Asupra admisibilităţii în principiu a recursului;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 1279 din 19 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentele A. şi B., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 194 din 20 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2014.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 au declarat recurs revizuentele A. şi B. prin reprezentant C.
În esenţă, recurentele susţin că decizia recurată este lovită de nulitate absolută, în raport de prevederile art. 457 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 459 C. proc. civ., faţă de erorile din cuprinsul hotărârii atacate referitoare la neindicarea temeiului de drept al repunerii în termenul de prescripţie a Dosarului execuţional nr. x/30.06.2004 al Judecătoria Oraviţa, respectiv art. 709 alin. (1) - (3) din noul C. proc. civ.
De asemenea, se susţine că, datorită erorilor din cuprinsul hotărârii recurate, s-a apreciat că nu există triplă identitate de părţi, obiect, şi cauză între hotărârile considerate potrivnice, motivat de faptul că, în speţă, la executare formulată de contestatorii D. şi E. privea acelaşi Dosar execuţional nr. x/2004, iar acţiunea iniţială a revizuentelor viza repunerea în termen a aceluiaşi dosar execuţional.
În consecinţă, se solicită admiterea recursului.
II. Procedura de filtrare a recursului
Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs şi procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. (prezentul dosar a fost început la data de 11 iulie 2014, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018).
Intimaţii au formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 13.09.2018, prin care au solicitat respingerea recursului, expunându-se aspecte disparate referitoare la fondul litigiului dedus judecăţii.
Recurentele-revizuente, în urma comunicării întâmpinării, au depus note scrise prin care solicită înlăturarea apărărilor intimaţilor şi admiterea recursului, reluând istoricul cauzei într-o succesiune de afirmaţii nestructurate juridic.
Prin Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este netimbrat şi că acesta ar fi fost admisibil în principiu, dacă ar fi fost motivat conformitate cu dispoziţiile legale, respectiv dacă erau indicate motivele de nelegalitate pe care se fundamentează recursul şi dezvoltarea lor.
Prin încheierea din 4 martie 2019, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol.
Raportul a fost comunicat părţilor la data de 18 martie 2019.
Recurentele A. şi B., prin reprezentant C., au depus punct de vedere la raport prin care a reluat istoricul cauzei, susţinând apărări pe fondul cauzei, indicând faptul că motivele de recurs se încadrează, în opinia lor, în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 7 C. proc. civ. De asemenea, recurentele au ataşat punctului de vedere dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 100 RON, îndeplinind astfel obligaţia stabilită în sarcina lor prin raport.
III. Considerentele Înaltei Curţi
În condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate îndeplinirea cerinţei motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiţii imperative atrage sancţiunea nulităţii, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.
Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.
Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
În speţă, se constată că susţinerile invocate de recurentele-revizuente în cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerinţelor prevăzute de dispoziţiile procedurale citate, întrucât criticile din memoriul de recurs, nestructurate juridic, nu sunt apte a permite controlul de legalitate al deciziei recurate, neputând fi luate în considerare drept critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate, şi, prin urmare, nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Aspectele invocate de recurentele-revizuente în cuprinsul cererii, referitoare exclusiv la istoricul cauzei şi la pretinsele erori săvârşite de instanţele care au soluţionat pricina în etape procesuale anterioare, care nu au legătură cu soluţia şi argumentele instanţei din decizia atacată, nu se pot constitui în critici de nelegalitate susceptibile de încadrare în cazurile de nelegalitate invocate şi nici în vreunul dintre celelalte motive prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
În ce priveşte susţinerile formulate prin punctul de vedere la raport, referitoare la încadrarea motivelor de recurs în ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 C. proc. civ., acestea nu pot fi primite, pe de o parte, fiind depuse cu mult peste termenul legal de motivare a recursului, iar, pe de altă parte, textele de lege menţionate au fost indicate formal, criticile din memoriul de recurs neputând fi încadrate, în condiţiile art. 489 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod.
În consecinţă, se apreciază că susţinerile recurentelor nu cuprind o dezvoltare a motivelor de nelegalitate invocate şi nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Prin urmare, constatând că recurentele A. şi B. nu au formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi că în cauză nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în complet de filtru, va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) din codul menţionat şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de A. şi B., prin reprezentant C., împotriva Deciziei nr. 1279 din 19 aprilie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.
Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2019.
Procesat de GGC - NN