Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. 202-a din 30 aprilie 2015 şi a Deciziei nr. 202-b din 4 mai 2015, emise de pârâtă, prin care s-a soluţionat Contestaţia/Plângerea prealabilă formulată împotriva Procesului-verbal nr. x din 28 ianuarie 2008 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, şi a Procesului-verbal nr. x/28.01.2008 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.
De asemenea, reclamanta a mai solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 27 ianuarie 2015 privind cererea de plată nr. x din 26 aprilie 2007 depusă de A. S.R.L., având nr. de înregistrare la A.P.I.A. 3474 din 28 ianuarie 2015 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 27 ianuarie 2015 privind cererea de plată nr. x din 24 aprilie 2009 depusă de A. S.R.L., având nr. de înregistrare la A.P.I.A. 3655 din 28 ianuarie 2015. respectiv a sumelor şi a măsurilor stabilite şi înscrise în acestea.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 1233 din 12 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
S-a dispus anularea deciziilor nr. 202-a din 30 aprilie 2015 şi 202-b din 4 mai 2015 emise de pârâtă privind soluţionarea contestaţiilor administrative.
S-a dispus anularea proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 28 ianuarie 2015 şi y din 28 ianuarie 2015 emise de pârâtă.
S-a luat act că reclamanta înţelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Cu privire la capetele de cerere privind anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 28 ianuarie 2015, act emis pentru campania 2007 şi a procesului-verbal nr. x din 28 ianuarie 2015, act emis pentru campania 2009, recurenta a susţinut următoarele:
Instanţa de fond a anulat actele administrative din cauză fără a cerceta probele aflate la dosar, încălcând prevederile art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţia României, instanţa limitându-se la un singur motiv invocat în susţinerea deciziei luate, şi anume faptul că Decizia CCR nr. 66/2015 (referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, precum şi a art. 2 subpunct 2.3 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011 în forma anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 47/2014) a constatat faptul că art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 este neconstituţional, fiind contrar art. 15 alin. (2) din Constituţie.
A mai susţinut recurenta că instanţa de fond a anulat cele două procese-verbale încheiate la data de 27 ianuarie 2015, invocând Decizia CCR nr 66 din 26 februarie 2015 decizie publicată în Monitorul Oficial al României nr. 236 la data de 7 aprilie 2015, chiar dacă disp. art. 174 alin. (4) din Constituţia României prevăd că:
"de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor."
Or, reţine recurenta, din interpretarea disp. art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 rezultă că activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare desfăşurate după intrarea în vigoare a ordonanţei se finalizează şi se valorifică cu aplicarea acestui act normativ, exact cum a procedat şi comisia de evaluare.
Recurenta a menţionat Decizia nr. 5322 şi nr. 5323 din 21 mai 2013 şi nr. 2757 din 11 iunie 2014 ale Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care instanţa supremă reţine că interpretarea normei tranzitorii cuprinse în art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 conduce la concluzia potrivit căreia, în situaţia în care activităţile de constatare şi de stabilire a neregulilor se desfăşoară la o dată ulterioară intrării în vigoare O.U.G. nr. 66/2011, concluziile acestora se vor finaliza şi valorifica cu aplicarea prevederilor acestui act normativ.
Prin urmare, reţine recurenta că la data emiterii celor două titluri de creanţă din 27 ianuarie 2015, care au fost anulate de instanţa de fond pe motiv că s-a stabilit neconstituţionalitatea prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 de către CCR prin Decizia nr. 66/2015 din 26 februarie 2015, art. 66 se bucura de prezumţia de constituţionalitate de care se bucură orice act legislativ, dispoziţiile acestui articol fiind deplin aplicabile la data de 27 ianuarie 2015.
În ceea ce priveşte anularea Deciziilor nr. 201-a din 30 aprilie 2015 şi nr. 202-b din 4 mai 2015 de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva celor două titluri de creanţă, recurenta a susţinut următoarele:
Instanţa de fond a dispus anularea celor două acte încălcând dispoziţiile art. 47 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit căruia obiectul contestaţiei administrative îl constituie numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise în procesul-verbal de stabilire a creanţei bugetare care reprezintă titlu de creanţă.
Apreciază recurenta că deciziile de soluţionare a contestaţiilor sunt întemeiate atât în drept cât şi în fapt, însă intimata nu a prezentat alte documente din care să reiasă faptul că la momentul depunerii celor două cereri în campaniile 2007 şi 2009 ar fi deţinut dreptul de utilizare şi folosinţă pentru întreaga suprafaţă pentru care a solicitat şi obţinut sprijin financiar.
A mai susţinut recurenta că instanţa de fond este într-o gravă eroare în ceea ce priveşte faptul că a reţinut că APIA este o autoritate publică contractantă şi că între APIA şi reclamanta S.C. A. S.R.L. ar exista un contract de finanţare.
De asemenea, recurenta a făcut referire la motivele care au dus la emiterea celor două titluri de creanţă, respectiv procesul-verbal nr. x din 28 ianuarie 2015 şi procesul-verbal nr. x din 28 ianuarie 2015.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca netemeinic şi nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate în recurs, raportat la actele şi lucrările dosarului şi la prevederile legale aplicabile, reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. civ., în sensul aplicării greşite a legii, cu consecinţa admiterii recursului, a casării integrale a hotărârii primei instanţe şi a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, ca urmare a faptului că nu a fost judecat fondul cauzei, pentru următoarele motive:
Obiectul cauzei prezente îl formează acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 202-a din 30 aprilie 2015 şi a Deciziei nr. 202-b din 4 mai 2015 emise de pârâtă prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal nr. x din 28 ianuarie 2008 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, şi a Procesului-verbal nr. x din 28 ianuarie 2008 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, precum şi anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 27 ianuarie 2015 privind cererea de plată nr. x din 26 aprilie 2007 depusă de A. S.R.L., având nr. de înregistrare la A.P.I.A. 3474 din 28 ianuarie 2015, şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 27 ianuarie 2015 privind cererea de plată nr. x din 24 aprilie 2009 depusă de A. S.R.L., având nr. de înregistrare la A.P.I.A. y din 28 ianuarie 2015.
Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei şi a anulat Deciziile nr. 202-a din 30 aprilie 2015 şi 202-b din 4 mai 2015 emise de pârâtă privind soluţionarea contestaţiilor administrative, precum şi Procesele-verbale de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 28 ianuarie 2015 şi y din 28 ianuarie 2015 emise de pârâtă.
Instanţa de fond a analizat susţinerile reclamantei cu privire la nemotivarea şi tardivitatea deciziilor de soluţionare a contestaţiilor şi încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii în ceea ce priveşte constatarea săvârşirii pretinsei fapte/nereguli, cât şi sancţionarea reclamantei, pe care le-a apreciat ca întemeiate pentru o parte din motivele invocate, precum şi susţinerile privind nulitatea absolută a proceselor-verbale contestate, pentru necomunicarea deciziei de rambursare în termen de 12 luni după efectuarea plăţii, conform prevederilor alin. (1) coroborat cu alin. (3) al art. 80 şi art. 81 din Regulamentul (CE) nr. 1122 din 30 septembrie 2009 şi încălcarea prevederilor art. 20 alin. (9) şi art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, pe care le-a apreciat ca neîntemeiate.
Instanţa de fond a reţinut că deciziile de soluţionare a contestaţiilor contestate nu întrunesc elementul de legalitate prevăzut de art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că nu conţin motivele ce au determinat autoritatea să recurgă la soluţia respingerii.
A constatat, de asemenea, că faptele pentru care reclamanta a fost sancţionată se referă la campania agricolă 2007 şi 2009, deci anterior intrării în vigoare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, atunci când noţiunea de neregulă era reglementată de prevederile substanţiale ale O.U.G. nr. 79/2003. Faţă de faptul că faptele ce au atras emiterea titlurilor de creanţă au fost săvârşite anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, a constatat că în procesele-verbale emise nu a fost menţionată şi analizată neregula din perspectiva actului normativ în vigoare la data săvârşirii acesteia, aşa cum a stabilit instanţa constituţională, şi, întrucât calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare trebuia efectuată în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii, respectiv O.U.G. nr. 79/2003, potrivit principiului tempus regit actum, a reţinut că, sub acest aspect, susţinerile reclamantei sunt fondate.
A menţionat că dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 66 din data de 26 februarie 2015, iar ca urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, aşadar fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control este cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului, şi a reţinut că, în speţă, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare trebuia efectuată în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii, respectiv O.U.G. nr. 79/2003, potrivit principiului tempus regit actum, în procesele-verbale emise nefiind menţionată şi analizată neregula din perspectiva actului normativ în vigoare la data săvârşirii acesteia, aşa cum a stabilit instanţa constituţională.
În ceea ce priveşte netemeinicia, instanţa de fond a reţinut dispoziţiile art. 51 alin. (1) şi (2) din Regulamentul CE nr. 796/2004 şi faptul că, la momentul solicitării sprijinului, pârâta a procedat la verificarea documentelor legale potrivit procedurilor legale la acel moment; în legătură cu previzibilitatea conduitei administrative, a arătat că nu poate trece cu vederea că însăşi autoritatea pârâta este cea care a aprobat finanţarea ambelor proiecte, în urma analizării documentaţiilor aferente prin prisma îndeplinirii condiţiilor legale şi a încheiat contractele de finanţare cu reclamanta, în baza cărora a plătit ulterior sumele la care s-a obligat.
Înalta Curte reţine, faţă de motivele avute în vedere de instanţa de fond pentru admiterea acţiunii, în ceea ce priveşte procesele-verbale de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare a căror anulare s-a solicitat, că Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 27 ianuarie 2015 privind cererea de plată nr. x din 26 aprilie 2007 depusă de A. S.R.L., având nr. de înregistrare la A.P.I.A. 3474 din 28 ianuarie 2015, şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 27 ianuarie 2015 privind cererea de plată nr. x din 24 aprilie 2009 depusă de A. S.R.L., având nr. de înregistrare la A.P.I.A. x din 28 ianuarie 2015, au fost încheiate ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.
Potrivit menţiunilor cuprinse în procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 28 ianuarie 2015, prin adresa nr. x din 19 ianuarie 2015, CJ APIA Teleorman a transmis rezultatul reinstrumentării cererii, respectiv Nota de fundamentare pentru desfăşurarea unei acţiuni de verificare nr. x din 17 ianuarie 2015 prin care s-a dispus că suma plătită necuvenit este de 267318,61 RON, iar potrivit menţiunilor cuprinse în procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 28 ianuarie 2015 şi prin adresa nr. x din 19 ianuarie 2015, CJ APIA Teleorman a transmis rezultatul reinstrumentării cererii, respectiv Nota de fundamentare pentru desfăşurarea unei acţiuni de verificare nr. x din 17 ianuarie 2015 prin care s-a dispus că suma plătită necuvenit este de 34583,17 RON.
Procesele-verbale de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare a căror anulare s-a solicitat au fost încheiate, aşadar, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, publicată în Monitorul Oficial la data de 30 iunie 2011, întreaga activitate de control desfăşurându-se ulterior acestei date, iar sprijinul financiar a cărui verificare s-a efectuat a fost acordat reclamantei în campaniile 2007 - 2011, perioadă în care era în vigoare O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, abrogată prin O.U.G. nr. 66/2011.
Înalta Curte apreciază, contrar celor reţinute de prima instanţă, că în cauză erau incidente şi prevederile O.U.G. nr. 66/2011, aplicabilitatea acesteia fiind atrasă de data la care s-au desfăşurat activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, nefiind vorba despre o aplicare retroactivă a acesteia. Incidenţa O.U.G. nr. 66/2011 este atrasă de momentul demarării şi desfăşurării activităţii de control efectuată de către organele administrative în cauză şi nu de campania agricolă 2007 şi 2009 pentru care reclamanta a fost sancţionată .
Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, forma de la momentul intrării în vigoare, "activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare". Per a contrario, în situaţia în care activităţile de constatare şi de stabilire a neregulilor se desfăşurau la o dată ulterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, concluziile acesteia se finalizau şi valorificau cu aplicarea prevederilor acestui act normativ.
Prevederile art. 66 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 236 din 7 aprilie 2015, prin care s-a constatat că se aduce atingere principiului neretroactivităţii, deoarece se permite aplicarea normelor de drept substanţial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârşite în intervalul temporal în care era în vigoare O.G. nr. 79/2003, pe cale de consecinţă se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, aşadar fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.
Instanţa de fond a reţinut faptul că în procesele-verbale emise nu a fost menţionată şi analizată neregula din perspectiva actului normativ în vigoare la data săvârşirii acesteia, O.G. nr. 79/2003, însă trebuia, având în vedere aplicarea prioritară a dreptului comunitar, în ceea ce priveşte neregula, să ţină seama de faptul că art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 a preluat art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene -"constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate, şi art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999 - "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.
De asemenea, instanţa de fond trebuia să analize motivul invocat privind încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii, având în vedere neregulile constatate şi temeiul acestora, în condiţiile în care, potrivit proceselor-verbale, s-a reţinut, ca bază legală a verificării O.U.G. nr. 66/2011, însă temeiul de drept al emiterii a fost constituit de norme naţionale şi de drept comunitar în vigoare la data săvârşirii faptelor apreciate ca nereguli (printre acestea, Ordinul MAPAM nr. 152 din 26 februarie 2004 privind stabilirea termenilor de referinţă pentru organizarea şi funcţionarea Sistemului integrat de administrare şi control, O.U.G. nr. 125 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, Regulamentul (CE) nr. 1290/21.06.2005 privind finanţarea politicii agricole comune, Regulamentul (CE) nr. 885 din 21 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE)nr. 1290/2005 în ceea ce priveşte autorizarea agenţiilor de plăţi şi a altor entităţi precum şi lichidarea conturilor FEGA şi FEADR, Regulamentul (CE) nr. 1120 din 29 octombrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzută în titlul III din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, Regulamentul (CE) nr. 1121 din 29 octombrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce priveşte schemele de ajutor pentru fermieri prevăzute în titlurile IV şi V din regulamentul respectiv), precum şi faptul că interpretarea şi aplicarea legislaţiei interne se realizează în acord cu normele de drept comunitar.
În ceea ce priveşte netemeinicia, se constată că instanţa a analizat temeinicia proceselor-verbale numai prin prisma faptului că la momentul solicitării sprijinului pârâta a procedat la verificarea documentelor legale şi că, în legătură cu previzibilitatea conduitei administrative, poate trece cu vederea că însăşi autoritatea pârâtă este cea care a aprobat finanţarea ambelor proiecte, fără a examina celelalte motive invocate.
Sprijinul financiar, însă, este acordat sub rezerva verificărilor ulterioare, creanţele bugetare rezultate din nereguli ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare şi a sumelor de cofinanţare aferente reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau la bugetele naţionale. Potrivit dispoziţiilor art. 73 alin. (1) din Regulamentul CE al Comisiei nr. 796/2004 de stabilire a normelor de aplicare a eco-condiţionării, a modulării şi a sistemului integrat de gestionare şi control prevăzute de Regulamentul CE nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003, versiunea consolidată, "în cazul în care a primit plăţi necuvenite, aericultorul în cauză are obligaţia de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate în conformitate cu dispoziţiile alin. (3)".
Înalta Curte constată, faţă de cele reţinute, că nu poate proceda la rejudecarea cauzei în recurs, având în vedere atât faptul că prin sentinţa recurată au fost analizate numai o parte din motivele invocate privind fondul cauzei, cât şi faptul că instanţa de fond nu a analizat motivele de nelegalitate cu aplicarea corectă a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, ţinând seama de efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/2015, şi cu aplicarea normelor de drept comunitar, ceea ce a condus la concluzia greşită privind încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii; pentru o soluţionare unitară a cauzei, se impune a fi reanalizate şi deciziile de soluţionare a contestaţiilor, ţinând seama că motivarea acestora trebuie examinată în funcţie de circumstanţele fiecărui caz, dacă aceasta permite persoanei interesate să aprecieze legalitatea şi temeinicia, raportat la procesele-verbale de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare contestate, iar instanţei de contencios administrativ exercitarea controlului jurisdicţional asupra actelor administrative a căror anulare s-a solicitat.
Toate acestea conduc la concluzia că instanţa nu a intrat în judecata fondului, motiv pentru care urmează a dispune casarea cu trimitere a cauzei, spre rejudecare, în vederea judecării fondului pornind de la justa stabilire a actelor normative naţionale şi de drept comunitar aplicabile în cauză, cu aplicarea acestora situaţiei de fapt pe care o va stabili, şi pentru respectarea dreptului părţilor la un proces echitabil.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de fond va ţine seama de prezentele considerente în analiza motivelor de nelegalitate apreciate ca fiind întemeiate prin sentinţa recurată, şi va examina toate celelalte motive invocate prin cererea de chemare în judecată care nu au fost analizate
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate aceste considerente în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (2), din C. proc. civ., şi art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului formulat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei civile nr. 1233 din 12 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2019.
Procesat de GGC - MM