Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de revizuire adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 mai 2015, A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1371 din data de 6 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, fiind invocat motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 pct. 5 din C. proc. civ.
1.2. Soluţia instanţei de revizuire
Prin decizia civilă nr. 5003 din 22.10.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, definitivă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii definitive pronunţate de instanţa de revizuire a formulat recurs A., fiind invocat, în susţinerea căii de atac formulate, motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Prin raportul întocmit la data de 2 noiembrie 2017, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., completul de filtru învestit cu soluţionarea dosarului a apreciat că, în cauza de faţa, calea de atac formulată de recurent nu este prevăzută de lege, având în vedere dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prin încheierea din 2 noiembrie 2017, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3), raport prin care s-a propus soluţia de respingere a recursului ca inadmisibil.
Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Înalta Curte constată că, astfel cum s-a reţinut şi în raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, calea de atac exercitată în cauză nu este prevăzută de lege.
Astfel, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, prin care s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A.
Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ.: hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
În concluzie, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului.
Recurentul a urmărit, prin cererea cu care a învestit instanţa, reiterarea căii de atac a recursului, ceea ce nu este admisibil potrivit principiului unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul A. ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 5003 din 22.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2018.