Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 15 februarie 2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, revizuentele Comuna Jilava prin primar şi Consiliul Local Jilava au solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 6276 din 5 noiembrie 2012 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2009, hotărâre definitivă prin respingerea recursului la data de 19 februarie 2015 în dosarul nr. x/2013, potrivit Deciziei Î.C.C.J. nr. 733/2015.
În motivarea cererii s-a arătat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 şi următoarele C. proc. civ., în sensul că cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data la care au luat cunoştinţă de înscrisul nou pe care înţeleg să îl folosească. Acest înscris este reprezentat de Sentinţa civilă nr. 1789 din 3 mai 2016 pronunţată de către Judecătoria Cornetu în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă la data de 10 ianuarie 2017, prin care se reţine că "şi pentru ipoteza când se acordă mandat judiciar unei persoane, reclamanta persoană juridică trebuie să facă dovada faptului că persoana care a acordat acest mandat din partea persoanei juridice avea această putere".
S-a apreciat că în situaţia în care acest înscris ar fi fost avut în vedere la soluţionarea dosarului nr. x/2009, cu siguranţă cererea de chemare în judecată ar fi fost anulată pentru lipsa calităţii de reprezentant a domnului A..
Potrivit prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea se poate cere în situaţia în care, după pronunţarea hotărârii definitive a cărei retractare se solicită, s-a descoperit un înscris doveditor reţinut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. Chiar dacă un atare înscris poate fi şi o hotărâre judecătorească, pronunţată chiar şi ulterior rămânerii definitive a hotărârii care se solicită a fi revizuită şi în acest caz trebuie apreciat în ce măsură noua hotărâre este determinantă, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscută de instanţă, soluţia ar fi putut fi alta decât cea adoptată.
Pe fond, revizuentele au arătat că prin cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă, B., a solicitat anularea Hotărârii de Guvern nr. 672/2009. Cererea de chemare în judecată a fost formulată de către B., fiind semnată de către preşedintele acestei societăţi, A..
Conform art. 133 C. proc. civ. 1865 "cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă", iar conform Sentinţei civile nr. 1789 din 3 mai 2016 A. nu avea calitatea de reprezentant a B. în sensul de a promova şi a semna cererea de chemare în judecată, pe de o parte şi nici de a împuternici o altă persoană în vederea reprezentării în justiţie.
În speţa de faţă, situaţia de fapt este următoarea: B. este reclamanta din dosarul a cărui hotărâre se solicită a fi revizuită, fiind reprezentată, conform semnăturii de pe cererea de chemare în judecată, de către dl. A. în calitate de preşedinte al societăţii.
În drept, conform art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991 "Consiliul de administraţie sau, după caz, comitetul de direcţie, unde există, reprezintă societatea în justiţie şi faţă de terţi, putând da mandat de reprezentare oricărui asociat ori chiar unei persoane care nu este membru al consiliului" iar conform art. 20 lit. c) din statutul B. Atribuţiile Adunării Generale: c) alege şi revoca membrii consiliului de administraţie şi comisiei de cenzori şi le stabileşte atribuţiile precum şi cuantumul indemnizaţiilor. În mod indubitabil dl. A., în calitatea sa de preşedinte, nu a primit împuternicire din partea Adunării generale a B. pentru a promova acţiunea ce face obiectul dosarului x/2009 şi de a reprezenta societatea în acest litigiu.
Mai mult decât atât, conform art. 24 din Statutul B. "Administrarea societăţii se efectuează de consiliul de administraţie format din 7 persoane alese de Adunarea Generală a Asociaţilor pe o perioada de 2 ani cu posibilitatea de a fi aleşi pe noi perioade de doi ani, care pot avea calitatea de asociaţi", iar conform certificatului eliberat de către Judecătoria Buftea la 30 decembrie 2016 A. are calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie al B., potrivit încheierii pronunţata la data de 27 ianuarie 1993 în dosarul nr. x/1991. Cu alte cuvinte, dl. A. şi-a pierdut atât calitatea de preşedinte cât şi de membru al consiliului de administraţie la data de 27 ianuarie 1995, deoarece ulterior datei de 27 ianuarie 1993 nu a mai existat înregistrată nici o confirmare a Adunării Generale a Asociaţilor în acest sens.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 2771 din 30 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de Comuna Jilava şi Consiliul Local al Comunei Jilava în contradictoriu cu B. şi Guvernul României, obligând revizuenta să achite intimatei B. suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.
În cauza de faţă, revizuenţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care prevăd că "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când se evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
În doctrină şi jurisprudenţă s-a stabilit că o hotărâre judecătorească este înscris nou şi poate fundamenta o cerere de revizuire pe acest motiv, în cazul în care constată existenţa sau inexistenţa unor drepturi incidente în cauză.
În speţa de faţă, hotărârea invocată de revizuenţi este reprezentată de Sentinţa civilă nr. 1789 din 3 mai 2016 pronunţată de Judecătoria Cornetu prin care a fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi anulată cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta B. prin mandatar C. şi pe pârât Comisia Locală de Fond Funciar Jilava.
În considerente, instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de reprezentant a lui A., precum şi faptul că şi în condiţiile în care s-ar admite că este preşedintele societăţii reclamante, nu poate avea niciodată calitatea de a o angaja în procese civile pe aceasta, având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991, conform cărora "consiliul de administraţie sau, după caz, comitetul de direcţie, unde există, reprezintă societatea în justiţie şi faţă de terţi, putând da mandat de reprezentare oricărui asociat ori chiar unei persoane care nu este membră a consiliului".
În acest context, contrar susţinerilor revizuentelor, curtea a apreciat că hotărârea invocată ca înscris nou nu îndeplineşte condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu relevă o situaţie de fapt nouă, respectiv existenţa sau inexistenţa unor drepturi în patrimoniul părţilor, ci doar constată că în dosarul nr. x/2015 calitatea de reprezentant a lui A. nu a fost probată şi se dă o interpretare a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991. Prin urmare, o astfel de hotărâre nu reprezintă un înscris nou în sensul dispoziţiilor legale citate şi nu este de natură să conducă la revizuirea Sentinţei civile nr. 6276 din 5 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei au declarat recurs Comuna Jilava şi Consiliul Local al Comunei Jilava, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că în mod greşit s-a constatat inadmisibilitatea cererii de revizuire, în opinia recurenţilor Sentinţa Judecătoriei Cornetu nr. 1789 din 3 mai 2016 reprezentând un înscris nou, determinant, pe care dacă instanţa l-ar fi avut în vedere soluţia pronunţată ar fi fost alta şi anume, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă prin preşedinte A., ar fi fost anulată.
Reluând argumentele de fapt şi de drept invocate în cuprinsul cererii de revizuire, recurenţii au susţinut că aspectele reţinute în mod definitiv în sentinţa Judecătoriei Cornetu trebuie să producă efecte şi în prezenta cauză, neputând fi ignorate dispoziţiile art. 133 C. proc. civ., art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991 sau cele ale art. 24 din Statutul B..
Intimaţii B. şi Guvernul României, deşi legal citaţi, nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Prezenta cale de atac vizează sentinţa Curţii de Apel Bucureşti prin care a fost constatată inadmisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Constatând că recurenţii nu au indicat în concret un caz de casare/modificare, iar susţinerile acestora pot fi subsumate cazului de modificare reglementat de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va examina sentinţa recurată prin prisma acestui text de lege dar şi sub toate aspectele, astfel cum impun dispoziţiile art. 3041 din acelaşi cod.
Dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează situaţia în care hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. O hotărâre este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care este redactată nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea. Hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit.
Aceste motive nu se regăsesc în cauza de faţă, instanţa de fond analizând în mod corect incidenţa dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În privinţa Sentinţei nr. 1789 din 3 mai 2016 pronunţate de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. x/2015, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că nu reprezintă un înscris nou prin prisma cerinţelor specifice cazului de revizuire invocat, care presupune ca "înscrisul nou" să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii: - să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; - să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea supusă revizuirii; - să nu fi putut fi prezentat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea pentru că a fost reţinut de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii; - să fie determinant, în sensul de a fi putut determina o altă soluţie.
În privinţa cerinţei de a fi determinant, în sensul că în situaţia în care respectivul înscris ar fi fost cunoscut de instanţa a cărei hotărâre este atacată, ar fi putut duce la pronunţarea unei alte soluţii, doctrina şi practica judiciară au stabilit că această condiţie nu este îndeplinită în cazul în care înscrisul invocat nu atestă o altă situaţie de fapt decât cea cuprinsă în acte anterioare care au fost analizate de instanţă. Un asemenea înscris nu ar fi de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, pentru a se reţine o altă situaţie de fapt decât cea reţinută iniţial, deoarece s-ar nesocoti puterea de lucru judecat a hotărârii pronunţate.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că înscrisul invocat nu îndeplineşte această cerinţă, întrucât hotărârea nu relevă o situaţie de fapt nouă, respectiv existenţa sau inexistenţa unor drepturi în patrimoniul părţilor, ci doar constată, în urma examinării unei excepţii, că în dosarul nr. x/2015 calitatea de reprezentant a lui A. nu a fost probată şi dă o interpretare dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991.
Aceste constatări şi interpretări vizează strict dosarul în care respectiva excepţie a fost invocată, soluţia pronunţată neputând produce efectele juridice pretinse de recurenţii din prezenta cauză.
Pe de altă parte, în condiţiile în care o excepţie similară nu a fost invocată şi în dosarul iniţial al Curţii de Apel Bucureşti, nu se poate susţine că sentinţa ce se solicită a fi revizuită, pronunţată în anul 2012, nesocoteşte puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate abia în anul 2016.
Pentru considerentele expuse, constatând că în mod corect prima instanţă a reţinut neîndeplinirea cumulativă a cerinţelor impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comuna Jilava şi Consiliul Local al Comunei Jilava împotriva Sentinţei nr. 2771 din 30 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2018.
Procesat de GGC - CL