Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor:
- anularea în parte a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 265/29.08.2014 în privinţa punctului 3 din dispozitivul acesteia, prin care s-a dispus măsura suspendării soluţionării Contestaţiei administrative;
- obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei administrative depusă împotriva Deciziei de impunere x - 29.01.2014.
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Prin sentinţa nr. 52 pronunţată la data de 16 februarie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, a anulat în parte decizia nr. 265/29.08.2014 emisă de pârâtă, respectiv în privinţa punctului 3 din dispozitiv şi a obligat pârâta să soluţioneze contestaţia formulată de S.C. A. S.A. împotriva deciziei de impunere nr. x/29.01.2014 pentru suma de 9.236.322 RON reprezentând: 6.125.934 RON - TVA; 3.236.322 RON - majorări de întârziere aferente TVA.
Motivul de casare invocat în cauză
3. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.
Invocând prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta solicită casarea hotărârii atacate şi, în rejudecarea cauzei, respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.A.
În motivarea recursului se arată că prin pct. 3 din decizia nr. 265/29.08.2014 emisă de recurentă, s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de intimata S.C. A. S.A. împotriva deciziei de impunere nr. x/29.01.2014 pentru suma de 9.236.322 RON reprezentând 6.125.934 RON TVA şi 3.236.322 RON majorări de întârziere aferente TVA deoarece s-a constatat că sunt îndeplinite ambele condiţii prevăzute de dispoziţiile art. 214 alin. (1) lit. a Codul de procedură fiscală, respectiv au fost sesizate organele în drept (DNA - Serviciul Teritorial Galaţi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi) cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni (sunt menţionate procesele-verbale nr. x/29.01.2014 întocmit de ANAF-DGAMC şi nr. x/06.06.2012 întocmit de Garda Financiară, secţia Judeţeană Galaţi, ale căror constatări au fost preluate şi în raportul de inspecţie fiscală şi în decizia de impunere contestate de intimată), infracţiune a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă.
Prima instanţă a reţinut că greşit că cea de-a doua condiţie nu a fost îndeplinită deoarece, pe de-o parte, s-a probat că "tranzacţiile realizate de intimată, cu nerespectarea prevederilor legale" întruneşte în opinia recurentei elementele constitutive ale "infracţiunii de evaziune fiscală" iar pe de altă parte, s-a dovedit legătura strânsă dintre constatarea infracţiunii şi soluţia ce ar urma să se dea contestaţiei administrative (pag. 3 din cererea de recurs).
4. Prin întâmpinare, intimata S.C. A. S.A. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat arătând, în esenţă, că în mod corect prima instanţă a reţinut că actul administrativ este nemotivat şi că nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condiţiile de suspendare prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a Codul de procedură fiscală.
Analiza motivului de casare
5. Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivul de casare invocat în cauză, luând în considerare argumentele părţilor, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
6. Aşa cum rezultă din cuprinsul sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, prin pct. 3 din dispozitivul deciziei nr. 265/29.08.2014 emisă de recurentă (numită în continuare decizia de suspendare sau Decizia) s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative formulate de reclamanta intimată S.C. A. S.A. împotriva deciziei de impunere nr. x/29.01.2014 pentru suma de 9.236.322 RON reprezentând: 6.125.934 RON TVA şi 3.236.322 RON majorări de întârziere aferente TVA (numită în continuare decizia de impunere).
Prima instanţă a admis acţiunea, a anulat pct. 3 din Decizie şi a obligat autoritatea fiscală să soluţioneze contestaţia pentru considerentul că pârâta, recurentă în prezenta cauză, nu a motivat "în ce măsură constatarea săvârşirii unei infracţiuni ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă" (pag. 8 din sentinţă).
7. Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă drept singur temei legal al recursului, casarea unei hotărâri se poate cere, pentru motive de nelegalitate, atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
În acest context legal, Înalta Curte aminteşte că temeinicia sentinţei, respectiv starea de fapt reţinută de prima instanţă, nu face obiectul recursului în condiţiile în care această cale de atac este una extraordinară şi poate fi exercitată exclusiv pentru motive de nelegalitate.
8. Potrivit art. 205 alin. (1) teza I Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie iar potrivit art. 214 alin. (1) lit. a din acelaşi cod (varianta în vigoare la data emiterii Deciziei), organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă.
Aşadar, textul legal cere expressis verbis ca decizia de suspendare a contestaţiei să fie motivată.
A motiva decizia de suspendare înseamnă, cel puţin, a arăta care sunt faptele pentru care s-a făcut sesizarea şi ce legătură există între acestea şi faptele pentru care a fost emisă decizia de impunere. Or, din cuprinsul Deciziei nu rezultă nicio referire la astfel de fapte, motivarea fiind generală şi teoretică, aplicabilă în principiu, cu mici modificări (spre exemplu, referinţa la alte acte de sesizare sau la alte infracţiuni), unui număr nelimitat de situaţii asemănătoare (pag. 28-33 din Decizie).
9. Este adevărat că Decizia face referire la procesele-verbale nr. x/29.01.2014 întocmit de ANAF-DGAMC (aflat la dos. fond) şi nr. 1121/06.06.2012 întocmit de Garda Financiară, secţia Judeţeană Galaţi (aflat la dos. fond) şi la împrejurarea că faptele menţionate în acestea ar fi fost încorporate şi în cuprinsul raportului de inspecţie fiscală care a stat la baza deciziei de impunere dar o trimitere generală la aceste acte care însumează o varietate de fapte descrise în câteva zeci de pagini nu respectă standardele minime de motivare şi nu permite să se verifice ce anume a avut în vedere autoritatea fiscală.
Aşa fiind, instanţa de control judiciar este de acord cu concluzia instanţei de fond: decizia de suspendare este nemotivată.
Condiţia motivării este esenţială atât pentru respectarea dreptului la apărare al contestatorului cât şi pentru a da posibilitatea instanţelor să efectueze controlul de legalitate şi de aceea anularea pct. 3 din Decizie de către instanţa de fond reprezintă urmarea firească a omisiunii pârâtei recurente.
10. Aşa fiind, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 497 C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 451 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va obliga recurenta la plata către intimata S.C. A. S.A. a sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru reducerea cheltuielilor de judecată de la 20.348,24 RON, cât s-a cerut, la 10.000 RON, Înalta Curte are în vedere doar cheltuielile din recurs.
Înscrisurile doveditoare (factură şi document bancar doveditor al plăţii) cuprind cheltuielile totale, în faţa instanţei de fond şi în recurs.
Or, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată (cf. pct. 1 şi 2 din prezentele considerente) iar completarea sentinţei pentru capetele de cerere asupra cărora aceasta nu s-a pronunţat nu se poate cere în recurs, cf. art. 445 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 52 din 16 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata, către intimatul S.C. A. S.A., cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2018.