Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 ianuarie 2019, petentul A. a înregistrat direct pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Economiei, Consiliul Local al Oraşului Broşteni şi Primăria Oraşului Broşteni, prin care a solicitat anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x emis de Ministerul Industriei şi Resurselor la data de 26 iunie 2001.
La data de 24 februarie 2019, intimaţii Consiliul Local al oraşului Broşteni şi Primăria oraşului Broşteni au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cauzei.
Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale, constată că aceasta este întemeiată, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.
Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor art. 97 pct. I C. proc. civ., este competentă să judece recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată. Aceste dispoziţii se coroborează cu prevederile art. 96 pct. I C. proc. civ., potrivit cărora "Curţile de apel judecă în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale."
Aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanţa a fost învestită cu o acţiune în anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x din 26 iunie 2001 emis de Ministerul Industriei şi Resurselor (în prezent, Ministerul Economiei) în favoarea SC B. SA.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ ale curţilor de apel.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul sau sediul persoanelor de drept privat parte în litigiile de contencios administrativ.
În speţă, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul are domiciliul în judeţul Mehedinţi, localitate aflată pe raza teritorială de competenţă a Curţii de Apel Craiova.
Pe cale de consecinţă, având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că soluţionarea în primă instanţă a acestei cauze este de competenţa Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluţionare acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2019.
Procesat de GGC - CT