaşterii învinuirii, printre alţii, şi cu privire la inculpaţii anterior menţionaţi, a disjuns cauza vizând judecarea în această procedură abreviată şi, astfel, s-a format prezentul dosar, nr. x/2017 al Curţii de Apel Braşov, în care a fost pronunţată hotărârea ce face obiectul acestei căi de atac.

Sub aspectul situaţiei de fapt, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

La data de 25 noiembrie 2014 organele de cercetare penală, sub îndrumarea procurorului de caz, au desfăşurat o acţiune de identificare în trafic a autovehiculelor cu turela inscripţionată "H." pe care şoferii utilizează fraudulos aparatul de taxat.

În acest context au fost depistaţi în trafic, printre alţii, inculpaţii G., A., B., C., E., D. şi F., şoferii colaboratori la S.C. H. S.R.L., fiind conduşi în parcarea de la fosta platformă a I. S.A. - Braşov, pe strada x, în vederea efectuării cercetărilor.

Inculpaţii taximetrişti colaboratori la S.C. H. S.R.L. sunt angajaţi la alte societăţi de transport persoane sau persoane fizice autorizate pentru a desfăşura activitate de taximetrie, care au un contract de colaborare de dispecerat cu societatea H., în sensul că primeau şi aceştia comenzi solicitate telefonic de către clienţi, condiţia fiind ca turela de la maşină să poarte inscripţia "H.".

Cu prilejul acestei acţiuni s-a constatat că la nivelul activităţii de taximetrie din municipiul Braşov a fost implementat un mod de lucru, având ca scop obţinerea de venituri care să nu fie evidenţiate contabil şi să nu fie fiscalizate, prin folosirea unor metode de alterare a memoriei fiscale a aparatului de taxat.

Astfel, potrivit metodei de scurtcircuitare parţială, cu ocazia efectuării unor curse, la scurt timp după plecarea în cursă, unii dintre taximetrişti, care aveau montat în mod fraudulos la maşină un buton, poziţionat astfel încât să nu fie vizibil pentru client, dar în acelaşi timp şi pentru a fi uşor de manevrat de către taximetrist, acţionau butonul care transmitea un impuls ce era reţinut de memoria aparatului de taxat, iar la destinaţie, în cazul în care clientului nu solicita bonul fiscal, aparatul era resetat de către şofer, cu ajutorul unui quartz de brichetă, acesta revenind şi indicând valoarea de la momentul acţionării butonului montat ilicit.

Aşadar, într-un prim mod de operare, după ce clientul cobora din maşină, taximetristul reseta aparatul de taxat cu ajutorul unui quarţ de brichetă, dar clientul plătea contravaloarea totală a cursei, întrucât pe ecranul aparatului apărea înregistrată valoarea reală a cursei.

Prin folosirea acestei metode de fraudare au fost identificate cursele înregistrate în raportul Z cu valoare mai mică de 2,9 RON - în cazul inculpatului G., curse cu valoare mai mică de 3,5 RON - în cazul inculpatului B., curse cu valoare de 1,89 RON - în cazul inculpatului F., întrucât, ca urmare a acţionării butonului, memoria aparatului de taxat înregistra valoarea cursei din momentul acţionării butonului.

Butonul tip întrerupător este montat în partea stângă a consolei volanului sau în alte locuri accesibile pentru şofer în habitaclul maşinii - lângă schimbătorul de viteze, pe consola maşinii într-un loc care nu era vizibil clientului şi care este conectat cu conductori ataşaţi fraudulos la panoul de siguranţe şi la aparatul de taxat, această intervenţie cu montarea butonului nefiind inclusă în dotările standard ale maşinii la momentul achiziţionării acesteia, butonul a fost montat ulterior, tocmai în scopul folosirii frauduloase pentru transmiterea impulsului către aparatul de taxat.

Cu toate acestea, inculpaţii menţionaţi anterior nu au folosit exclusiv metoda butonului, în unele situaţii au folosit metoda quarţului (cel de-al doilea mod de operare), motiv pentru care pe rapoartele Z sunt menţionate, la aceşti inculpaţi, şi curse care indică valoarea de 1,35 RON.

Alţi şoferi taximetrişti, respectiv inculpaţii A., C., E. şi D. care nu aveau montat butonul la maşină, în situaţia în care clientul nu solicita bon fiscal foloseau la sfârşitul cursei un quarţ de brichetă, prin care resetau memoria aparatul de taxat, astfel încât acesta indica valoarea de pornire la plecarea în cursă, respectiv tariful de 1,35 RON, aplicabil în cazul şoferilor colaboratori.

Trebuie precizat că aparatul de taxat nu suferea modificări, intervenţii asupra componentelor sale, scurtcircuitarea fiind efectuată din exterior asupra carcasei aparatului de taxat, sigiliul aplicat pe aparat, care era supus periodic controlului metrologic al autorităţilor statului fiind intact, astfel că nici organele de control ale statului nu puteau realiza cu ocazia controlului existenţa unor modificări ale aparatului din moment ce sigiliul era intact.

Valorile indicate de aparatul de taxat, ulterior scurtcircuitării, erau cele care se înregistrau pe memoria fiscală şi justificau venitul declarat de societăţi la organele fiscale, astfel că şi raportul zilnic al taximetristului şi raportul curselor efectuate, indicau aceleaşi valori nereale.

Inculpaţii - taximetrişti depuneau la societăţile unde lucrau raportul Z şi decontul, nu era depus şi raportul şofer care indica numărul curselor real efectuate cu utilizarea aparatului de taxat, iar banii rezultaţi ca urmare a scurtcircuitării aparatului de taxat, întrucât aceştia declarau pe raportul Z numai suma de 1,35 RON sau sume mai mici de 4 RON, nu erau supuşi fiscalizării, devenind venituri ilicite câştigate de taximetrişti. Valoarea decontului între 40 100 RON era stabilit de fiecare societate şi ar fi trebuit să reprezinte valoarea reală a curselor executate de taximetrişti în fiecare zi (spre exemplu, inculpatul C. depunea un decont de 70 RON). În activitatea de taximetrie la nivelul anului 2014, potrivit declaraţiilor inculpaţilor, veniturile zilnice încasate de la clienţi erau între 150 - 200 RON, în condiţiile în care taximetrişti nu lucrau numai 8 ore pe zi, cum rezultă din contractul de muncă, ci lucrau chiar şi 12 - 14 ore/zi.

Persoanele fizice autorizate, care aveau contract de colaborare pe dispecerat cu S.C. H. S.R.L., nu aveau obligaţia de a depune un decont, aceştia evidenţiind în actele contabile supuse controlului autorităţilor numai raportul Z.

Potrivit probatoriului administrat, metoda scurtcircuitării aparatului de taxat cu quarţ-ul era folosită pentru ca pe raporul Z să existe cât mai puţine încasări, întrucât în toate firmele de taximetrie din mun. Braşov se impunea un anumit plafon - decont, care pentru a putea fi respectat obliga şoferii taximetrişti să folosească metoda de fraudare cu quarţ-ul, mai ales în cazul curselor mai lungi. Diferenţa de bani rezultată ca urmare a folosirii metodei scurtcircuitării rămâneau în buzunarul şoferului taximetrist, ca bani proprii.

Experimentul judiciar efectuat în cauză, în faza de urmărire penală, a dovedit imposibilitatea ca, în cazul utilizării licite, aparatul să indice valoarea de pornire de 1,35 RON, dacă autovehiculul a fost autopropulsat, deplasându-se de pe loc. La momentul imediat următor pornirii, aparatul indică corect, cel puţin valoarea de 1,36 RON.

Pentru a reţine această stare de fapt, instanţa de fond a avut în vedere:

- pentru inculpatul G.:

- fişa de cazier (dosarul disjuns cu nr. x/2017 al Curţii de Apel Braşov şi fila x din volumul VIII - dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Braşov, precum şi dosarul disjuns cu nr. x/2017 al Curţii de Apel Braşov şi fila x, volumul XI din dosarul de urmărire penală)

- declaraţie notarială

- declaraţie de suspect

- declaraţie de inculpat

- proces-verbal de cercetare la faţa locului, când au fost identificaţi asupra inculpatului un quarţ, un buton şi conductorii ataşaţi, care au fost ridicaţi de la inculpat împreună cu raportul Z şi care se află în plicul sigilat din vol. XI din dosarul de urmărire penală, fila x;

- pentru inculpatul A.

- declaraţie de inculpat

- declaraţie de suspect

- declaraţie de inculpat

- proces-verbal de cercetare la faţa locului când au fost identificate asupra inculpatului 10 dispozitive tip quarţ, care au fost ridicate de la inculpat împreună cu raportul Z şi care se află în plicul sigilat din vol. XII din dosarul de urmărire penală, fila x;

- pentru inculpatul C.

- fişa de cazier (dosarul disjuns cu nr. x/2017 al Curţii de Apel Braşov şi fila x din volumul VIII dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Braşov, precum şi dosarul disjuns cu nr. x/2017 al Curţii de Apel Braşov şi fila x, volumul XII din dosarul de urmărire penală)

- declaraţie de inculpat

- declaraţie de suspect

- declaraţie de inculpat

- proces-verbal de cercetare la faţa locului când au fost identificate asupra inculpatului un quarţ, un buton tip întrerupător conectat la panoul de siguranţe al autoturismului şi la aparatul de taxat. Quarţ-ul a fost ridicat de la inculpat împreună cu raportul Z şi care se află în plicul sigilat din vol. XII din dosarul de urmărire penală, fila x;

- pentru inculpatul B.

- declaraţie de inculpat

- declaraţie de suspect

- declaraţie de inculpat

- proces-verbal de cercetare la faţa locului când au fost identificate asupra inculpatului un quarţ şi doi conductori legaţi la panoul de siguranţe şi la bordul autovehiculului, la aparatul de taxat. Quarţ-ul a ost ridicat de la inculpat împreună cu raportul Z şi se află în plicul sigilat din vol. XII din dosarul de urmărire penală, fila x

- pentru inculpatul D.

- declaraţie de inculpat

- declaraţie de suspect

- declaraţie de inculpat

- proces-verbal de cercetare la faţa locului, când a fost identificat asupra inculpatului un quarţ, care a fost ridicat de la inculpat împreună cu raportul Z şi se află în plicul sigilat din vol. XII din dosarul de urmărire penală, fila x;

- pentru inculpatul E.

- declaraţie notarială

- declaraţie de suspect

- declaraţie de inculpat

- proces-verbal de cercetare la faţa locului când a fost identificat asupra inculpatului un buton tip întrerupător conectat la panoul de siguranţe şi la aparatul de taxat, care a fost ridicat de la inculpat împreună cu raportul Z şi care se află în plicul sigilat din vol. XII din dosarul de urmărire penală, fila x

- pentru inculpatul F.

- declaraţie de inculpat

- declaraţie de suspect

- proces-verbal de cercetare la faţa locului când au fost identificate asupra inculpatului un quarţ, un buton tip întrerupător conectat la panoul de siguranţe şi la aparatul de taxat, care au fost ridicate de la inculpat împreună cu raportul Z şi care se află în plicul sigilat din vol. XII din dosarul de urmărire penală, fila x

- declaraţie de inculpat.

În drept, cu privire la inculpaţii F., G., C., A., E., B. şi D., instanţa de fond a reţinut că faptele acestora de a altera memoria fiscală a aparatului de taxat, care în condiţii normale înregistra contravaloarea cursei efectuate, dar prin manevrarea din exterior a unui buton şi a unui quarţ de brichetă sau numai a unui quarţ de brichetă la finalul cursei aceasta înregistra o valoare mai mică decât cea reală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005, fiind săvârşită cu vinovăţia cerută de legea penală, respectiv intenţia directă calificată prin scop.

Astfel, sub aspectul obiectului juridic special, prin fapta inculpaţilor se aduce atingere relaţiilor sociale referitoare la protejarea bugetului consolidat al statului, protejarea acestuia fiind condiţionată de o comportare cinstită a contribuabililor în procedurile de rambursare a diferitelor sume la bugetul consolidat al statului.

Taximetriştii inculpaţi, diferenţa de bani, dintre valoarea indicată pe raportul Z a curselor scurtcircuitate - 1,35 RON sau cele cu valori mai mici de 4 RON şi valoarea exactă a cursei efectuate, care putea varia între 6 şi 20 RON, cu aproximaţie, şi-o însuşeau, devenea venit nedeclarat şi care nu era supus taxelor şi impozitelor datorate către stat, constituind venituri obţinut în mod ilicit.

Obiectul material al infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005 este reprezentat de memoria aparatului de taxat asupra căruia s-a intervenit din exterior prin scurtcircuitare.

Sub aspectul laturii obiective, instanţa reţine că elementul material al infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor s-a realizat prin alterarea memoriilor aparatelor de taxat, având ca scop diminuarea veniturilor impozabile.

Pentru întregirea elementului material se cer întrunite două cerinţe esenţiale: fapta să fie săvârşită într-una dintre următoarele modalităţi legale alternative: în speţa dedusă judecăţii aceasta s-a realizat prin alterarea memoriei aparatelor de taxare, prin fapta săvârşită fiind urmărită diminuarea obligaţiilor fiscale.

Urmarea imediată a infracţiunii constă în alterarea memoriilor aparatelor de taxat.

Această infracţiune presupune o stare de pericol determinată de neasigurarea perceperii integrale a obligaţiilor fiscale de la contribuabili, în cauza dedusă judecăţii a veniturilor obţinute de taximetrişti ca urmare a activităţii desfăşurate, veniturile neevidenţiate pe raportul Z, fiind venituri care nu sunt supuse impozitării, devenind venituri ilicite obţinute în afara cadrului legal. Trebuie precizat că autorităţile verificau doar raportul Z, nu şi raportul şofer care indică numărul curselor real efectuate cu utilizarea aparatului de taxat, astfel că la nici un control al autorităţilor statului nu se putea sesiza valoarea reală a curselor şi nu se puteau depista metodele de scurtcircuitare a aparatului de taxat folosite de taximetrişti.

Instanţa de fond a reţinut că nu este necesară sustragerea efectivă de la plata obligaţiilor fiscale, ci doar urmărirea scopului respectiv - diminuarea veniturilor impozabile, motiv pentru care infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută la art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005 este o infracţiune de pericol, astfel că legătura de cauzalitate rezulta din săvârşirea faptei (ex re).

Fiind o infracţiune de pericol, chiar dacă infracţiunea de evaziune fiscală este, prin excelenţă, o infracţiune de rezultat, având în vedere situaţia premisă în care, prin utilizarea aparatului de taxat în mod fraudulos de către inculpaţi aceştia nu declarau toate sumele încasate de la clienţi, diferenţele de bani dintre cursele care înregistrau valoarea de 1,35 sau valori mici şi valoarea reală a cursei rămâneau la şoferi, constituiau venituri nedeclarate, neevidenţiate şi care nu erau supuse impozitării conform Codul fiscal, în cauză nu se poate stabili un prejudiciu.

În ceea ce priveşte apărările unora dintre inculpaţi care au menţionează că a utilizat quarţ-ul fiind obligaţi de către angajatorul lor, întrucât erau obligaţi să îşi asigure existenţa lor şi a familiei lor, instanţa de fond a respins această apărare, întrucât inculpaţii în mod conştient şi cu intenţie directă au acceptat să lucreze ca taximetrişti şi au folosit metoda quarţ-ului. Constrângerea exercitată asupra lor de către angajator nu îi exonerează de răspunderea penală, aceştia putând oricând să efectueze alte activităţi lucrative prin care să asigure veniturile necesare existenţei lor şi a familiei în mod licit.

Inculpaţii în apărarea lor au invocat şi procesele-verbale de constatare a contravenţiei nr. x, 3920403, 3920659 încheiate de IGPR- Direcţia Generală a Poliţiei mun. Bucureşti în care taximetriştii au fost sancţionaţi contravenţional pentru intervenţii asupra aparatelor de marcat, aflate la dosar nr. x/2017, apreciind că se impune achitarea lor în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b), teza I C. proc. pen..., faptele imputate inculpaţilor nefiind prevăzute de legea penală, constituind contravenţia prevăzută de art. 55 pct. 3 lit. a) din Legea nr. 38/2003 modificată.

Sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 55 din Legea nr. 38/2003 modificată prin Legea nr. 168/2010 "Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 RON la 5.000 RON: aplicabilă taximetriştilor pentru intervenţii asupra componentelor aparatului de taxat în scopul majorării preţului transportului sau neincluderii unor venituri realizate în memoria fiscală, precum şi pentru nerespectarea prevederilor art. 52 alin. (3) lit. g), p), r), s) şi v) …"

Potrivit dispoziţiilor art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005 modificată, constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

"alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor"

Aşa cum rezultă din redactarea textelor legale anterior menţionate, textul contravenţiei nu exclude reţinerea unei infracţiuni. În speţă, s-a făcut dovada unui fenomen infracţional, a unei metode uzitate într-o perioadă lungă de timp, transmisă de la un taximetrist la altul, cu acelaşi scop al alterării memoriilor fiscale, care sunt mijloace de stocare a datelor fiscale (memoriile fiscale se depun la ANAF în susţinerea veniturilor ce sunt evidenţiate în actele de sinteză financiar contabile, respectiv în bilanţuri). Aşadar, scopul alterării memoriilor fiscale, al infracţiunii de evaziune fiscală este atins, deoarece memoriile fiscale constituie baza calculării obligaţiilor fiscale datorate statului.

Diferenţa între textele legale care reglementează contravenţia şi infracţiunea (precizate anterior), fără a se exclude una pe cealaltă, aşa cum rezultă cert din art. 55 din legea taximetriei, constă în aceea că textul contravenţiei face referire la componentele aparatului de taxat, asupra cărora s-a intervenit, înţelegându-se o intervenţie de natură fizică, ceea ce nu este cazul în speţă, intervenţia fiind una exterioară, fără a afecta componentele aparatului de taxat, care a şi fost de altfel identificat cu sigiliul intact.

Trebuie precizat că un aparat de taxat are două subansamble componente (definite în normele de aplicare a Legii taximetriei nr. 38 din 2003), respectiv taximetrul - partea contorului care înregistrează datele tehnice: nr. km parcurşi/ocupaţi/liberi, nr. turelă, tarif staţionare/zi/noapte, nume şofer) şi aparatul de marcat electronic fiscalizat, care trebuie să îndeplinească toate condiţiile şi funcţiile prevăzute de normele legale prevăzute de O.U.G. nr. 28/1999 (privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale).

Aşadar, intervenţia fizică presupune modificări asupra componentei taximetrului, în scopul neînregistrării integrale a veniturilor de către memoria fiscală, situaţie prevăzută de textul contravenţiei menţionate, iar textul incriminator al infracţiunii se referă la alterarea directă a memoriei fiscale, prin scurtcircuitare prin acţiune exterioară, prin impuls electromagnetic (se ardea informaţia) cu efect asupra întregului aparat şi care are ca scop înregistrarea parţială şi nereală a veniturilor de către memoria fiscală, în cazul de faţă fiind înregistrate curse cu valoare de 1,35 RON sau mai mici de 3 RON, când în realitate valoarea curselor era mai mare.

Altfel spus, intervenţia asupra componentelor aparatului fiscal presupune intervenţia asupra componentei taximetrului şi se subscrie textului contravenţiei, intrând sub incidenţa legii taximetriei, iar alterarea memoriei aparatului de taxat presupune intervenţie asupra aparatului de taxat electronic, în speţă prin scurtcircuitare, atrăgând incidenţa legii fiscale, respectiv a legii evaziunii fiscale.

Intervenţiile asupra componentei "taximetru", pot conduce la păgubirea clienţilor, care sunt propriu zis înşelaţi prin aceea că plătesc prestaţie supraevaluată, în avantajul taximetristului care a intervenit asupra acestuia şi de aceea taximetristul este sancţionabil contravenţional. În cauza dedusă judecăţii activitatea de scurtcircuitare nu avea ca rezultat o păgubire a clienţilor, aceştia plăteau contravaloarea reală a cursei, pe raportul Z al şoferului taximetrist fiind evidenţiată valoarea nereală a cursei, ca rezultat al scurtcircuitării aparatului de taxat, apt care avea repercursiuni şi asupra veniturilor diminuate declarate la stat de către societăţile angajatoare, însă, având în vedere limitele investirii instanţei de judecată, pentru toate aceste motive instanţa va respinge apărarea inculpaţilor.

În concluzie, faţă de consideraţiile ce preced, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, potrivit art. 396 alin. (2) C. proc. pen..., că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor F., G., C., A., E., B. şi D. constituie infracţiuni şi ţinând seama de criteriile de individualizare prev. de art. 74 din C. pen., instanţa de fond a dispus condamnarea acestora la pedepse principale cu închisoarea, orientate către minimul special stabilit ca urmare a aplicării cauzelor de reducere, prevăzute de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen... şi art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., cuantumul concret al pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpaţi variind în funcţie de numărul curselor parţial scurtcircuitate şi/sau scurtcircuitate total la momentul depistării în trafic la data de 25 noiembrie 2014.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate, instanţa de fond a constatat că în cauză sunt întrunite, în mod cumulativ, condiţiile stabilite de art. 91 alin. (1) C. pen., pentru a se dispune suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaţilor sub supraveghere, în sensul că: pedepsele aplicate prin prezenta sunt mai mici de 3 ani, inculpaţii nu au mai fost condamnaţi anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, astfel cum reiese din certificatele de cazier judiciar aflat la dosar, iar aceştia şi-au manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Prin urmare, instanţa de fond a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.

Totodată a impus inculpaţilor ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsuri de supraveghere şi să execute obligaţii, pe care le-a detaliat în cazul fiecăruia dintre aceştia.

*****

Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri, în termen legal, inculpaţii A., B., C., D., E., F. şi G..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 12 februarie 2018.

1. Prin apelul formulat, inculpatul A. a criticat hotărârea instanţei de fond prin care s-a dispus, printre altele, condamnarea sa la pedeapsa de un an închisoare, cu suspendare sub supraveghere a executării pe durata unui termen de încercare de 2 ani, sub aspectul cuantumului sancţiunii aplicate.

În susţinerea criticii de netemeinicie inculpatul a arătat că instanţa de fond, în procesul de individualizare a pedepsei principale, nu a dat suficientă relevanţă unor împrejurări care ţin de circumstanţele reale în care a comis fapta, respectiv, de atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite şi inexistenţa unui prejudiciu cuantificat, precum şi de circumstanţele sale personale (este o persoană integrată în societate cu un risc minim de repetare a vreunui comportament infracţional, nu este cunoscută cu antecedente penale, este încadrată în muncă şi are doi copii minori în întreţinere).

Ca atare, a solicitat reindividualizarea pedepsei prin valorificarea circumstanţelor reale şi personale menţionate şi cu respectarea principiului egalităţii de tratament în raport cu pedepsele aplicate celorlalţi coinculpaţi.

În concluzie, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen..., inculpatul A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei penale nr. 64/F din 15 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate la 8 luni închisoare.

2. Prin apelul inculpaţilor B., C., D., E., F. şi G. au fost formulate critici de nelegalitate şi netemeinicie vizând sentinţa instanţei de fond, susţinându-se, în principal, că faptele pentru care s-a dispus condamnarea lor nu constituie infracţiuni ci contravenţii şi, în subsidiar, că pedepsele ce le-au fost aplicate a fost greşit individualizate.

De asemenea, s-a invocat că în condiţiile în care nu s-a putut stabili cuantumul prejudiciului rezultat din comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, au fost lipsiţi de posibilitatea de a beneficia de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, mai ales teza finală, care cuprinde norma imperativă conform căreia "Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."

În final, apelanţii inculpaţi au precizat că iniţiativa comiterii faptelor reţinute în sarcina lor nu le-a aparţinut, ci a fost impusă de conducerea societăţii "H.", care le-a pus la dispoziţie mijloacele utilizate. În concret, au învederat că exista un control al conducerii societăţii menţionate asupra modalităţii în care erau declarate sumele de bani încasate, fiind penalizaţi în situaţia în care depuneau raportul Z cu valori mai mari de 140 RON pe zi.

Pentru toate aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen..., inculpaţii au solicitat admiterea apelurilor declarate, desfiinţarea Sentinţei penale nr. 64/F din 15 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi, rejudecând, să se dispună achitarea lor, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen..., apreciind că faptele comise nu constituie infracţiuni, ci contravenţii, acestea nefiind prevăzute de legea penală.

În acest sens, reţine că apelanţii inculpaţi A., B., C., D., E., F. şi G., precum şi intimaţii inculpaţi J., K. şi L., prezenţi la termenul la care s-au purtat dezbaterile şi interpelaţi în conformitate cu prevederile art. 420 alin. (4) C. proc. pen..., au optat pentru a nu face declaraţii în faţa instanţei de apel.

La termenul din 20 aprilie 2018, constatându-se terminată cercetarea judecătorească în apel, s-au luat concluziile părţilor detaliat expuse în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen..., Înalta Curte reţine următoarele:

Soluţionarea cauzei în primă instanţă, în procedura simplificată a judecăţii în cazul recunoaşterii învinuirii, s-a făcut cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1) şi art. 377 C. proc. pen..., apelanţii inculpaţi A., B., C., D., E., F. şi G. declarând personal, anterior începerii cercetării judecătoreşti, că recunosc în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare şi solicită ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Subsecvent valorificării acestei opţiuni procesuale, probatoriul administrat în cauză a fost judicios evaluat de către instanţa de fond şi a rămas necontestat pe parcursul celor două grade de jurisdicţie, Înalta Curte însăşi concluzionând, în urma propriei analize a probelor existente, că acesta are aptitudinea de a dovedi acuzaţiile penale, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În contextul procedurii simplificate parcurse în cauză şi a poziţiei asumate manifest în apel de către apelanţii inculpaţi, care au recunoscut comiterea faptelor, nu este necesară o reluare detaliată a analizei probatoriului, astfel încât instanţa de apel se limitează la a face trimitere, sub acest aspect, la considerentele ample expuse în cuprinsul hotărârii apelate.

În virtutea efectului integral devolutiv al căilor de atac declarate, instanţa de apel notează, însă, că examinarea coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză relevă implicarea directă a inculpaţilor în comiterea faptelor ce fac obiectul acuzaţiei.

O primă critică, formulată de apelanţii inculpaţi B., C., D., E., F. şi G., vizează greşita lor condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, în condiţiile în care fapta, în modalitatea concretă în care a fost comisă, constituie contravenţia prevăzută de art. 55 pct. 3 lit. a) din Legea nr. 38/2003, privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată, constituie infracţiune de evaziune fiscală şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi fapta săvârşită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale constând în alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 55 pct. 3 lit. a) din Legea nr. 38/2003, astfel cum a fost modificată, constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 RON la 5.000 RON, aplicabilă taximetriştilor pentru intervenţii asupra componentelor aparatului de taxat în scopul majorării preţului transportului sau neincluderii unor venituri realizate în memoria fiscală, precum şi pentru nerespectarea prevederilor art. 52 alin. (3) lit. g), p), r), s) şi v), precum şi conducătorilor auto sau transportatorilor autorizaţi, după caz, pentru nerespectarea prevederilor privind transportul în regim de închiriere ale art. 25 alin. (6) şi, respectiv, art. 25 alin. (7).

Solicitarea de a se constata că faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor constituie contravenţii şi nu infracţiuni a fost analizată de instanţa de fond, care a apreciat, în mod corect, că există diferenţe între textele legale anterior menţionate, iar faptele comise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală.

Cu privire la critica învederată, instanţa de apel reţine că, de regulă, aceeaşi faptă nu poate constitui infracţiune şi contravenţie în acelaşi timp.

În cauză, legiuitorul a subliniat această incompatibilitate prin utilizarea în conţinutul art. 55 pct. 3 lit. a) din Legea nr. 38/2003 a sintagmei "dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni".

Or, dincolo de deosebirile dintre conduite ilicite descrise de cele două norme, diferenţa dintre cele două forme ale ilicitului este una de ordin cantitativ determinată de gravitatea atingerii aduse valorii sociale ocrotite de norma penală, ambele fiind evidenţiate de instanţa de fond.

Aşadar, pe lângă împrejurările concrete în care s-a reţinut de către instanţa de fond că au fost comise faptele şi corespondenţa acestora cu norma de incriminare, existenţa unui "fenomen infracţional, a unei metode uzitate într-o perioadă lungă de timp, transmisă de la un taximetrist la altul, cu scopul alterării memoriilor fiscale" şi al eludării obligaţiilor fiscale datorate statului, constituie elemente care relevă gravitatea atingerii aduse valorii sociale ocrotite de norma penală.

Prin urmare, solicitarea apelanţilor inculpaţi B., C., D., E., F. şi G. de a fi achitaţi, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen..., este neîntemeiată.

Cea de-a doua critică, formulată de apelanţii inculpaţi B., C., D., E., F. şi G., vizează omisiunea instanţei de fond de a reţine cauza de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, teza finală.

În concret, prin motivele de apel inculpaţii au invocat că în condiţiile în care nu s-a putut stabili cuantumul prejudiciului rezultat prin comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, au fost lipsiţi de posibilitatea de a beneficia de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, mai ales teza finală, care cuprinde norma imperativă conform căreia "Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 Euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."

Aceeaşi critică a fost invocată cu prilejul judecării în primă instanţă a cauzei, prin hotărârea atacată reţinându-se, sub acest aspect, că infracţiunea prev. de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005 presupune o stare de pericol determinată de neasigurarea perceperii integrale a obligaţiilor fiscale de la contribuabili, în cauza dedusă judecăţii a veniturilor obţinute de taximetrişti ca urmare a activităţii desfăşurate, veniturile neevidenţiate pe raportul Z, fiind venituri care nu sunt supuse impozitării, devenind venituri ilicite obţinute în afara cadrului legal. În acelaşi sens, a precizat că autorităţile verificau doar raportul Z, nu şi raportul şofer care indică numărul curselor real efectuate cu utilizarea aparatului de taxat, astfel că la nici un control al autorităţilor statului nu se putea sesiza valoarea reală a curselor şi nu se puteau depista metodele de scurtcircuitare a aparatului de taxat folosite de taximetrişti.

Totodată, s-a reţinut că din conţinutul normei de incriminare nu reiese că este necesară sustragerea efectivă de la plata obligaţiilor fiscale, ci doar urmărirea scopului respectiv - diminuarea veniturilor impozabile, motiv pentru care infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută la art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005 este o infracţiune de pericol, astfel că legătura de cauzalitate rezulta din săvârşirea faptei (ex re).

Aşadar, a conchis instanţa de fond, ca fiind o infracţiune de pericol, chiar dacă infracţiunea de evaziune fiscală este, prin excelenţă, o infracţiune de rezultat, având în vedere situaţia premisă în care, prin utilizarea aparatului de taxat în mod fraudulos de către inculpaţi aceştia nu declarau toate sumele încasate de la clienţi, diferenţele de bani dintre cursele care înregistrau valoarea de 1,35 sau valori mici şi valoarea reală a cursei rămâneau la şoferi, constituiau venituri nedeclarate, neevidenţiate şi care nu erau supuse impozitării conform Codul fiscal, în cauză nu se poate stabili un prejudiciu.

Cu privire la această critică, reiterată în apel, instanţa de control judiciar reţine suplimentar următoarele:

La data comiterii faptelor, 25 noiembrie 2014, cauza de nepedepsire invocată nu mai era prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005, aşa încât urmează a fi analizată eventuala incidenţă a textului de lege menţionat în varianta în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014.

Astfel, până la data de 1 februarie 2014, art. 10 din Legea nr. 241/2005 prevedea că "în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 Euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 Euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar".

Art. 10 din Legea nr. 241/2005 a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 513 din 14 august 2013, intrată în vigoare la data de 1 februarie 2014, aşa încât, la data comiterii faptelor, dar şi în prezent reglementează exclusiv o cauză de reducere a pedepsei, după cum urmează: în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzută la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral pretenţiile părţii civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.

Pentru ca această dispoziţie legală să poată avea incidenţă în cazul apelanţilor inculpaţi este necesar să fie îndeplinite cumulativ cele două condiţii menţionate în art. 10 din Legea nr. 241/2005, respectiv, să fi fost formulate pretenţii de către partea civilă şi aceştia să le fi achitat în termenul stabilit de lege.

În mod evident, apelanţii inculpaţi nu sunt în situaţia anterior descrisă, respectiv, nu au fost formulate pretenţii de către partea civilă, aşa încât cauza de reducere nu le este aplicabilă.

Cu referire la diferenţa de tratament juridic rezultat din aplicarea numai în anumite situaţii, expres reglementate, a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 faţă de inculpaţii care comit o infracţiune de evaziune fiscală de pericol şi cei care comit o infracţiune de evaziune fiscală de rezultat, Curtea Constituţională a constatat că este respectat principiul egalităţii în drepturi statuat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece cauzele de reducere ori de înlocuire a pedepsei prevăzute de lege pentru faptele săvârşite se aplică fără nicio discriminare autorilor infracţiunii de evaziune fiscală care au acoperit prejudiciul în condiţiile reglementate de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 (Decizia nr. 638 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 23 august 2007, Decizia nr. 60 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 25 februarie 2009, Decizia Curţii Constituţionale nr. 272 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 20 aprilie 2010). Tot instanţa de contencios constituţional a reţinut într-o altă decizie că "legiuitorul a reglementat în art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale o cauză de reducere a pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită, în condiţiile stabilite de textul de lege (...). Aceasta constituie o măsură de politică penală determinată de specificul infracţiunilor de evaziune fiscală, respectiv de necesitatea recuperării, cu celeritate, a sumelor datorate bugetului consolidat, şi nu este de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil (Decizia Curţii Constituţionale nr. 647 din 19 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012).

Prin urmare, criticile apelanţilor inculpaţi sub acest aspect sunt neîntemeiate.

Cea de-a treia critică, formulată de apelanţii inculpaţi B., C., D., E., F. şi G., vizează greşita lor condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005, în condiţiile în care au fost obligaţi de conducerea societăţii "H." să declare sume de bani mai mici decât cele încasate din prestarea activităţii de taximetrie, scop în care societatea menţionată le-a pus la dispoziţie mijloacele utilizate pentru alterarea memoriei aparatelor de taxat.

Această apărare pe care inculpaţii au formulat-o ca o critică în apel vizând săvârşirea faptei în contextul îndeplinirii unei obligaţii impuse de conducerea societăţii "H.", nu întruneşte condiţiile pentru existenţa cauzei justificative prev. de art. 21 alin. (2) din C. pen., în modalitatea îndeplinirii unei obligaţii impuse de autoritatea competentă şi nici a cauzei de neimputabilitate prev. de art. 25 din C. pen. privind constrângerea morală.

Astfel, potrivit art. 21 alin. (2) din C. pen., "este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligaţii impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală", prin autoritate înţelegându-se o persoană fizică sau juridică ce exercită autoritatea de stat, nefiind vizate prin textul de lege menţionat raporturile de drept privat, chiar dacă acestea implică o relaţie de autoritate. Or, în cauză, trecând peste caracterul ilegal al obligaţiei, împrejurarea învederată de apelanţi, cu scopul de a fi înlăturat caracterul ilicit al faptelor comise, se referă la o persoană care nu exercită autoritatea de stat, astfel că nu este incidentă cauza justificativă menţionată.

De asemenea, în conformitate cu art. 25 din C. pen., nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod, or, în mod evident, împrejurarea învederată de apelanţii inculpaţi, care exclude orice formă de ameninţare a acestora, nu îndeplineşte cerinţele impuse de textul de lege menţionat.

Prin urmare, criticile apelanţilor inculpaţi sub acest aspect sunt neîntemeiate.

Cea de-a patra critică, comună tuturor apelanţilor inculpaţi, vizează greşita individualizare a cuantumului pedepselor principale aplicate de prima instanţă.

La individualizarea pedepselor instanţa de fond a ţinut seama de dispoziţiile art. 74 C. pen. şi a dat eficienţă dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen..., ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei de către inculpaţi

Totodată, instanţa de fond a apreciat că în cauză se impune a fi reţinută în beneficiul inculpaţilor circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) C. pen., constatând că împrejurările în care au fost comise faptele diminuează gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorilor. Astfel, în condiţiile în care, existenţa locurilor de muncă în oraşul Braşov este destul de limitată, raportat la situaţia economică a ţării, necesitatea de a-şi asigura un venit, oarecum decent pentru ei şi familiile lor, inculpaţii au practicat taximetria în condiţiile impuse de societăţile la care lucrează, pentru a beneficia de un loc de muncă, legal, cu carte de muncă, în vederea efectuării condiţiilor de vechime în muncă.

De asemenea, prima instanţă a constatat că exceptându-l pe inculpatul D., toţi ceilalţi inculpaţi sunt la prima încălcare a legii penale şi sunt integraţi în societate, astfel cum rezultă şi din înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar.

Cu privire la circumstanţele comiterii faptelor, instanţa de fond a reţinut că metodele de scurtcircuitare a aparatului de taxat au fost aflate de inculpaţi de la ceilalţi colegi taximetrişti din oraşul Braşov, de la diferite societăţi de taximetrie, sau direct de la angajatorii lor, metoda quarţ-ului fiind un fenomen generalizat în rândul taximetriştilor, prin care nu se prejudiciază clientul prin suprataxarea cursei efectuate.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005 modificată, constituie infracţiunea de evaziune fiscală şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

"alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor".

Justa valorificare, în cauză, de către instanţa de fond, cu privire la toţi apelanţii inculpaţi, atât a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) C. pen., cât şi a cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen..., a avut ca efect reducerea succesivă a limitelor speciale de pedeapsă, în ordinea stabilită de art. 79 alin. (1) C. pen.

Aceasta înseamnă că limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de evaziune fiscală (închisoare de la 2 ani la 8 ani) au fost reduse, mai întâi, cu o treime, ca efect al circumstanţelor atenuante prevăzut de art. 76 alin. (1) C. pen. (respectiv, până la minimul special de 1 an şi 4 luni şi maximul special de 5 ani şi 4 luni închisoare), după care au fost reduse, suplimentar, cu încă o treime, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen..., respectiv până la minimul special de 10 luni şi 20 de zile închisoare şi maximul special de 3 ani, 6 luni şi 20 zile închisoare.

În contextul limitelor speciale de pedeapsă astfel configurate ca efect al cauzelor de atenuare incidente prin sentinţa atacată, apelanţii inculpaţi au fost condamnaţi la pedepse de 10 luni şi 20 de zile închisoare (inculpatul F.), de 11 luni închisoare (C. şi G.) şi de un an închisoare (A., B., D. şi E.).

Cât priveşte cuantumul pedepselor aplicate apelanţilor inculpaţi, Înalta Curte constată că au fost stabilite pedepse la nivelul limitei minime, de 10 luni şi 20 de zile închisoare, pentru inculpatul F., precum şi a unor pedepse apropiate de această limita minimă, de 11 luni închisoare pentru inculpaţii C. şi G. şi de un an închisoare pentru inculpaţii A., B., D. şi E., au fost în mod just individualizate.

De altfel, prin motivele scrise de apel inculpaţi B., C., D., E., F. şi G. nu au invocat greşita individualizare a pedepselor, însă cu prilejul dezbaterilor, au cerut reducerea cuantumului acestora fără a indica, în mod concret, pe ce se întemeiază o astfel de solicitare în contextul în care erau orientate către limita minimă.

Apelantul inculpat A. a învederat prin motivele scrise de apel că a recunoscut şi a regretat săvârşirea faptei, a optat pentru procedura recunoaşterii învinuirii, în privinţa sa au fost reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen. şi, cu toate acestea, i-a fost aplicată o pedeapsă de 1 an închisoare, în situaţia în care anumiţi coinculpaţi trimişi în judecată pentru fapte similare în aceeaşi cauză, au fost condamnaţi la pedeapse într-un cuantum mai redus, de 10 luni şi 20 zile închisoare sau de 11 luni închisoare. Totodată, a menţionat că nu este cunoscut cu antecedente penale, are doi copii în întreţinere, iar fapta pentru care a fost trimis în judecată nu a produs un prejudiciu.

Instanţa de control judiciar apreciază că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate apelantului inculpat A. întrucât datele ce caracterizează persoana sa, invocate în apel, au fost reţinute şi de instanţa de fond care le-a valorificat în mod corespunzător în procesul de individualizare a sancţiunii.

Totodată, constată că aplicarea unor pedepse într-un cuantum diferit apelanţilor inculpaţi a fost determinată de amploarea activităţii infracţionale desfăşurate de fiecare dintre aceştia, avându-se în vedere numărul curselor scurtcircuitate constatate de organele de urmărire penală (F. - 3 curse, C. - 4 curse, G. - 7 curse, D. - 7 curse, E. - 6 curse, B. - 8 curse, şi A. - 12 curse). Astfel, activitatea infracţională desfăşurată în mod concret de fiecare dintre inculpaţi se reflectă în mod just, alături de celelalte criterii de individualizare, în cuantumul pedepselor aplicate apelanţilor inculpaţi.

Aşadar, instanţa de fond a procedat, în mod judicios, prin aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, la stabilirea cuantumului pedepselor pentru fiecare dintre apelanţii inculpaţi, precum şi la stabilirea modalităţii de executare a sancţiunilor, prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 91 C. pen., apreciind că dincolo de pericolul social generic al infracţiunilor săvârşite, în mod concret, apelanţii inculpaţi au aptitudinea de a se îndrepta fără executarea pedepsei în regim de detenţie.

În consecinţă, apreciază că sancţiunea aplicată fiecăruia dintre apelanţii inculpaţi este proporţională cu gravitatea faptei, dar şi circumstanţele personale, fiind aptă a asigura realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, neimpunându-se o reconsiderare a duratei acestora.

Prin urmare, criticile apelanţilor inculpaţi sub acest aspect sunt neîntemeiate.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen..., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., B., C., D., E., F. şi G. împotriva Sentinţei penale nr. 64/F din 15 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen..., va obliga apelanţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen..., onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., B., C., D., E., F. şi G. împotriva Sentinţei penale nr. 64/F din 15 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă apelanţii inculpaţi la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi, în cuantum de câte 130 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2018.

Procesat de GGC - MM

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj