Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bucureşti a solicitat anularea Hotărârii CNCD nr. 541/18.11.2015; a se constata că există discriminare între funcţia reclamantului de jurist (consilier jurist la Consiliul Legislativ) şi juriştii din Ministerul Justiţiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi din toate autorităţile şi instituţiile centrale ale statului; obligarea pârâţilor UNBR şi Baroul Bucureşti la repararea prejudiciilor materiale şi morale pricinuite prin abuz, respectiv la 22.000 euro despăgubiri materiale pentru perioada octombrie 2010 - octombrie 2014 şi 11.000 euro despăgubiri morale.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 1576 din 11 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, 18.11.2015 s-a respins capătul 1 din cererea formulată reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Uniunea Naţionala a Barourilor din România şi Baroul Bucureşti,pentru lipsă de interes; au fost respinse celelalte cereri ca neîntemeiate; s-a respins obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată şi a fost obligat reclamantul la 800 RON cheltuieli de judecată către pârâţi.
3. Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile aduse hotărârii instanţei de fond vizează următoarele aspecte:
- instanţa de fond nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale. pentru că această cauză a fost judecată pe fond de către un judecător incompatibil, respectiv, a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 2 şi art. 43 alin. (1) - (3) din noul C. proc. civ., având în vedere că domnul judecător B. în cadrul celor două structurii ale avocaturii chemate în judecată în această cauză a fost avocat activ şi este avocat fără exercitarea acestei profesii pe perioada în care îndeplineşte funcţia de judecător, aspecte ce conduc la concluzia că domnul judecător are interese personale cu privire la modul în care a soluţionat acest dosar.
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei întrucât în conţinutul motivării nu se face referire în nici un fel cu privire la nelegalitatea Hotărârii CNCD nr. 541/2015 şi cu privire la faptul că judecătorul nu s-a pronunţat asupra argumentelor reclamantului şi nu a prezentat propriile argumente, concluzionând fără temei că excepţia lipsei de interes este întemeiată.
- hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material [art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.], faţă de admiterea excepţiei lipsei de interes în ceea ce priveşte anularea Hotărârii nr. 541/2015, motivat de împrejurarea că reclamantul a fost primit în profesia de avocat încă din 01.10.2014, în condiţiile în care obiectul petiţiilor adresate CNCD (nr. 6351/2012; 15469/15.05.2015), îl constituie constatarea discriminării dintre doi jurişti în cadrul procedurii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, respectiv, consilier jurist la Consiliul Legislativ şi consilierul juridic din MJ şi din MAI.
A arătat reclamantul recurent că este evident interesul de a cere anularea Hotărârii nelegale a CNCD nr. 541/2015 cu recunoaşterea faptului că discriminarea invocată se confirmă, întrucât o astfel de recunoaştere justifică şi interesul la obligarea pârâţilor Baroul Bucureşti şi UNBR la plata despăgubirilor pentru prejudiciile materiale şi morale pricinuite.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488, pct. 1, 6 şi 8 noul C. proc. civ.
4. Apărările intimaţilor
Prin întâmpinarea depusă intimatul Baroul Bucureşti a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că excepţia lipsei de interes a fost invocată prin întâmpinare şi a fost pusă în discuţia părţilor la termenul din data de 20.04.2016.
Intimata Uniunea Barourilor din România prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în răspunsul la întâmpinare reclamantul a făcut ample precizări cu privire la excepţia lipsei de interes invocată prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe.
A apreciat hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică.
5. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea pârâtei intimate la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.
6.1 Argumentele de fapt relevante
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.05.2014, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii CNCD nr. 541/18.11.2015; a se constata că există discriminare între funcţia reclamantului de jurist (consilier jurist la Consiliul Legislativ) şi juriştii din Ministerul Justiţiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi din toate autorităţile şi instituţiile centrale ale statului; obligarea pârâţilor UNBR şi Baroul Bucureşti la repararea prejudiciilor materiale şi morale pricinuite prin abuz, respectiv la 22.000 euro despăgubiri materiale pentru perioada octombrie 2010 - octombrie 2014 şi 11.000 euro despăgubiri morale.
Soluţia instanţei de fond a fost cea de respingere a capătului de cerere privind anularea Hotărârii CNCD nr. 541/18.11.2015 ca lipsit de interes, motivat de împrejurarea că reclamantul a fost primit în profesia de avocat.
Observă instanţa de control judiciar că în cererea de chemare în judecată reclamantul precizează, că, întrucât prin Decizia nr. 1959/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie capătul de cerere privind primirea în profesia de avocat cu scutire de examen a fost soluţionat favorabil a solicitat în mod expres prin adresa înregistrată la CNCD cu nr. 5023/22 iulie 2015, calificată de CNCD ca Petiţia nr. 15469/15.05.2015, ca acesta să se pronunţe numai cu privire la existenţa faptei de discriminare de care s-a plâns prin petiţia iniţială nr. 6351/2012, având în vedere că obligarea celor doi pârâţi la plata de despăgubiri materiale şi morale poate fi reţinută prin instanţa numai dacă se confirmă discriminarea pretinsă.
Constată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că instanţa de fond s-a rezumat a prelua fidel argumentele expuse la filele x din întâmpinarea depusă de pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, fără a exprima propria convingere asupra pretenţiilor concrete deduse judecăţii.
Totodată, deşi a reţinut că este lipsit de interes primul capăt al cererii de chemare în judecată, a făcut şi aprecieri asupra fondului acestui capăt de cerere, preluând din aceeaşi întâmpinare.
Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde:/.../b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).
O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentinţe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunţată în litigiul de faţă.
În raport cu obiectul cauzei şi cu dezlegarea dată de prima instanţă, instanţa de control judiciar se găseşte în imposibilitate de a putea exercita un control efectiv de legalitate a hotărârii.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurent în cadrul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 8 din C. proc. civ., acestea urmând a fi examinate de către prima instanţă, cu ocazia rejudecării cauzei.
6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Constatând că sentinţa recurată este nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ. care atrage casarea, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul recursul, consecinţa fiind cea de casare a sentinţei atacate şi de trimitere a cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinţei nr. 1576 din 11 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2019.
Procesat de GGC - GV