Ședințe de judecată: Februarie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 597/2018

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 aprilie 2015, reclamantul Colegiul Director al camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 4 din 27.03.2015 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, solicitând modificarea contestaţiei Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi menţinerea Hotărârii nr. 2 din 28.08.2014 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 114 din 15 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea formulată de reclamant şi a fost anulată Hotărârea nr. 4 din 27.03.2015 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, cu consecinţa respingerii contestaţiei formulate de executorul judecătoresc A., în contradictoriu cu intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş şi menţinerea Hotărârii nr. 2 din 28.08.2014 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs A., fiind invocat, în susţinerea căii de atac formulate, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul susţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 485 alin. (1) din C. proc. civ. cu privire la termenul de declarare a recursului, apreciind că în mod greşit judecătorul a reţinut că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, întrucât dispoziţiile Legii nr. 188/2000 nu conţin nicio dispoziţie referitoare la calea de atac împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de judecată în temeiul art. 48 alin. (5) teza finală.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 decembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului magistratul raportor a reţinut că recursul a fost depus cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care s-a apreciat că recursul nu este admisibil în principiu.

2. Cu privire la excepţia de tardivitate a cererii de recurs

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Completul de filtru constată că recurentul-reclamant nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege.

Înalta Curte nu poate primi apărarea formulată de recurent în sensul că sunt incidente cauzei dispoziţiile art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., care stabilesc că termenul de recurs este de 30 de zile, întrucât în cauză sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Potrivit acestor dispoziţii hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere că, chiar dacă s-ar accepta teza recurentului potrivit căreia hotărârea atacată nu constituie un act administrativ jurisdicţional, în speţă este de necontestat competenţa instanţei de contencios administrativ, hotărârea menţionată putând fi oricum încadrată în noţiunea de act administrativ, astfel cum acesta este definit de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004. Competenţa instanţei de contencios administrativ determină în mod automat aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din legea menţionată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mai reţine că, astfel cum rezultă din conţinutul prevederilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de 30 de zile este unul general, aplicabil doar dacă o lege specială nu dispune altfel. Or, astfel cum s-a arătat mai sus, în speţă Legea nr. 554/2004 prevede un termen de 15 zile de la comunicare pentru exercitarea recursului.

Completul de filtru constată, după cum s-a reţinut şi în Raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, că recursul fost depus cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv a termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii pronunţată în primă instanţă.

Astfel, rezultă din analiza actelor şi lucrărilor din dosar că sentinţa instanţei a fost comunicată reclamantului la data de 13 ianuarie 2016, iar cererea de recurs a fost depusă la instanţa de fond la data de 9 februarie 2016, în condiţiile în care ultima zi de depunere a recursului era data de 29 ianuarie 2016, o zi lucrătoare de vineri.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Această sancţiune se aplică şi în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual.

De asemenea, Înalta Curte reţine că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei vreuneia dintre situaţiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituţia repunerii în termen, ci dimpotrivă se susţine aplicarea în cauză a dispoziţiilor generale ale C. proc. civ., respectiv a dispoziţiilor referitoare la termenul de recurs, care, în cazul de faţă, nu sunt aplicabile.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv declarat recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 114 din 15 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2018.