Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procedura în faţa primei instanţe
Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, la data de 08.11.2016, sub nr. x/2016, reclamantul Oraşul Roznov, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, a solicitat anularea adresei nr. x/2016, a actului administrativ nr. x/14.10.2016, constatarea faptului că reclamantul nu trebuie să restituie sumele menţionate în adresa x/19.07.2016, obligarea pârâtei să dea curs şi ultimei cereri de tragere înregistrată sub nr. x, achitarea sumei de 1.360.758 RON în favoarea reclamantului precum, şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În dosarul nr. x, la data de 18.08.2017 a fost înregistrată cererea de intervenţie principală formulată de intervenientul A. S.R.L. în contradictoriu cu Oraşul Roznov, cu Administraţia Fondului pentru Mediu şi cu B. S.R.L., prin care a solicitat obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 506.356,44 RON reprezentând contravaloare lucrări, a sumei de 200.000 RON reprezentând daune - interese şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, A. S.R.L. a arătat că a participat la licitaţia organizată de Oraşul Roznov pentru a executa împreună cu B. S.R.L. obiectivul Înfiinţare reţea de canalizare şi staţie de epurare ape uzate în satul Chintinici, oraşul Roznov. Cele două societăţi contractante au executat în bune condiţii tehnice obiectivul şi au încasat parţial contravaloarea lucrărilor, cu excepţia ultimei tranşe ce revenea intervenientului, în valoare de 506.356,44 RON. Deşi s-a întocmit proces-verbal la terminarea lucrărilor, fără obiecţiuni, iar potrivit clauzelor contractuale plata trebuia făcută în 5 zile de la încasarea banilor de la finanţator (Administraţia Fondului pentru Mediu), până în prezent nu a fost făcută plata, ceea ce a provocat starea de insolvenţă a societăţii, precum şi un prejudiciu de imagine.
Administraţia Fondului pentru Mediu, de care depinde efectiv plata sumei de 506.356,44 RON, speculează înscrierea eronată a numărului unei facturi emise de B. S.R.L., precum şi întârzierea în înregistrarea facturii în contabilitatea Oraşului Roznov, deşi atât beneficiarul, cât şi executantul au remediat erorile şi au dat explicaţiile necesare.
Astfel, A. S.R.L. a precizat că pe calea intervenţiei principale înţelege să solicite pentru sine o parte din pretenţiile ce formează cererea principală. Contractul de finanţare dintre C. şi Oraşul Roznov trebuie interpretat şi executat cu bună - credinţă. Acest contract de finanţare este opozabil terţilor potrivit art. 1281 C. civ., terţi putându-se prevala de efectele contractului. Contractul de finanţare are pentru executant caracterul stipulaţiei pentru altul, în care promitent este C., stipulant este Oraşul Roznov, iar terţii în favoarea cărora s-a făcut stipulaţia sunt executanţii. Potrivit art. 1284 alin. (2) C. civ., beneficiarul stipulaţiei dobândeşte dreptul de a cere direct promitentului executarea prestaţiei.
Cât timp restul de plată cuvenit intervenientului este dependent de efectuarea plăţii de către pârâta C., aceasta din urmă are o culpă proprie ce a generat dezastrul financiar al A. S.R.L.. Prin urmare, trebuie obligată direct la plată către executant, deşi nu există un contract direct încheiat aceasta.
În drept a invocat dipoziţiile art. 61, art. 62 şi art. 69 din C. proc. civ.
Hotărârea instanţei de fond
Curtea de Apel Bacău, prin încheierea din 12 decembrie 2017, a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie principală formulată de A. S.R.L. şi prin administrator judiciar D. S.P.R.L şi a acordat termen pentru judecarea cauzei la data de 09 ianuarie 2017, ora 10:00, D7, pentru când părţile au termen în cunoştinţă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că intervenţia este principală când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta, astfel că pentru a putea stabili legătura dintre cererea de intervenţie şi cererea principală, instanţa va analiza obiectul celor două cereri.
Instranţa a treţinut că prin cererea principală reclamantul Oraşul Roznov a formulat contestaţie împotriva actelor administrative nr. x/19.07.2016 şi x/14.10.2016 emise de Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând anularea acestor acte, constatându-se că nu trebuie să restituie sumele indicate în adresa nr. x/2016. De asemenea, reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta să dea curs ultimei cereri de tragere nr. x/11.09.2015, adică să achite suma de 1.360.758 RON.
Prin cererea reconvenţională, pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a solicitat obligarea reclamantului - pârât Oraşul Roznov la plata sumei de 1.351.000,90 RON plus dobânda legală, reprezentând sume avansate în baza contractului de finanţare.
Cu alte cuvinte, litigiul principal dintre părţile originare se poartă în temeiul contractului de finanţare nr. x/22.03.2012 încheiat între Administraţia Fondului pentru Mediu, în calitate de finanţator, şi Oraşul Roznov, în calitate de beneficiar, instanţa urmând a verifica dacă beneficiarul şi-a îndeplinit corect obligaţiile ce îi incumbă în temeiul acestui contract, iar pe cale de consecinţă dacă solicitarea finanţatorului de restituire a valorii deja finanţate este întemeiată. Oraşul Roznov nu pretinde obligarea finanţatorului la plata vreunei sume, ci se opune cererii de restituire formulate de Administraţia Fondului pentru Mediu (solicitând implicit şi constatarea caracterului nejustificat al refuzului finanţatorului de a onora ultima cerere de tragere).
Pe de altă parte, A. S.R.L. pretinde contravaloarea unor lucrări despre care afirmă că le-a executat (împreună cu B. SRL) în folosul beneficiarului Oraşul Roznov în temeiul contractului de lucrări nr. x/18.07.2012.
Instanţa a constatat că pretenţiile formulate de intervenient nu pot fi considerate ca reprezentând o parte din pretenţiile din cererea principală, aşa cum se motivează în cererea de intervenţie. Deşi există o legătură între executarea contractului de lucrări şi executarea contractului de finanţare, această legătură nu poate fi interpretată ca fiind o strânsă legătură (în înţelesul art. 61 C. proc. civ.) ce justifică formularea unei cereri de intervenţie principală în prezentul dosar.
Nici pretenţiile pe care intervenientul le întemeiază direct pe contractul de finanţare nu pot fi cercetate împreună cu cererea principală, întrucât chestiunea stabilirii persoanei care trebuie să suporte contravaloarea lucrărilor executate de A. S.R.L. este subsecventă lămuririi chestiunii privind temeinicia actelor administrative contestate de reclamant.
Mai mult, prin cererea de intervenţie se încearcă atragerea în proces a unui nou pârât, B. S.R.L., ce nu are calitatea de parte în litigiul iniţial, chestiune ce depăşeşte limitele intervenţiei reglementate de art. 61 - 62 C. proc. civ.
Calea de atac execitată
Împotriva încheierii din 12 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a III-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de apel intervenianata S.C. A. S.R.l prin administrator provizoriu judiciar D. S.R.L,, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ.
În motivarea cererii formulate se arată, în esenţă, că respingerea cererii este netemeinică şi nelegală întrucât instanţa nu a observat că cererea de intervenţie are legătură cu prezenta cauză întrucât interveninata trebuie să primească suma de 506.356,44 RON din cei 1,360.758 RON ce fac obiectul ultimei cereri de tragere. Apelanta solicită admiterea cererii de apel, casarea în tot a încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie în cauză, reţinerea cauzei spre judecare şi admiterea cererii de intervenţie.
Arată apelanta că, în această situaţie, încheierea de şedinţă este nulă de drept, deoarece instanţa a încălcat termenele prevăzute de art. 64 alin. (4) C. proc. civ.
Subliniază apelanta că instanţa nu a luat în considerare probele depuse în susţinerea cererii de intervenţie şi nu s-a pronunţat cu privire la acestea, iar probele dovedeau interesul său în cauză, în susţinerea argumentelor sale de a pretinde pentru sine incompatibilitatea care este contestată în dosar.
Cererea de apel a fost recalificată drept cerere de recurs având în vedere conţinutul Procesului-verbal al şedinţei din 28 octombrie 2013 a Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care au decis că, întrucât calea de atac a apelului este incompatibilă cu specificul materiei contenciosului administrativ, cauzele având ca obiect cereri de apel formulate în temeiul dispoziţiilor noului C. proc. civ. împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, ca instanţe de contencios administrativ, se califică şi se vor înregistra ca cereri de recurs.
Recurenta deşi nu invocat în susţinerea recursului declarat niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se apreciază că argumentele prezentate în susţinerea recursului promovat se pot încadra în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu a depus întâmpinare la cererea de recurs formulată prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza şi încheierea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 12 decembrie 2017 cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie în interes propriu formulată de petenta A. S.R.L., instanţa a respins-o ca inadmisibilă, apreciind că, aşa cum a fost aceasta formulată de intervenientă, nu sunt îndeplinite cerinţele pentru admisibilitatea acesteia, în principiu, prevăzute de dispoziţiile art. 62 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa cum s-a menţionat în practicaua prezentei decizii obiectul cauzei cu care a fost investită instanţa de fond este o acţiune care derivă din contractul de finanţare neramburabilă nr. x/22.03.2012 încheiat între Administraţia Fondului pentru Mediu, în calitate de finanţator, şi Oraşul Roznov, în calitate de beneficiar.
Este de menţionat că intervenţia este principală când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta art. 60 alin. (2) C. proc. civ.
Întrucât prin intervenţia principală, terţul poate invoca un drept propriu, fără a fi necesar să existe identitate între dreptul pretins de terţ şi dreptul ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, se pune tocmai în evidenţă ipoteza că este vorba de o acţiune veritabilă, dar pentru faptul că trebuie îndeplinită şi condiţia interesului terţului, a fost calificata ca o acţiune civilă specială.
Mai mult decât atât, între cele două cereri şi anume cererea iniţială şi intervenţia principală trebuie să existe o strânsa legătură de conexiune, impusă de de dipoziţiile mai sus-menţionate şi are în esenţă, să justifice rezolvarea împreună a acestora.
De aceea în contextul analizei admisibilităţii cererii de intervenţie, instanţa verifică dacă între cele doua cereri exista acestă legătură plecând de la dreptul subiectiv pretins de părţile din proces şi de intervenienţi deopotrivă.
Astfel, dreptul pretins de către reclamant prin cererea principala vizează contractul de finanţare neramburabilă nr. x/22.03.2012 încheiat între Administraţia Fondului pentru Mediu, în calitate de finanţator, şi Oraşul Roznov, în calitate de beneficiar.
Prin cererea de intervenţie formulată în cauză de interveninata A. S.R.L. pretinde contravaloarea unor lucrări despre care afirmă că le-a executat (împreună cu B. SRL) în folosul beneficiarului Oraşul Roznov în temeiul contractului de lucrări nr. x/18.07.2012.
Or, văzând şi configuraţia juridică a cererii principale, pretenţiile concrete invocate de către reclamantă şi starea de fapt dedusă judecăţii, o astfel de concluzie este justificată.
În acest context, este evident faptul că Încheierea instanţei de fond este temeinică şi legală.
Nu în ultimul rând, în speţă, Înalta Curte constată că cererea de intervenţie în interes propriu formulată de petentă a fost respinsă la fond ca inadmisibilă astfel că, analizând doar admisibilitatea cererii, se reţine că nu sunt îndeplinite ipotezele reglementate de art. 61 alin. (2) C. proc. civ., astfel că este corectă soluţia instanţei de fond.
Cu alte cuvinte soluţia instanţei în sensul reţinerii că intervenienta nu a justificat un interes propriu, legitim, actual, concret de a interveni în proces este corectă.
Prin urmare, pentru a fi admisibilă cererea de intervenţie, fie trebuie să existe o identitate de drepturi pretinse, fie între cele două drepturi să existe o strânsă legătură suficientă pentru a justifica rezolvarea împreună a celor două cereri.
În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi urmează să dispună, în temeiul art. 496 din acest act normativ, respingerea recursului, ca nefondat.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intervenientul S.C. A. S.R.l prin administrator provizoriu judiciar D. S.R.L împotriva încheierii din 12 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal,ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 februarie 2018.