Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. x/2017, reclamanta SC A. SRL a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- anularea în tot a Deciziilor nr. 7595/23.03.2017 şi nr. 4686/23.01.2017 stabilindu-se că reclamanta nu datorează penalităţi şi dobânzile de întârziere calculate în cuantum total de 269.983,97 RON.
- suspendarea executării Deciziei nr. 4686/23.01.2017 până la soluţionarea definitivă a prezentului dosar.
Prin încheierea din 18.07.2017 pronunţată în Dosarul iniţial nr. x/2017 tribunalul a dispus disjungerea soluţionării cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat de soluţionarea acţiunii de fond privind anularea Deciziilor nr. 7595/23.03.2017 şi nr. 4686/23.01.2017 având termen fixat pentru soluţionare la data de 7.09.2017. în dosarul nou disjuns înregistrat sub nr. x/2017 urmează să se soluţioneze cererea de suspendare având în vedere celeritatea obiectului cauzei.
Prin Sentinţa civilă nr. 698/18.07.2017 Tribunalul Covasna a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei invocată de pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării - AFIR - SRD şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cererii de suspendare a actului administrativ - Decizia nr. 4686/23.01.2017, formulată de reclamanta SC A. SRL.
Prin Sentinţa nr. 124 din 23 august 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - AFIR - SRD şi în consecinţă;
S-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 4686/23.01.2017, referitoare la obligaţiile de plată accesorii emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a actului mai sus identificat.
S-a respins cererea formulată de reclamantă privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile aduse hotărârii instanţei de fond vizează următoarele aspecte:
Motivele de recurs invocate au fost încadrate de recurenta-pârâtă în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că hotărârea recurată, prin care a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamanta-intimată până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare nu cuprinde motivele pe care se sprijină fiind încălcate dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă susţine că motivarea primei instanţe o reprezintă o preluare a susţinerilor din care ale reclamantei-intimate fără o analiză în concret a îndeplinirii condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a motivelor pentru care au fost analizate şi respinse apărările invocate de recurenta-pârâtă prin întâmpinare.
În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă greşita aplicare şi interpretare a normelor de drept material respectiv a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurenta-pârâtă apreciind că cererea de suspendare a fost admisă nelegal în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte existenţa unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 recurenta-pârâtă arată că toate argumentele însuşite de prima instanţă şi arătate de reclamantă-intimată în cerere antamează fondul cauzei.
Se susţine că nu există motive vădite de nelegalitate de natură a înfrânge prezumţia de legalitate deoarece analizarea în concret a neregulilor constatate de echipa de control din cadrul AFIR ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevenirii unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 21 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 recurenta-pârâtă arată că nu este îndeplinită această condiţie deoarece executarea unei creanţe bugetare, care a fost stabilită prin cât administrativ fiscal care beneficiază de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând respingerea cererii de suspendare ca nefondată.
La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care se invocă în principal excepţia nulităţii recursului solicitându-se în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.
Se depune la de către intimata-pârâtă copia Sentinţei nr. 105/9.07.2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, sentinţă pronunţată în dosarul de fond prin care s-a admis în parte acţiunea reclamantei şi au fost anulate în parte deciziile contestate - dosar recurs.
Curtea pe excepţia nulităţii recursului invocată de reclamanta-intimată o va respinge pentru următoarele motive:
Prin recursul declarat se critică ca nelegală sentinţa pronunţată de instanţa de fond prin care a fost admisă cererea de suspendare a deciziilor emise de autoritatea recurentă, cerere de suspendare formulată în baza art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
Curtea constată că motivele de recurs invocate sunt cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi pct. 8 aspectele de nelegalitate invocate de recurenta-pârâtă putând fi încadrate conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. urmând a fi analizate aspectele de nelegalitate invocate respectiv nemotivarea şi greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor normei materiale, respectiv a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Analizând pe fond recursul declarat în raport de motivele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. aplicarea greşită a legii.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reţinut prima instanţă motivând e drept succint soluţia de admitere a cererii de suspendare.
Motivarea cuprinde în esenţă elementele obligatorii prevăzute de art. 425 lit. b) C. proc. civ., neputându-se reţine lipsa motivării în sensul neanalizării cererii de suspendare de natură a impune casarea cu trimitere spre rejudecare. Aspectele de fapt şi de drept invocate în cuprinsul motivării fac admisibil controlul de legalitate de către instanţa de recurs.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în opinia Curţii ca instanţă de recurs este fondat, în cauză hotărârea recurată prin care a fost admisă cererea de suspendare a deciziilor contestate formulate în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, este dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor normei prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Curtea apreciază contrar primei instanţei că cererea de suspendare astfel cum a fost formulată nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce priveşte condiţia existenţei unor cazuri bine justificate cât şi în ceea ce priveşte condiţia iminenţei unei pagube.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unor apărări bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 Curtea apreciază contrar susţinerilor primei instanţe că nu există o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate pe legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al Deciziei nr. 4686/23.01.2017.
Toate motivele de nelegalitate invocate inclusiv prescripţia executării acestei creanţe reprezintă aspecte de fond care ţin de interpretarea dispoziţiilor legale aplicabile şi de valoarea probatorie a înscrisurilor prezentate de părţi şi care nu pot fi verificate pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Criticile formulate de reclamanta-intimată şi însuşite de prima instanţă nu sunt apte să conducă la răsturnarea prezumţiei de legalitate a deciziilor contestate, prezumţie care se menţine în opinia instanţei de recurs şi în raport de soluţia dispusă prin sentinţa de fond pronunţată la data de 9.07.2018.
Aceasta deoarece soluţia de admitere în parte a acţiunii a fost justificată faţă de un raport de expertiză efectuat în cauză aspectele invocate nefiind motive vădite de nelegalitate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la cea de-a doua condiţie a existenţei unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 Curtea apreciază, contrar primei instanţe că această condiţie nu este îndeplinită în cauză nefiind probate cu acte, consecinţele grave, imediate şi de înlăturat pentru reclamantă a executării titlului de creanţă.
Cuantumul mare al sumei contestate reprezentând obligaţii fiscale accesorii nu justifică prin el însuşi îndeplinirea acestei condiţii, în cauză neexistând indicii privind un exces de putere al autorităţii cu privire la executarea sumelor din titlul de creanţă. În raport de soluţia dispusă pe fond urmează ca în urma judecării recursului să se stabilească definitiv cuantumul sumei datorate de către reclamanta-intimată.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de reclamanta-intimată SC A. SRL.
Va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi va casa sentinţa atacată şi rejudecând va respinge cererea de suspendare a Deciziei nr. 4686/23.01.2017, ca nefondată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata - reclamantă SC A. SRL ca neîntemeiată.
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 124 din 23 august 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi rejudecând, respinge cererea de suspendare a Deciziei nr. 4686/23.01.2017 emisă de pârâtă, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2019.
Procesat de GGC - GV