Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionala de Integritate, anularea Raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate nr. x/03.07.2013 şi, în consecinţa, să se constate inexistenţa stării de incompatibilitate în ceea ce priveşte exercitarea concomitenta a mandatului de primar al Oraşului Negru Vodă, cât şi a calităţii de reprezentant al Oraşului Negru Vodă în Adunarea Generală a Acţionarilor a S.C. B. S.A.
1.2. Prin sentinţa nr. 161 din 22 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionala de Integritate, ca neîntemeiată.
1.3. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
1.4. Prin decizia nr. 3064 din 7 octombrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a anulat, în temeiul art. 493 alin. (5), raportat la dispoziţiile art. 489 din C. proc. civ., recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 161 din 22 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că acesta a fost declarat cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
1.5. Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., argumentând că instanţa de control judiciar a anulat recursul ca urmare a unei erori materiale.
1.6. La data de 29 februarie 2016, contestatorul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., referitoare la faptul că decizia pronunţată în temeiul acestui text de lege nu este supusă niciunei căi de atac.
1.7. Prin încheierea din 12 aprilie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de contestatorul A. şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. (2010), prin raportare la art. 21, art. 24 şi art. 129 din Constituţia României, suspendând, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata contestaţiei în anulare şi judecata cererii de suspendare a executării deciziei nr. 3064 din 7 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, formulată de contestatorul A., până la pronunţarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
1.8. Prin Decizia nr. 278 din 4 mai 2017, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată de contestatorul A., ca neîntemeiată.
1.9. Prin rezoluţia din data de 16 octombrie 2017, judecata contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3064 din 7 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost stabilită pentru data de 13 februarie 2018.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Examinând decizia atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată inadmisibilitatea contestaţiei în anulare de faţă, urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata". De asemenea, alin. (2) al art. 503 C. proc. civ. face referire la hotărârile instanţei de recurs şi motivele pentru care acestea pot fi atacate cu contestaţie în anulare.
Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă invocarea motivelor expres şi limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia în anulare să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.
Decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac a fost pronunţată în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., soluţia fiind aceea de anulare, ca netimbrat, a recursului promovat de reclamantă.
Înalta Curte reţine că, în completul de filtru se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce ţin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de recurs stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum şi respectarea termenului de declarare a căii de atac.
Prin urmare, procedura admisibilităţii recursului în complet de filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de către parte.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."
Rezultă deci, că legiuitorul a optat ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate nici cu revizuire şi nici cu contestaţie în anulare.
În contextul în care demersul contestatorului este îndreptat împotriva unei decizii pronunţată în procedura filtru, nesusceptibilă de cale de atac, motivele invocate pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi analizate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în aplicarea art. 457 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) şi ale art. 503 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată în cauză.
Faţă de soluţia pronunţată, examinarea cererii de suspendare a deciziei nr. 3064 din 7 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal nu se mai impune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3064 din 7 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2018.