Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014 reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat: Anularea parţială a Deciziei nr. 666 din 19 august 2014 sub aspectul sumei de 3.904.369 RON emisă de pârâta DGRFPB în soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Deciziei de impunere; anularea parţială a Deciziei nr. 874/2014 şi a RIF x/2014 emise de pârâta DGAMC; Suspendarea actelor administrative atacate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cereri; Obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 2994 din 13 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală- Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Bucureşti, şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare A Marilor Contribuabili.
A dispus anularea parţială a Deciziei nr. 666 din 19 august 2014 sub aspectul sumei de 3.904.369 RON emisă de DGRFP Bucureşti.
A dispus anularea parţială a Deciziei nr. 874/2014 şi a R.I.F nr. x/2014 emise de pârâta DGAMC.
Prin Sentinţa civilă nr. 1577 din 11 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de completare a dispozitivului Sentinţei nr. 2994 din 13 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 formulată de expertul contabil judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 2994 din 13 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Împotriva Sentinţei civile nr. 1577 din 11 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs expert contabil B. invocând cazurile de casare prevăzute de art. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Împotriva recursurilor declarate de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare intimata-reclamantă A. S.R.L., prin care a invocat excepţia nulităţii recursurilor formulate de către pârâte susţinând că motivele invocate nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei-reclamante prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către aceasta .
Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul expert contabil B. prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Recurentul expert contabil B. a formulat răspuns la întâmpinarea recurentei-pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, prin care a solicitat respingerea ca nefondate a apărărilor formulate de către aceasta.
La data de 14 iunie 2018 a fost înregistrat memoriul recurentului expert contabil B. prin care acesta a solicitat judecarea recursului arătând totodată că îşi menţine criticile formulate în recurs.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
A. Cu privire la recursul declarat de expert contabil B. împotriva Sentinţei nr. 1577 din 11 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că acesta este tardiv formulat în raport cu dispoziţiile art. 446 C. proc. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 1577 din 11 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de completare a dispozitivului Sentinţei nr. 2994 din 13 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 formulată de expertul contabil judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
Recursul a fost promovat de recurentul B. împotriva hotărârii prin care a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului sentinţei.
Dispoziţiile art. 444 din C. proc. civ. prevăd că:
"(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. (2) Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. (3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor."
Conform dispoziţiilor art. 446 din C. proc. civ., încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
Din analiza actelor de la dosar, rezultă că recursul a fost declarat la data de 3 iulie 2016, iar hotărârea a fost comunicată recurentului la data de 14 iunie 2016.
Având în vedere că, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, ultima zi în care se putea înregistra cererea de recurs este data de 30 iunie 2016.
Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Această sancţiune se aplică şi în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual.
Raportat la aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispoziţiile art. 446 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 atrage aplicarea prevederilor art. 496 teza a II-a C. proc. civ., în temeiul cărora recursul va fi respins ca tardiv declarat.
B. Cu privire la recursurile declarate de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili:
a. Cu privire la excepţia nulităţii recursurilor pârâtelor Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, invocată de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că nu este fondată.
Sancţiunea nemotivării recursului este prevăzută de art. 489 C. proc. civ., potrivit căruia recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), unde se stabileşte că, în situaţia în care legea nu dispune altfel, motivele de casare de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Alineatul 2 din textul menţionat prevede că aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Criticile susţinute în cererile de recurs se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurente, aplicarea greşită a normelor de drept material, motive pentru care excepţia nulităţii va fi respinsă.
b. Cu privire la recursurile formulate, Înalta Curte constată că sunt fondate pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea prin care instanţa soluţionează fondul cauzei trebuie să conţină o parte introductivă, considerentele şi dispozitivul.
Considerentele trebuie să cuprindă obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Înalta Curte constată că, în cuprinsul considerentelor sentinţei, instanţa de fond nu a efectuat o analiză proprie a solicitărilor reclamantei, raportat la motivele invocate şi la apărările formulate de pârâte, nu a analizat din perspectivă proprie probele administrate în cauză.
Din considerentele sentinţei şi actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa a preluat în mod identic criticile reclamantei din cererea de chemare în judecată, nu a analizat propriu zis argumentele reclamantei şi ale pârâtelor formulate în cadrul apărărilor, preluând, într-o modalitate "copy paste", susţinerile invocate de reclamantă; în propria analiză, instanţa nu a analizat situaţia de fapt, nu a evaluat şi valorificat din perspectivă proprie probele administrate în faza de cercetare judecătorească, raportat la argumentele invocate de reclamant şi de cele din apărare.
Pronunţarea unei soluţii în rezolvarea acţiunii deduse judecăţii implică în mod necesar şi obligatoriu un proces de analizare a argumentelor invocate, operaţiune care, pentru a echivala cu o veritabilă soluţionare, trebuie să fie efectivă, să cuprindă în mod concret motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, raportat la actele normative incidente. Or, această obligaţie esenţială privind hotărârea instanţei nu a fost respectată de instanţa de fond, împrejurare care conduce la casarea hotărârii pronunţate.
Concluzionând, Înalta Curte constată că motivele pe care instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia lipsesc cu desăvârşire, din perspectiva disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ceea ce conduce la concluzia că prin hotărârea pronunţată prima instanţă nu a soluţionat fondul cauzei.
Elementul esenţial al unei hotărâri judecătoreşti este motivarea, care trebuie să poarte asupra tuturor argumentelor de fapt şi de drept invocate de părţi. Obligativitatea motivării hotărârii judecătoreşti reprezintă o condiţie a procesului echitabil, exigenţă prevăzută atât de Constituţia României (art. 21 alin. (3), cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 paragraf 1).
Omisiunea totală a instanţei de fond de a cerceta şi analiza, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii atacate, argumentele de fapt şi de drept din cererea de chemare în judecată, precum şi apărările formulate, nu satisface exigenţele desfăşurării unui proces echitabil, echivalează cu nejudecarea fondului cauzei şi conduce la imposibilitatea instanţei de control judiciar să analizeze, în calea de atac a recursului, legalitatea sentinţei.
Faţă de toate argumentele expuse anterior, Înalta Curte constată că, prin hotărârea pronunţată, prima instanţă nu a soluţionat în realitate fondul cauzei, iar faţă de modul defectuos în care s-a desfăşurat procedura de judecată, sub toate aspectele prezentate, din perspectiva încălcării disp. 425 C. proc. civ., se impune casarea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare instanţei de fond, potrivit dispoziţiilor. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 446 C. proc. civ. art. 444 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat de expert contabil B., ca tardiv.
În temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2), din C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 teza I din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de expert contabil B. împotriva Sentinţei nr. 1577 din 11 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal ca tardiv.
Respinge excepţia nulităţii recursurilor pârâtelor invocată de intimata-reclamantă.
Admite recursurile formulate de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinţei civile nr. 2994 din 13 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2019.
Procesat de GGC -MM