Ședințe de judecată: Mai | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 411/2018

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 03.12.2014, cu nr. unic dosar x/2014, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Olt a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Şi Administraţiei Publice, ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună:

- anularea adresei nr. x/2014 de respingere a contestaţiei noastre nr. 7419/04.08.2014 formulată împotriva adresei MDRAP - Direcţia Generală Programe Europene nr. 4761/23.07.2014;

- anularea adresei înregistrată la nivelul MDRAP - Direcţia Generală Programe Europene sub nr. x/2014;

- obligarea instituţiei pârâte la aprobarea Solicitării nr. x/20.01.2014 pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice, conform O.G. nr. 14/2013, respectiv emiterea şi aprobarea Notei pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice" pentru solicitarea noastră nr. x/20.01.2014.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 834 din data de 23.03.2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Olt a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinţei recurate şi, rejudecând procesul în fond, solicită anularea actelor administrative litigioase şi obligarea intimatei la aprobarea cererii formulată de parte nr. x/20.01.2014 pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice în conformitate cu O.G. nr. 14/2013, respectiv la emiterea şi aprobarea Notei pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare conform Ordonanţei Guvernului nr. 14/2013; hotărârea de fond cuprinzând motive străine de natura cauzei.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Procedura de soluţionare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 septembrie 2017 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs formulate de pârâte îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

În motivarea cererii de recurs reclamanta UAT - Judeţul Olt a arătat în esenţă următoarele:

Prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

O primă critică adusa sentinţei recurate, se referă la modalitatea în care instanţa de fond a considerat că O.G. nr. 14/2013, în forma în vigoare la data emiterii actelor administrative litigioase, reglementează instituţia rămânerii fără obiect a unei solicitări de suportare de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice.

Astfel, potrivit celor reţinute de prima instanţă "(...)refuzul administrativ al autorităţii publice pârâte prin care a fost respinsă ca rămasă fără obiect solicitarea la plată transmisă de către reclamantă în baza Ordonanţei Guvernului nr. 14/2013 pentru contractul cod SMIS 3046 are un caracter justificat având în vedere incidenţa în cauză a prevederilor art. 6 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013 şi efectele retroactive pe care le produce Deciziei nr. 3102/02.07.2014 a Înaltei Curţi, de Casaţie şi Justiţie în sensul menţinerii ca legală şi temeinică a Deciziei nr. 53/26.04.2012 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.03.2012".

- Consideră recurenta că o eventuală rămânere fără obiect a unei astfel de solicitări ar putea fi pusă în discuţie numai în situaţia în care nota de constatare ar fi fost anulată definitiv de către instanţa competentă, sens în care nu se mai putea pune în discuţie existenţa unei creanţe bugetare care să fie suportată de la bugetul de stat.

În cauză, din moment ce O.G. nr. 14/2013 reglementează, în mod imperativ, modalitatea de soluţionare a solicitărilor formulate în temeiul acesteia, fără a statua instituţia "rămânerii fără obiect" a unei astfel de solicitări, în cauză hotărârea atacată a fost emisă cu încălcarea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus - unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, care sugerează că unei formulări generale a textului legal trebuie să-i corespundă o aplicare generală a acestuia, fără a face apel la distincţii pe care legea nu le prevede.

A arătat că în aplicarea dispoziţiilor O.G. nr. 14/2013, prin emiterea Notei pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare nu se ajunge la concluzia că Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 14 martie 2012 ar fi nelegală şi netemeinică. Practic, titlul de creanţă este menţinut, însă beneficiarul fondurilor europene nu mai are calitatea de debitor, ceea ce nu presupune desfiinţarea abaterilor constatate, motiv pentru care nu era necesară soluţionarea dosarului având ca obiect anularea corecţiei financiare pentru a se putea soluţiona cererea întemeiată pe O.G. nr. 14/2013.

- Instanţa de fond a omis a analiza că autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene nu a analizat admisibilitatea solicitării întemeiate pe dispoziţiile O.G. nr. 14/2013 prin raportare la momentul depunerii acesteia, ci a aşteptat soluţionarea dosarului pe fond, contrar dispoziţiilor art. 7 din O.G. nr. 14/2013 potrivit cărora "Solicitările realizate de beneficiarii prevăzuţi la art. 1, potrivit prevederilor art. 4, se soluţionează de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în ordinea înregistrării acestora, cu încadrarea în sumele alocate prin legile bugetare anuale cu această destinaţie, pe întreaga perioadă de implementare a Programului operaţional regional", şi fără a avea în vedere că existenţa pe rolul instanţelor de judecată a unor litigii având ca obiect anularea titlurilor de creanţă nu conduce la suspendarea soluţionării solicitării formulate în temeiul O.G. nr. 14/2013.

Conform dispoziţiilor legale de mai sus, existenţa pe rolul instanţelor de judecată a unor litigii având ca obiect anularea titlurilor de creanţă nu duce la suspendarea soluţionării solicitării formulate în temeiul O.G. nr. 14/2013, iar dacă intenţia legiuitorului ar fi în acest sens, exista obligaţia reglementării exprese a instituţiei suspendării.

Autoritatea publică pârâtă nu putea face abstracţie de faptul că la data depunerii cererii, (...)procesul civil (...) nu era soluţionat definitiv, fiind pronunţată doar o sentinţă de primă instanţă favorabilă reclamantei", intenţia legiuitorului fiind aceea de la excepta de la dispoziţiile O.G. nr. 14/2013 doar acele corecţii financiare menţinute definitiv de instanţele de judecată, iar nu pe acelea aflate pe rolul instanţelor de contencios.

Situaţia expusă nu este aplicabilă, întrucât Consiliul Judeţean Olt a făcut aplicarea dispoziţiilor O.G. nr. 14/2013 când nu era pronunţată o hotărâre definitivă în cauză.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, normele legale incidente, se constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

- În ceea ce priveşte refuzul administrativ al autorităţii pârâte prin care a fost respinsă ca fără obiect solicitarea la plată transmisă de către reclamanta-recurentă, în baza O.G. nr. 14/2013

Concret, recurenta arată în primul rând că nu ar putea exista ca soluţie respingerea fără obiect, ci numai, eventual, emiterea notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013.

Înalta Curte apreciază că acest motiv este superfluu, fără consistenţă, dat fiind faptul că nu s-ar fi schimbat poziţia autorităţii faţă de solicitarea de plată transmisă de recurentă, în condiţiile O.G. nr. 14/2013.

- Al doilea motiv de recurs priveşte faptul că autoritatea pârâtă a aşteptat să fie soluţionat definitiv dosarul în care reclamanta-recurentă a atacat nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 63/2012.

Înalta Curte constată că raţionamentul recurentei în sensul că prima instanţă i-a dat câştig de cauză şi a admis acţiunea acestuia şi a anulat nota de constatare a neregulilor, iar dacă autoritatea pârâtă soluţiona atunci solicitarea de plată ar fi fost îndeplinite condiţiile prevăzute de O.G. nr. 14/2013 - deoarece, aşa cum a arătat corect instanţa de fond prin pronunţarea Deciziei nr. 3102/2.07.2014, a fost casată hotărârea recurată şi respinsă acţiunea reclamantei cu consecinţa menţinerii notei privind neregulile şi corecţiile în sarcina acesteia.

Se reţine că în conformitate cu art. 6 din O.G. nr. 14/2013:

"situaţiile în care sumele aferente contractelor finanţate din fonduri europene din cadrul Programului operaţional regional nu fac obiectul acestui act normativ, astfel:

a) asupra cărora au fost formulate sesizări către ANI, DLAF şi/sau organele de urmărire penală pentru suspiciune de frauda, tentativă de frauda sau conflict de interese, pentru care instanţele judecătoreşti, prin hotărâri definitive, au stabilit săvârşirea unei fapte penale;

b) asupra cărora au fost formulate sesizări către ANI, DLAF şi/sau organele de urmărire penală pentru suspiciune de fraudă, tentativă de fraudă sau conflict de interese până în momentul soluţionării definitive de către organele competente cărora le-a fost înaintată sesizarea sau până la soluţionarea definitivă a cauzei de către instanţele judecătoreşti prin care se stabileşte inexistenţa unei fapte penale;

c) în situaţia în care corecţiile financiare şi/sau creanţele bugetare stabilite prin note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, precum şi sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale au fost menţinute de instanţele judecătoreşti în sarcina beneficiarilor prevăzuţi la art. 1, prin hotărâri definitive".

De asemenea, recurenta nu se încadrează în condiţiile prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 14/2013 pentru a beneficia de suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare, aspect necontestat de aceasta.

În acest context argumentul că autoritatea pârâtă nu a soluţionat în termen solicitarea de plată a reclamantei-recurente conform aceluiaşi raţionament nu este în favoarea recurentei, întrucât pârâta şi-a exercitat în mod legal în limitele competenţelor sale legale dreptul de a aprecia asupra cererii recurentei, respectiv în mod rezonabil a aşteptat soluţionarea definită a acţiunii în anulare promovată de recurenta-reclamantă.

Simpla depăşire a termenului de soluţionare a cererii datorată unor împrejurări care aveau o importanţă definitorie în aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de O.G. nr. 14/2013 nu constituie un exces de putere în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme soluţionarea definitivă a dosarului în anularea notei de constatare nereguli şi corecţii avea caracter retroactiv.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de prevederile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, sentinţa de fond fiind legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Olt împotriva sentinţei nr. 834 din 23 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2018.