Asupra recursului de faţă, constată următoarele.
Prin Hotărârea nr. 23J din 10 octombrie 2018, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară a admis excepţia nulităţii absolute şi a constatat nulitatea absolută a acţiunii disciplinare exercitate de Inspecţia Judiciară împotriva domnului A. - judecător în cadrul Judecătoriei Baia Mare pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivare, s-a reţinut că data întocmirii actului de procedură reprezintă o condiţie de formă, extrinsecă care atrage nulitatea absolută a actului în condiţiile nerespectării dispoziţiei legale care o reglementează.
În speţă, rezoluţia de începere a cercetării disciplinare a fost întocmită în data de 6 aprilie 2018, zi declarată sărbătoare legală în care nu se lucrează şi implicit, în care autorităţile publice nu pot întocmi acte.
Prin urmare, rezoluţia de începere a cercetării disciplinare este lovită de nulitate absolută, în condiţiile art. 174 cu referire la art. 176 pct. 6 din C. proc. civ.
Împotriva Hotărârii nr. 23J din 10 octombrie 2018 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, a declarat recurs Inspecţia Judiciară, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepţiei nulităţii absolute, casarea şi trimiterea spre rejudecare a acţiunii disciplinare pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.
În susţinerea recursului, s-au invocat critici care s-ar circumscrie, în opinia recurentei, motivului de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.
În ce priveşte data redactării rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare, acest element nu reprezintă o condiţie de validitate a actului, neavând caracterul unui termen procesual, ci are un simplu caracter administrativ, astfel încât o eventuală eroare materială cu privire la data întocmirii rezoluţiei într-o zi nelucrătoare nu poate atrage sancţiunea nulităţii actului, doar, cel mult, incidenţa procedurii de rectificare a erorilor materiale săvârşite în cadrul actelor administrative.
În acest sens, s-a învederat că, la nivelul Inspecţiei Judiciare, există o practică în sensul rectificării erorilor materiale strecurate în actele întocmite de inspectorii judiciari, prin întocmirea în asemenea situaţii a unor referate de rectificare a erorilor materiale, în prezent, această practică fiind transpusă în noul Regulament privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie (art. 19), aprobat prin Ordinul inspectorului-şef nr. 136/2018.
Netemeinicia hotărârii instanţei de control disciplinar decurge din greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 176 pct. 6 din C. proc. civ., acestea nefiind aplicabile în cauză; având în vedere caracterul intrinsec al datei întocmirii rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare devin incidente, cel mult, dispoziţiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., ale cărei condiţii, însă nu sunt îndeplinite în prezenta cauză.
Chiar şi în ipoteza în care ar fi vorba de un caz de nulitate necondiţionată supusă dispoziţiilor art. 176 pct. 6 din C. proc. civ., instanţa de control disciplinar nu a aplicat remediile procesuale prevăzute de art. 177 C. proc. civ., deşi aceste dispoziţii sunt incidente, indiferent de caracterul condiţionat ori necondiţionat al nulităţii actului de procedură.
Nulitatea actului operează doar ca ultim remediu, judecătorul fiind obligat să aplice remediile necesare îndreptării neregularităţilor pentru salvarea operaţiunilor procedurale cu relevanţă juridică; aprecierea instanţei de control disciplinar în sensul că, fiind în prezenţa unei nulităţi necondiţionate, sancţiunea nulităţii se aplică automat este profund nelegală.
Analizând hotărârea atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, cu apărările intimatului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin rezoluţia din 6 aprilie 2018, ca urmare a verificărilor efectuate, s-a dispus începerea cercetării disciplinare împotriva domnilor judecători A. şi B. din cadrul Judecătoriei Baia Mare, existând indicii pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constând în întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor.
Ulterior, prin Rezoluţia nr. 1074/IJ/539/DIJ/2018 din 15 iunie 2018 s-a dispus exercitarea acţiunii disciplinare faţă de domnul judecător A. pentru săvârşirea abaterii disciplinare anterior menţionate şi, prin acelaşi act, s-a respins sesizarea cu privire la domnul judecător B., reţinându-se că nu este întrunită latura subiectivă a aceleiaşi abateri disciplinare.
Potrivit art. 19 alin. (2) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1027/2012 şi publicată în M. Of. nr. 802/2012, rezoluţia de începere a cercetării disciplinare cuprinde următoarele menţiuni: data şi modalitatea sesizării, aspectele sesizate, conţinutul verificărilor prealabile efectuate, data finalizării lucrărilor prealabile, situaţia de fapt reţinută, fundamentarea soluţiei de începere a cercetării disciplinare raportat la aspectele sesizare, rezultatul verificărilor şi dispoziţiile legale aplicabile.
Aşadar, rezoluţia prin care se dispune începerea cercetării disciplinare este un act administrativ, ce are o dublă natură, aceasta fiind, pe de o parte, actul prin care se finalizează procedura disciplinară administrativă şi, pe de altă parte, actul de sesizare a jurisdicţiei disciplinare.
Prin urmare, fiind un act administrativ esenţial în derularea procedurii privind cercetarea disciplinară a magistraţilor trebuie avute în vedere condiţiile de valabilitate ale acestuia, elementul central reprezentându-l legalitatea în raport cu cerinţele instituite de Legea nr. 317/2004 şi de Regulamentul anterior menţionat.
În aceste condiţii, rezoluţia de începere a cercetării disciplinare poate fi cenzurată sub aspectul nulităţii, validitatea acţiunii disciplinare înseşi depinzând de validitatea acestui act procesual.
Conform art. 139 alin. (1) din C. muncii, Vinerea mare, ultima zi înaintea Paştelui este zi liberă de sărbătoare legală în care nu se lucrează; este de menţionat că Legea nr. 64/2018 care a modificat codul muncii în acest sens a fost publicată în M. Of. nr. 226 din 13 martie 2018 şi a intrat în vigoare la 16 martie 2018.
În anul 2018, pentru unitatea creştin-ortodoxă, serbarea Paştelui a fost stabilită la 8 aprilie, Vinerea Mare - 6 aprilie 2018 - fiind, astfel, zi nelucrătoare.
În funcţie de aspectul la care se referă condiţiile unui act, rezultă două categorii şi anume: condiţii de fond (numite şi condiţii intrinseci) şi condiţii de formă (numite şi condiţii extrinseci). Condiţiile de fond sunt cele care privesc conţinutul actului juridic civil, iar condiţiile de formă sunt cele care se referă la exteriorizarea voinţei.
Alături de forma scrisă a actului administrativ, formă ce este condiţie "ad validitatem", se leagă şi alte condiţii de "forma exterioară", printre acestea numărându-se şi data emiterii acestuia, iar încălcarea prevederilor legale referitoare la alte cerinţe legale extrinseci actului atrage nulitatea necondiţionată a acestuia în condiţiile art. 176 din C. proc. civ.
Practic, un act administrativ întocmit într-o zi nelucrătoare declarată legal echivalează cu un act inexistent, astfel încât sancţiunea nu poate fi alta decât nulitatea absolută.
Aşadar, întocmirea rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare într-o zi nelucrătoare răstoarnă prezumţia de legalitate a acestui act administrativ şi constatându-se existenţa unei încălcări a unei dispoziţii legale cu privire la o condiţie extrinsecă a unui act, sancţiunea aplicabilă este nulitatea absolută a rezoluţiei anterior menţionate.
Instituţia erorii materiale, astfel cum este aceasta prevăzută de art. 442 din C. proc. civ., nu poate fi aplicată în cauza dedusă judecăţii, deoarece textul menţionat are în vedere erorile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor ori erori calcul şi alte asemenea şi nu eroarea recurentei de a întocmi un act într-o zi legală nelucrătoare; această instituţie ar fi putut fi folosită cu succes dacă recurenta ar fi făcut dovada că data actului este într-o altă zi şi, din eroare, a trecut data de 6 aprilie 2018, însă, acest lucru nu s-a întâmplat în speţa dedusă judecăţii.
În ceea ce priveşte inexistenţa unei vătămări prin întocmirea actului într-o zi legală nelucrătoare, această susţinere va fi, de asemenea, înlăturată, având în vedere că rezoluţia de începere a cercetării disciplinare reprezintă actul de sesizare a instanţei de disciplină, iar efectele asupra carierei judecătorului în cauză nu pot fi altfel înlăturate decât prin constatarea nulităţii absolute a acesteia, fiind încălcată o normă imperativă care vizează un interes general, acela al desfăşurării activităţii unei entităţi publice.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei disciplinare este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 51 din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 496 din C. proc. civ., cu majoritate, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspecţia Judiciară.
Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât fundamentul juridic al prezentei cauze nu permite identificarea sau stabilirea unei culpe procesuale în condiţiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 23J din 10 octombrie 2018 pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2018.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul A.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2019.
Procesat de GGC - NN