Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în principal, obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea unui titlul de plată corespunzător sumei de 607.155,86 RON, actualizată la data plăţii, plătibilă într-o singură tranşă, iar, în subsidiar. obligarea acesteia la emiterea titlului de plată corespunzător sumei de 607.155,86 RON actualizată, plătibilă în cele 5 tranşe anuale egale, începând cu 01.01.2014.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1776 din 19 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca nefondată.
3. Cererea de recurs împotriva sentinţei nr. 1776 din 19 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., republicat.
În motivarea recursului declarat, se arată, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în cauză lipseşte plângerea prealabilă.
Recurenţii apreciază că toate demersurile lipsite de rezultat, făcute la ANRP pentru obţinerea titlurilor de plată, echivalează cu respectarea procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamanţii nu justifică un interes în promovarea acţiunii.
Recurenţii susţin că justifică un interes actual deoarece sunt expuşi unui prejudiciu constând în returnarea sumei încasate.ca urmare a admiterii cererii ANRP de întoarcere a executării chiar dacă aceasta nu a fost încă pusă în executare.
Hotărârea este nelegală şi din perspectiva faptului că încalcă principiul contradictorialităţii, întrucât instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei procedurii prealabile şi nici excepţia lipsei de interes, încălcând în acest mod dreptul la apărare (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.).
4. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la data de 20.01.2015 intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
5. Procedura derulată în recurs
Raportul întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii din 17.05.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din data de 19.08.2017 Completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată în fond.
6. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurenţilor, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Obiectul investirii în cauză îl constituie cererea de chemare în judecată a intimatei-pârâte Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin care se solicită obligarea acesteia la emiterea titlului de plată corespunzător sumei de 607.155,86 RON actualizată la data plăţii, plătibilă într-o singură tranşă, iar în subsidiar, obligarea la emiterea titlului de plată corespunzător sumei de 607.155,86 RON actualizată, plătibilă în cele 5 tranşe anuale egale începând cu 01.01.2014.
Prin decizia nr. 5763/FF/21.12.2008, în temeiul Hotărârii Comisiei Judeţene pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Constanţa nr. 484/11.09.2006 şi a Raportului de evaluare nr. x/2006 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis titlul de despăgubire în favoarea reclamanţilor (moştenitori ai defunctului D.), în cuantum de 503.300 ron.
Reclamanţii au formulat cerere de executare silită în vederea recuperării creanţei, încuviinţată prin încheierea din data de 27.04.2012 pronunţată în dosarul nr. x/2012.
Ulterior, prin decizia nr. 2810/8.11.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a fost admisă contestaţia la executare formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, iar prin decizia nr. 3478/5.11.2014 Tribunalul Bucureşti a dispus întoarcerea executării silite.
Judecătorul fondului a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând două aspecte, anume că: reclamanţii nu au făcut dovada împrejurării că anterior introducerii acţiunii au formulat o cerere de emitere a titlului de plată şi că pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor ar fi refuzat emiterea acestuia sau nu ar fi soluţionat cererea. Astfel, apreciază instanţa de fond, lipseşte una dintre condiţiile specifice acţiunii în contencios administrativ şi anume grefarea acesteia pe un act administrativ tipic sau, după caz, asimilat.
În al doilea rând, curtea de apel a reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada nici a împrejurării că sunt persoane vătămate prin neemiterea titlului de plată, deoarece reclamanţii nu au restituit până în prezent suma executată silit, apreciind că obligarea la emiterea unui titlu de plată poate conduce la efectuarea unei duble plăţi.
Deşi în considerentele sentinţei recurate s-a reţinut că lipseşte una dintre condiţiile specifice acţiunii în contencios administrativ şi, de asemenea, că reclamanţii nu au făcut dovada împrejurării că sunt persoane vătămate, în dispozitiv acţiunea reclamanţilor a fost respinsă ca nefondată.
Sentinţa primei instanţe nu face referire la niciunul dintre argumentele reclamanţilor, rezumându-se doar la analizarea celor două excepţii în condiţiile în care acestea nu au fost puse anterior în discuţia părţilor, care au fost astfel private de posibilitatea de a-şi formula apărări.
Or, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, dar mai ales la susţinerile şi apărările invocate, precum şi la contraargumentaţia formulate prin întâmpinare, prima instanţă avea obligaţia ca, în sprijinul soluţiei pronunţate să ofere o motivare adecvată tuturor chestiunilor în dezbatere şi chiar dacă în îndeplinirea acestei obligaţii nu a fost furnizată o explicaţie pentru fiecare argument în parte şi de o manieră elaborată, totuşi trebuie să existe măcar un răspuns comun la aspectele invocate de reclamanţi.
În cauză, Înalta Curte constată că deşi sentinţa fondului cuprinde în dispozitiv soluţia de respingere ca nefondată a cererii de chemare în judecată, considerentele nu exprimă punctul de vedere al instanţei cu privire la toate chestiunile invocate de recurenţii-reclamanţi.
O motivare neadecvată obiectului cererii de chemare în judecată, raportat la argumentele şi apărările principale, precum şi contra argumentaţia şi observaţiile formulate echivalează cu nemotivarea şi, implicit cu nerezolvarea fondului cauzei.
Pentru exercitarea corespunzătoare a controlului judiciar se impune ca la judecata în primă instanţă să se cerceteze toate susţinerile şi argumentele părţilor, astfel încât criticile formulate într-o eventuală cale de atac să permită examinarea şi valorificarea lor separată.
În consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de reclamantă, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 1776 din 19 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2018.