Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud sub numărul x/112/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Militară 01331 Bistriţa prin Ministerul Apărării Naţionale, anularea deciziei de imputare stabilită prin procesul-verbal de cercetare administrativă nr. x/29.11.2016; anularea angajamentului de plată x/19.12.2016, anularea deciziei 35/CJI3385/2018; anularea Deciziei nr. 12/CJI2353/2017 emisă în 23.04.2018; să se constate faptul că la data de 11.12.2012, data când a fost încheiat procesul-verbal de cercetare administrativă cu numărul A-10506, reclamantul nu mai putea fi obligat la restituirea oricăror sume de bani deoarece paguba fusese constatată la mai mult de un an de la data la care reclamantul a încasat compensaţia lunară pentru chirie în perioada 01.01.2011 - 30.09.2011; să se dispună anularea tuturor actelor ce se vor considera că au avut temei legal angajamentul de plată; să se dispună restituirea tuturor sumelor de bani reţinute. Totodată, s-a solicitat suspendarea efectelor deciziei de imputare şi a angajamentului de plată x/19.12.2016 până la soluţionarea prezentei acţiuni.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 536 din data de 2 noiembrie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud s-a admis excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei, invocată de Ministerul Apărării Naţionale în reprezentarea pârâtei Unitatea Militară nr. 01331 Bistriţa şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că reclamantul a înţeles să supună controlului judecătoresc decizia organului administrativ de jurisdicţie, iar criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice atrage în prezenta cauză, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea curţii de apel, astfel că, în baza prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. şi art. 132 alin. (3) C. proc. civ., s-a admis excepţia invocată de pârât şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, instanţă în a cărei rază de competenţă se situează domiciliul reclamantului.
2.2. Prin Sentinţa nr. 14/2019 din data de 18 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj, ridicată din oficiu.
S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Militară Nr. 01331 Bistriţa, reprezentată de Ministerul Apărării Naţionale, în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată şi actualizată, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe" astfel cum au fost consacrate şi prin Decizia pronunţată în Recurs în interesul legii nr. 23/2018
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă:
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă anularea deciziei de imputare stabilită prin procesul-verbal de cercetare administrativă nr. x/29.11.2016, anularea angajamentului de plată x/19.12.2016, anularea deciziei administrativ-jurisdicţională nr. 35/CJI 3385/2018 din data de 24.05.2018 şi anularea deciziei administrativ-jurisdicţională nr. 12/CJI 2353/2017 din data de 23.04.2017.
Actul administrativ contestat a fost emis în considerarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, militar - funcţionar public cu statut special.
În acord cu soluţia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, instanţa, învestită cu soluţionarea regulatorului de competenţă, constată că prezentul litigiu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".
În acelaşi sens, trebuie menţionată şi Decizia nr. 23/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în interesul legii, potrivit căreia în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, raportat la art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile având ca obiect acţiuni în anularea deciziilor de imputare şi a hotărârilor comisiilor de jurisdicţie a imputaţiilor constituite la nivelul ministerelor şi autorităţilor publice centrale, promovate de militarii nominalizaţi de art. 7 din O.G. nr. 121/1998, de militarii aflaţi în misiune în afara graniţelor ţării prevăzuţi de art. 9 din O.G. nr. 121/1998 şi de funcţionarii publici din structura instituţiilor publice prevăzute la art. 2 din O.G. nr. 121/1998, sunt de competenţa tribunalului, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Astfel, în lipsa unor prevederi speciale în Legea nr. 80/1995, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 sunt aplicabile cu titlu de drept comun şi pentru această categorie aparte de funcţionari publici care beneficiază de un statut special, aspect reţinut şi în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 34 din 9 februarie 2016.
Faţă de aceste argumente, norma prevăzută de art. 109 din Legea nr. 188/1999 devine o normă de trimitere specială în raport cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel că nu prezintă relevanţă organul emitent al actul contestat ci raportul juridic dedus judecăţii., care atrage competenţa de soluţionare în favoarea tribunalului.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Militară 01331 Bistriţa prin Ministerul Apărării Naţionale, în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2019.
Procesat de GGC - GV