Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 79/A din 13 martie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a) teza I cu referire la art. 257 alin. (5) C. proc. pen. Totodată, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 292/A din data de 07 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.
Pentru a dispune astfel, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, Înalta Curte a reţinut că sunt îndeplinite primele trei condiţii de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia invocată respectiv, aceasta a fost ridicată de contestatorul A. în faţa instanţei sesizate cu soluţionarea contestaţiei în anulare formulate de acesta şi priveşte neconstituţionalitatea unor dispoziţii dintr-o lege în vigoare care nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară. Totodată, a considerat că nu este îndeplinită cerinţa ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Referitor la condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, s-a apreciat că aceasta trebuie făcută în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă, astfel încât decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.
În continuare, s-a arătat că nu a fost justificat un atare interes, în condiţiile în care instanţa de apel a dispus citarea sa la judecarea cauzei.
Totodată, Înalta Curte a constatat că autorul excepţiei nu a indicat în raport cu care articol din Constituţie textul criticat ca fiind neconstituţional, vine în conflict iar o astfel de excepţie de neconstituţionalitate, în care autorul nu arată în ce constă încălcarea, pentru fiecare dispoziţie legală criticată, a dispoziţiilor constituţionale invocate, sau face trimitere generică la încălcarea Constituţiei, nu poate fi calificată drept constituie o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, în sensul constituţional al termenului.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cadrul Deciziei penale nr. 79/A din 13 martie 2019, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, a declarat recurs, în termen legal, contestatorul condamnat A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în data de 9 aprilie 2019, sub nr. x/2019.
La termenul din data de 17 septembrie 2019 nefiind cereri de formulat ori excepţii de invocat, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbateri.
Concluziile apărătorului contestatorului condamnat şi ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
În esenţă, apărătorul contestatorului condamnat A. a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale prevăzute de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, solicitând admiterea recursului, cu consecinţa admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a) teza I cu referire la art. 257 alin. (5) din C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată, prin raportare la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că recursul declarat de contestatorul condamnat A. este nefondat.
În analiza criticilor formulate de acesta, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că excepţia de neconstituţionalitate constituie mijlocul procedural prin intermediul căruia se asigură, în condiţiile legii, analiza conformităţii anumitor dispoziţii legale cu Constituţia României.
Din analiza dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale rezultă că pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu o excepţie de neconstituţionalitate, trebuie ca aceasta: să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu de către instanţă ori de procuror; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii din cuprinsul unor acte normative în vigoare la momentul invocării; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia.
Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie mai arată că prin Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curţii Constituţionale, s-a statuat că "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului.
În analiza condiţiilor anterior menţionate, referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a) teza I cu referire la art. 257 alin. (5) C. proc. pen., se constată că excepţia a fost invocată de contestatorul condamnat A. în faţa instanţei de judecată învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 292/A din data de 7 noiembrie 2018 şi vizează dispoziţii dintr-o lege aflată în vigoare, textul criticat nefiind declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte examenul legăturii excepţiei cu soluţionarea cauzei, analizat din perspectiva argumentelor învederate de condamnatul A., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine, în acord cu concluzia la care a ajuns instanţa de fond, că obiecţiunile formulate de contestator cu privire la art. 426 alin. (1) lit. a) teza I cu referire la art. 257 alin. (5) C. proc. pen., vizează modul de aducere la îndeplinire a procedurii de citare în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2018, în care s-a dispus recunoaşterea şi executarea în România a pedepsei detenţiunii pe viaţă stabilită prin sentinţa penală din 17.02.2011 pronunţată de Curtea Penală de Justiţie din Dublin, Irlanda în Dosarul nr. x/2010 şi transferarea persoanei condamnate A. şi continuarea executării pedepsei recunoscute, într-un penitenciar din România, contestatorul nejustificând un interes procesual actual.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu întruneşte cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că aspectele legate de modalitatea de citare şi conţinutul citaţiei, din cadrul dosarului nr. x/2016 nu au nicio legătură cu obiectul prezentei cauze şi nu ar ajuta pronunţarea asupra contestaţiei în anulare respinsă definitiv prin Decizia penală nr. 79/A din 13 martie 2019, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În atare situaţie, excepţia de neconstituţionalitate invocată apare ca lipsită de pertinenţă în raport cu procesul principal în care a fost formulată.
Având în vedere că pentru excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale menţionate nu este îndeplinită condiţia legăturii cu cauza la care se referă art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători apreciază că, în mod corect, prima instanţă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de contestatorul condamnat A., cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a) teza I cu referire la art. 257 alin. (5) C. proc. pen., cuprinse în Decizia penală nr. 79/A din 13 martie 2019, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a) teza I cu referire la art. 257 alin. (5) C. proc. pen., cuprinse în Decizia penală nr. 79/A din 13 martie 2019, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON se suportă din fondul Ministerului Justiţiei
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2019.
Procesat de GGC - GV