Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 25 din 15 ianuarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 147/2018 din data de 08 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2018, iar petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară a reţinut că prin încheierea atacată a fost respinsă, ca nefondată, în baza art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de către petentul A., împotriva Ordonanţei nr. 200/P/2018 din 31 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menţinută prin Ordonanţa nr. 91/II/2/2018 din 27 august 2018, încheiere care este definitivă conform art. 341 alin. (8) C. proc. pen.
Împotriva Încheierii nr. 25 din data de 15 ianuarie 2019, petentul A. a declarat contestaţie, invocând dispoziţiile Deciziei nr. 18/2017 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 347 alin. (1) din C. proc. pen. potrivit căreia numai "procurorul şi inculpatul" pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3) - (5) este neconstituţională. Ca urmare a acestei decizii, petentul a apreciat că şi partea vătămată are dreptul de a formula contestaţie, motiv pentru care a solicitat admiterea contestaţiei şi judecarea pe fond a plângerii sale.
Examinând contestaţia cu prioritate prin prisma admisibilităţii sale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui la liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Potrivit dispoziţiilor procesual penale, admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Aşadar, limitând calea de atac a contestaţiei exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicităţii acesteia, astfel că recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală, apare ca fiind o soluţie inadmisibilă.
Se reţine că prin Încheierea penală nr. 147/2018 din data de 08 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 a fost respinsă în baza art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. plângerea formulată de către petentul A., împotriva Ordonanţei nr. 200/P/2018 din 31 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, şi potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (71) este definitivă.
Potrivit art. 4251 C. proc. pen.:
"Calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel."
În contextul concret al cauzei, Completul de 5 Judecători - P2-2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu contestaţia promovată de către A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Încheierea nr. 25 din data de 15 ianuarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, exercitarea căii de atac a contestaţiei împotriva acestei hotărâri nefiind prevăzută de lege şi, prin urmare, este inadmisibilă.
Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, s-a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de A. împotriva Încheierii nr. 25 din data de 15 ianuarie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de A. împotriva Încheierii nr. 25 din data de 15 ianuarie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2019.
Procesat de GGC - NN