Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta în contradictoriu cu pârâţii UNPIR - Instanţa Superioară de Disciplină şi UNPIR - Instanţa Locală de Disciplină Timişoara, a solicitat, în temeiul art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi art. 47 din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă - Anexa I la Hotărârea UNPIR nr. 3/2007, suspendarea executării Deciziei nr. 42/08.12.2017 pronunţată de UNPIR - Instanţa Superioară de Disciplină (UNPIR - ISD), comunicată la data de 23.01.2018 şi a Hotărârii nr. 15/04.07.2017 pronunţată de UNPIR - Instanţa Locala de Disciplină Timişoara (UNPIR - ILD Timişoara), menţinută prin Decizia nr. 42/08.12.2017, până la pronunţarea unei soluţii definitive în dosarul având ca obiect anularea acestora - Dosar nr. x/2018 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 1116 din 12 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei UNPIR - Instanţa Locală de Disciplină Timişoara ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamanta A., titular al Cabinetului Individual de Insolvenţă A. - membru U.N.P.I.R., în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România - Instanţa Superioară de Disciplină şi Uniunea Naţională a Practicienilor din România - Instanţa Locală de Disciplină Timişoara, ca neîntemeiată.
3. Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile aduse hotărârii instanţei de fond vizează, în esenţă, următoarele aspecte:
În temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.: "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" şi "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".
Instanţa a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile pentru a se dispune suspendarea executării celor două hotărâri emise de pârâte şi că prin prisma argumentelor expuse, criticile formulate nu sunt de natură a naşte, la o analiză sumară a actului, un dubiu serios cu privire la legalitatea acestuia.
Recurenta apreciază că a dovedit existenţa cazului bine justificat.
Potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, art. 2 lit. t) "cazuri bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".
Consideră recurenta, că în cererea de suspendare, în cauză, sunt o serie de împrejurări legate de situaţia de fapt şi de drept de natură să conducă la o serioasă îndoială cu privire la legalitatea Deciziei nr. 42/08.12.2017 pronunţată de UNPIR - ISD şi a Hotărârii nr. 15/04.07.2017 pronunţată de UNPIR - ILD Timişoara menţinută prin Decizia nr. 42/2017.
Astfel, prin Hotărârea nr. 15/04.07.2017 (UNPIR - ILD) menţinută prin Decizia nr. 42/2017, recurenta a fost sancţionată disciplinar pentru altă pretinsă abatere decât cea menţionată în sesizarea/plângere nr. 20/06.02.2017 şi pentru care a fost efectiv cercetată urmare a sesizării formulată de UNPIR filiala Bihor înregistrată la ILD Bihor sub nr. x/06.02.2017.
A arătat recurenta că în ceea ce o priveşte s-a încălcat dreptul la apărare, principiile legalităţii, contradictorialităţii şi oralităţii privind cercetarea disciplinară de către Instanţa Locală de Disciplină Timişoara.
În Decizia nr. 42/08.12.2017 UNPIR - ISD nu a analizat absolut deloc acest motiv invocat în contestaţie, ci doar s-a mărginit la a relua motivarea Hotărârii nr. 15/2017 într-un mod trunchiat aşa încât să acopere aceasta împrejurare care arată o serioasă îndoială asupra legalităţii Hotărârii nr. 15/2017.
Această modalitate de abordare asupra motivelor din contestaţie reprezintă ea însăşi o împrejurare de natură să creeze la rândul său o îndoială serioasă asupra legalităţii Deciziei nr. 42/08.12.2017.
Procedând sumar la verificarea motivării şi a temeiniciei hotărârilor atacate se poate constata cu uşurinţă că UNPIR - ILD Timişoara a sancţionat-o disciplinar pentru altă pretinsă abatere decât cea care face obiectul sesizării/plângerii formulate de către UNPIR filiala Bihor.
Se mai arată de asemenea că au existat şi încălcări ale dreptului la apărare determinate de imposibilitatea legală de a-şi spune punctul de vedere faţă de fapta pentru care a fost sancţionată prin Hotărârea nr. 15/2017 şi de a administra probe, drept garantat constituţional - art. 24 din Constituţie, protejat şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului precum şi încălcări ale legalităţii cercetării disciplinare: cât timp a fost cercetată pentru o pretinsă abatere şi ulterior a fost sancţionată pentru o altă abatere, cercetarea disciplinara este nelegală.
Dreptul la apărare reprezintă cel mai important mijloc de respectare a drepturilor particularilor într-un raport de drept public.
- Instanţa de fond a examinat în mod greşit motivele şi probatoriul propus de către reclamanta-recurentă.
Nu s-a motivat de ce au fost înlăturate apărările sale, întreaga motivare fiind una generică, instanţa s-a rezumat doar să concluzioneze că nu sunt îndeplinite condiţiile fără să arate în mod special cu privire la particularităţile speţei concrete, de ce anume nu sunt îndeplinite condiţiile şi pentru care anume motive instanţa a înlăturat apărările şi probele propuse.
În speţă ne aflăm în faţa unui caz bine justificat în accepţiunea art. 2 lit. t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; coroborat cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, existând o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, prezumţia de legalitate a actului administrativ fiind o prezumţie relativă, care poate fi răsturnată prin proba contrarie ceea ce în prezenta speţă, s-a probat.
Referitor la modalitatea de soluţionare a contestaţiei în Dosarul nr. x/2018, a arătat că această durată în sine este de natură a-i crea pagube iminente şi de nereparat.
4. Apărările intimaţilor
Intimata-pârâtă Instanţa Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (ISD) a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, reiterând apărările de la instanţa de fond.
II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 42/08.12.2017 pronunţată de UNPIR - ISD s-a soluţionat contestaţia reclamantei împotriva Hotărârii nr. 15/04.07.2017 şi s-a dispus respingere contestaţiei şi menţinerea ca temeinică şi legală a Hotărârii nr. 15/04.07.2017.
Prin Hotărârea nr. 15/04.07.2017 pronunţată de UNPIR - ILD Timişoara s-a decis: "Dispune aplicarea (...) a sancţiunii suspendării pe o perioadă de 3 luni a membrului UNPIR al Filialei Bihor, A. (...), pentru săvârşirea faptei ce constituie concurenţa neloială, respectiv pentru încălcarea dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006 şi a Codului privind Conduita Etică."
Prin Decizia nr. 37/11.10.2017 pronunţată de UNPIR - ISD s-a dispus "suspendarea executării Hotărârii nr. 15/04.07.2017 pronunţată de Instanţa Locală de Disciplină Timişoara, în Dosarul disciplinar x/2017, până la soluţionarea de către Instanţa Superioară de Disciplină a contestaţiei formulată împotriva hotărârii sus-menţionate.
Potrivit prevederilor alin. (1) art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului poate fi acordată "(1) În cazuri bine Justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare", astfel că recurenta a solicitat suspendarea executării celor două acte administrative în temeiul art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cererea reclamantei este întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care prevede că, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizare, în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau autorităţii ierarhice superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii.
Atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare din punct de vedere legal a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.
În plus, instituţia juridică analizată trebuie să ofere cetăţeanului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului, ceea ce realizează şi Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Pe de altă parte, actul administrativ se bucură de prezumţie de legalitate, de autenticitate şi veridicitate, trăsături care constituie fundamentul caracterului executoriu, rezultând principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este însuşi titlu executoriu, suspendarea executării fiind condiţionată de existenţa unor cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unor pagube iminente.
În considerarea celor două principii incidente în materia actelor administrative al legalităţii actului şi al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.
Pentru suspendarea executării unui act administrativ nu este suficient doar ca partea interesată să susţină că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, ci trebuie să prezinte indicii pe baza cărora să se poată realiza o analiză în concret a cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube, în raport cu natura şi amploarea măsurii dispuse prin actul contestat şi datele economice ale contribuabilului.
La modul concret, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumentele juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actelor administrative aflate în litigiu.
Totodată, Curtea reţine că în cadrul cererii de suspendare a executării nu se poate analiza pe fond raportul juridic dedus judecăţii.
Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În concret, conform legislaţiei naţionale, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
În jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite de fapt sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute ca fiind emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că instanţa de fond a îndeplinit exigenţele motivării sentinţei civile, arătând în considerente elementele de fapt şi de drept pentru care a pronunţat soluţia de respingere, în concordanţă cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prin raportare la caracterul particular de abordare a speţei întemeiată pe prevederile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, acest motiv de recurs este nefondat, instanţa de fond a grupat argumentele şi a răspuns printr-un considerent comun, iar nemulţumirea recurentei constă în realitate în motivele de respingere care au format convingerea instanţei de fond, iar nu în lipsa lor.
Referitor la critica întemeiată pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că la nivel de aparenţă, printr-o pipăire a fondului există indicii care conturează elemente de conduită de arbitrariu din partea autorităţii pârâte care au analizat situaţia de fapt şi de drept şi au sancţionat disciplinar pe recurentă.
Astfel, fără a intra în cercetarea fondului, se constată că prin sesizarea formulată împotriva recurentei-reclamante de către Preşedintele UNPIR - Filiala Bihor înregistrată la Instanţa Locală de Disciplină Bihor nr. 02/06.02.2017 se pretinde că aceasta nu a respectat disp. art. 115 alin. (4) şi art. 121 pct. 18 din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă şi art. 15 lit. d) din Codul de etică profesional şi disciplină ale UNPIR.
Prin Hotărârea nr. 15/4.07.2017 pronunţată de UNPIR - ILD Timişoara s-a dispus aplicarea sancţiunii suspendării pe o perioadă de 3 luni a reclamantei-recurentă pentru săvârşirea faptei ce constituie concurenţă neloială, respectiv pentru încălcarea disp. art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006 şi a Codului privind Conduita Etică [art. 14 lit. o)] total distincte prin conţinut şi articole.
În conformitate cu art. 121 pct. 18 din Statut (aprobat prin Hotărârea UNPIR nr. 3/2007 - Anexa I - în vigoare la momentul sesizării) - fost art. 104 pct. 18: "Art. 121 - Constituie abateri următoarele fapte: (...) 18, solicitarea decontării din fondul de lichidare a unui onorariu mai mare decât cel din propria ofertă financiară în baza căruia a fost desemnat într-o procedură conform art. 57 alin. (2) sau (3) din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, constituie încălcarea principiilor din Codul de conduită etică".
În conformitate cu art. 15 lit. d) din Codul de etică profesională şi disciplină al UNPIR (aprobat prin Hotărârea UNPIR nr. 3/2007 - Anexa II): "Art. 15 - Este interzisă orice formă de folosire a practicii anticoncurenţiale de către membrii UNPIR, sub sancţiunea excluderii din profesie, după cum urmează: (...) - d) solicitarea decontării din fondul de lichidare a unui onorariu mai mare decât cel din propria ofertă financiară în baza căruia a fost desemnat într-o procedură conform art. 19 alin. (2) sau (21) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, sau în baza art. 57 alin. (2) sau (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare".
În conformitate cu art. 38 alin. (3) din O.U.G. nr. 86/2006: "Art. 38 - (3) Depunerea sau acceptarea de către practicianul în insolvenţă, în mod repetat, a unei oferte de onorariu care nu ţine seama de prevederile alin. (2) constituie concurenţă neloială şi se sancţionează conform prevederilor art. 40".
În conformitate cu art. 14 lit. o) din Codul de Etică Profesională şi Disciplină al UNPIR - Anexa II la Hotărârea UNPIR nr. 3/2007: "Art. 14 - Este interzisă orice faptă de concurenţă neloială săvârşită de membrii Uniunii prin: (...) o) depunerea sau acceptarea, în mod repetat, de oferte de onorariu care nu îndeplinesc prevederile art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006".
Este fără putinţă de tăgadă că reclamantei căreia nu i s-a comunicat această nouă sesizare şi pretinsă încălcare i-a îngrădit dreptul la apărare şi aceasta creează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ [art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004], mai ales că sancţiunea aplicată de instanţa disciplinară este una care restrânge drepturi şi anume, dreptul la muncă, iar conform art. 41 din Constituţia României, acesta nu poate fi îngrădit - suspendarea pentru 3 luni a dreptului de a profesa fără ca reclamanta să-şi poată face apărări şi probe în cunoştinţă de cauză (nu s-a comunicat schimbarea termenului legal al cercetării disciplinare) - echivalează cu o aparenţă de nelegalitate a procedurii în faţa instanţei disciplinare.
Cât priveşte condiţia prejudiciului iminent raportat la prevederile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 şi aceasta este îndeplinită.
Se reţine astfel că restrângerea dreptului de a profesa prin suspendarea exercitării profesiei de practician în insolvenţă nu a avut o justificare legală şi nu a fost necesară pentru apărarea ordinii publice (ordinii de drept), conform art. 53 din Constituţia României.
Pe de altă parte, statutul incert al recurentei-reclamante este prejudiciabil pentru societăţile din dosarele de insolvenţă în care a fost numită să exercite atribuţii legale conform sentinţelor şi înscrisurilor anexate .
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de cele reţinute mai sus, constatând că instanţa de fond a pronunţată o sentinţă nelegală şi netemeinică, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi rejudecând va admite cererea de suspendare a actului administrativ până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond nr. x/2018, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Sentinţei nr. 1116 din 12 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, admite cererea de suspendare.
Dispune suspendarea Deciziei nr. 42/08.12.2017 pronunţată de UNPIR - Instanţa Superioara de Disciplina (UNPIR - ISD) şi a Hotărârii nr. 15/04.07.2017 pronunţată de UNPIR - Instanţa Locală de Disciplină Timişoara până la pronunţarea unei soluţii definitive în dosarul x/2018
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2019.
Procesat de GGC - GV