Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin capetele de cerere nr. x, 3 şi 4 ale contestaţiei formulate de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară, Marea Lojă Naţională a României, Agenţia Naţională de Integritate, şi B., astfel cum au fost disjunse din Dosarul nr. x/2018, potrivit Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 923/21.02.2019, contestatoarea a solicitat să se constate:
- (2) nulitatea raportului A.N.I. nr. x,
- (3) nulitatea rezoluţiei Inspecţiei Judiciare nr. x/2016 din 24.06.2016,
- (4) starea de incompatibilitate în care se regăseşte judecătorul B., inspector şef al Inspecţiei Judiciare.
În cuprinsul întâmpinării depuse la data de 27.08.2018 intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea acestor capete de cerere.
Examinând cu prioritate excepţia invocată, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad.
Competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este reglementată în cuprinsul art. 97 C. proc. civ., potrivit căruia aceasta judecă "1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."
Dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevăd că "Secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel.", iar potrivit art. 23 din acelaşi act normativ "(1) Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu competenţa fiecăreia, soluţionează: a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură; b) conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege; c) orice alte cereri prevăzute de lege."
Prin Raportul nr. x/19.10.2017, Agenţia Naţională de Integritate a dispus clasarea lucrării nr. 12720/A/II/6.04.2017 având ca obiect sesizarea din oficiu cu privire la faptul că domnul judecător B., inspector şef în cadrul Inspecţiei Judiciare, nu a respectat dispoziţiile legale privind regimul juridic al incompatibilităţilor. Contestatoarea a solicitat anularea acestui raport şi constatarea stării de incompatibilitate în care se găseşte B., inspector şef al Inspecţiei Judiciare.
Prin Rezoluţia nr. x/2016 din 24.06.2016, Inspecţia Judiciară a exercitat acţiunea disciplinară împotriva doamnei judecător A., din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru stabilirea competenţei materiale de soluţionare a acestor capete de cerere, având în vedere dispoziţiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 22 şi 24 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prevăd contestarea raportului de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii la instanţa de contencios administrativ potrivit regulilor de competenţă şi procedurii de judecată prevăzute în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte rezoluţia prin care Inspecţia Judiciară a exercitat acţiunea disciplinară împotriva doamnei judecător A., emisă în temeiul dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004, este de observat că acţiunea disciplinară a fost admisă prin Hotărârea nr. 1J din data de 8 februarie 2017 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară, potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. (6) şi art. 50 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, prin Decizia civilă nr. 336 din data de 13 decembrie 2017 fiind soluţionate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, şi recursurile declarate împotriva acesteia, casată în parte hotărârea atacată şi înlocuită sancţiunea excluderii din magistratură cu sancţiunea constând în mutarea disciplinară pe o perioadă de 6 luni la o altă instanţă.
Hotărârea secţiei pentru judecători în materie disciplinară, prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară exercitată prin rezoluţia Inspecţiei Judiciare, este cea împotriva căreia se poate formula recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. 51 din Legea nr. 317/2004 (recurs formulat de contestatoare şi soluţionat), împrejurare faţă de care cererea contestatoarei de anulare a rezoluţiei emisă de Inspecţia judiciară aparţine instanţei de contencios administrativ potrivit normelor de competenţă în materie.
Competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ este reglementată de dispoziţiile art. 96 C. proc. civ., conform cărora "Curţile de apel judecă: 1. în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale", şi de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, (...) se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, (...) se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.", iar în privinţa competenţei teritoriale dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prevăd că "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.".
În raport de normele legale sus-enunţate, competenţa materială şi teritorială aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, fiind însă incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
Pentru stabilirea instanţei competente, trebuie avut în vedere faptul că reclamantei, judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, i s-a aplicat sancţiunea disciplinară a excluderii din magistratură de către secţia pentru judecători în materie disciplinară, ca urmare a admiterii recursului sancţiunea excluderii din magistratură a fost înlocuită cu sancţiunea constând în mutarea disciplinară pe o perioadă de 6 luni la Curtea de Apel Târgu Mureş, începând cu data de 15 ianuarie 2018, iar în prezent, prin Hotărârea nr. 608/31.05.2018, secţia pentru judecători a constatat intervenită suspendarea din funcţie a doamnei judecător ca urmare a exercitării recursului împotriva Hotărârii nr. 9J/2.04.2018 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară prin care s-a aplicat sancţiunea excluderii din magistratură.
În raport de ultima instanţă la care contestatoarea şi-a desfăşurat activitatea, în conformitate cu dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii şi va dispune declinarea competenţei materiale de soluţionare a capetelor de cerere privind nulitatea Raportului nr. x/19.10.2017 emis de Agenţia Naţională de Integritate, nulitatea Rezoluţiei nr. x/2016 din 24.06.2016 a Inspecţiei Judiciare de exercitare a acţiunii disciplinare, constatarea stării de incompatibilitate în care se găseşte B., inspector şef al Inspecţiei Judiciare, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.
Declină competenţa de soluţionare a capetelor de cerere nr. x, 3 şi 4 din contestaţia formulată de A. (nulitate raport A.N.I. nr. 38336/2017, nulitate rezoluţie nr. 1096/2016 a Inspecţiei Judiciare şi constatarea stării de incompatibilitate a inspectorului judiciar B.), în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2019.
Procesat de GGC - GV