Deliberând asupra prezentelor recursuri, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Cadrul procesual
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Regională Antifraudă Sibiu 7, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală:
- anularea adresei x/11.04.2016 emisă de Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu;
- anularea adresei nr. x/27.04.2016 emisă de AJFP Braşov;
- obligarea în solidar a pârâtelor la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 8.077.537 RON;
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
2. Hotărârea instanţei de fond
Curtea de Apel Braşov, prin Sentinţa nr. 128/F/2016 din 20 septembrie 2016, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, excepţia tardivităţii acţiunii şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
Totodată, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi, în consecinţă a respins ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Regională Antifraudă Sibiu 7 şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
3. Căile de atac exercitate
Împotriva Sentinţei nr. 128/F/2016 din 20 septembrie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta SC A. SRL.
Pârâta Direcţia Regională Antifraudă Sibiu 7, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a formulat recurs incident.
Reclamanta SC A. SRL, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Pârâta Direcţia Regională Antifraudă Sibiu 7 prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului incident, casarea, în parte, a sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei tardivităţii şi excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, cu consecinţa respingerii acţiunii din aceste raţiuni.
II. Procedura în faţa instanţei de recurs
Recurenta-reclamantă SC A. SRL a depus întâmpinare, prin care a înţeles să invoce, pe cale de excepţie, nulitatea şi tardivitatea recursului incident declarat de pârâta Direcţia Regională Antifraudă Sibiu 7 prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Pe fond, a solicitat respingerea recursului incident.
Recurenta-pârâtă Direcţia Regională Antifraudă Sibiu 7 prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
La rândul său, recurenta-reclamantă a formulat a formulat răspuns la întâmpinarea recurentei-pârâte ANAF - DRAF Sibiu, prin care a reiterat principalele susţineri din recurs şi acţiunea introductivă.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursurilor
Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului incident declarat de recurenta pârâtă Direcţia Regională Antifraudă 7 Sibiu prin ANAF, Înalta Curte reţine următoarele:
Excepţia tardivităţii a fost invocată de către recurenta reclamantă ca urmare a unei calificări proprii şi lipsite de temei pe care a dat-o acestui recurs ca fiind unul principal, iar nu incident.
Potrivit art. 491 raportat la art. 472 alin. (1) din C. proc. civ., intimatul este în drept, după împlinirea termenului de recurs, să formuleze la rândul său recurs prin care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe.
În speţă, instanţa de fond a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei cu o anumită motivare, respingând totodată excepţiile tardivităţii şi prescripţiei dreptului la acţiune invocate de pârâtă.
Cum reclamanta a recurat hotărârea, pârâta căreia îi era favorabilă soluţia şi nu avea niciun interes iniţial să o atace, a ieşit din pasivitate, formulând recurs incident, pe temeiul legal mai sus menţionat.
Acest recurs incident se constată a fi depus înlăuntrul termenului prevăzut de art. 492 alin. (1) raportat la art. 474 alin. (1) din C. proc. civ., motiv pentru care excepţia tardivităţii va fi respinsă ca nefondată.
Nici excepţia nulităţii recursului incident invocată de recurenta reclamantă nu este fondată şi va fi respinsă, având în vedere că prin cererea de recurs a fost invocat în mod expres motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., hotărârea primei instanţe fiind criticată pentru încălcarea sau greşita aplicare a art. 19 din Legea nr. 554/2204 în soluţionarea excepţiei prescripţiei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile părţilor sunt fondate exclusiv în limitele şi pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Cu titlu preliminar, se reţine că, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunţare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, obligaţia de a analiza fiecare capăt de cerere, precum şi apărările formulate de părţi, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi cu aplicarea corespunzătoare a normelor şi principiilor de drept incidente.
Astfel, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut".
Această pronunţare implică, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, obligaţia de a analiza fiecare capăt de cerere, precum şi apărările formulate de părţi, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi cu aplicarea corespunzătoare a normelor şi principiilor de drept incidente.
Cu privire la cererile de "anulare" a adreselor de răspuns ale autorităţilor pârâte, deşi reţine că "acestea sunt expresii ale refuzului pârâtelor de a plăti reclamantei despăgubirile solicitate", refuzul nejustificat fiind act administrativ asimilat, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, judecătorul fondului nu a solicitat reclamantei precizări, dacă solicită constatarea refuzului nejustificat, ci a respins cererile ca inadmisibile.
De asemenea, instanţa de fond nu a stabilit corespunzător obiectul acţiunii, reţinând că s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri, subsecvent anulării "actelor administrative" reprezentate de adresele de răspuns, iar nu anulării deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii sau a obligaţiilor fiscale ca efect al legii, fără a cere lămuriri reclamantei cu privire la despăgubirile pretinse.
Or, în cuprinsul acţiunii, reclamanta a făcut referire, pe de o parte, la despăgubiri pretinse pentru: prejudiciul suferit ca urmare a instituirii măsurilor asigurătorii de către organele fiscale (măsuri desfiinţate ulterior de o instanţă de judecată) şi care au creat societăţii un blocaj financiar; prejudicii de imagine prin apariţia unor articole în mass-media (din care rezulta că societatea ar fi prejudiciat bugetul de stat cu suma de 9.622.445 RON); prejudiciul generat prin menţinerea măsurilor asigurătorii sau a obligaţiilor fiscale în mod nelegal după intrarea în vigoare a Legii nr. 209/20.07.2015.
A mai susţinut că între actele administrativ fiscale prin care au fost stabilite obligaţii fiscale faţă de stat şi prejudiciul material al societăţii există o strânsă legătură de cauzalitate, repararea prejudiciului suferit de societate trebuind, în consecinţă, să cuprindă pierderea efectiv suferită - damnum emergens - şi câştigul pe care creditorul nu l-a putut realiza - lucrum cessans.
Fără a observa cauzele juridice diferite invocate pentru pretinsele prejudicii şi fără a cere lămuririle necesare pentru identificarea obiectului acţiunii, judecătorul fondului în mod greşit a tratat global cererea.
Faţă de aceste împrejurări, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum şi prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, Înalta Curte apreciază recursurile ca fiind fondate în limitele arătate, urmând să caseze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, se va pune în discuţie şi se va stabili obiectul cererii de chemare în judecată, temeiurile de drept ale fiecărei cereri, ţinând seama de voinţa reclamantei, în considerarea principiului disponibilităţii, instanţa verificându-şi apoi competenţa prin raportare la obiectul astfel stabilit, celelalte aspecte invocate de părţi, cu titlu de excepţii (cum ar fi prescripţia) sau pe fondul cauzei, fiind în mod evident subsidiare fixării cadrului procesual.
IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 496, art. 497 şi art. 491 raportat la art. 472 alin. (1), coroborate cu art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii şi excepţia tardivităţii recursului incident declarat de pârâta Direcţia Regională Antifraudă Sibiu 7 prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL şi recursul incident declarat de pârâta Direcţia Regională Antifraudă Sibiu 7 prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 128 din 20 septembrie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2019.
Procesat de GGC - GV