Asupra admisibilităţii în principiu a recursului;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin încheierea din 13 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a dispus, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1936A din 3 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, până la soluţionarea sesizării ce face obiectul Dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva hotărârii menţionate la pct. 1, a declarat recurs reclamantul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.
3. Procedura de filtrare a recursului
Recursul, fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, întrucât vizează vizează o încheiere de suspendare a judecării cauzei, în temeiul art. 519 C. proc. civ., hotărâre care, potrivit art. 520 alin. (1) din acelaşi cod, nu este supusă niciunei căi de atac, nemaiputând fi supusă, astfel, reformării.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 1 aprilie 2019, completul de filtru a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
După comunicarea raportului, recurentul A. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea recursului.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în condiţiile art. 493 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., Completul de filtru constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele arătate în continuare.
În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei încheieri de suspendare a judecării cauzei, în temeiul art. 519 C. proc. civ.
Conform art. 413 alin. (1) C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata în alte cazuri prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 519 C. proc. civ. prevăd că dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.
Încheierea prin care este sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu pronunţarea unei hotărâri prealabile nu este supusă niciunei căi de atac, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 520 alin. (1) C. proc. civ. şi, prin această încheiere se va suspenda cauza până la pronunţarea unei hotărâri prealabile, aşa cum dispun prevederile alin. (2) al aceluiaşi articol.
Potrivit art. 520 alin. (4) C. proc. civ., cauzele similare, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, pot fi suspendate până la soluţionarea sesizării.
Suspendarea judecăţii procesului în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ. este un caz de suspendare facultativă (textul legal folosind sintagma pot fi), astfel cum aceasta este consacrată de art. 413 alin. (3) C. proc. civ. (Instanţa poate suspenda judecata: (...) pct. 3 în alte cazuri prevăzute de lege)
Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ.:
"Art. 414. - Hotărârea de suspendare
(1) Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."
În raport cu dispoziţiile citate, rezultă că hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs, este o hotărâre definitivă, care nu este supusă recursului în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau altor dispoziţii legale.
Conform dispoziţiilor art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii. Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. (7) din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Aşadar, în raport cu dispoziţiile legale mai sus citate, cu referire la existenţa unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2016.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2019.
Procesat de GGC - NN