Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/14.04.2016, emis de aceasta.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 310 din 22.11.2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea promovată de reclamantul A. împotriva pârâtei Agenţia Naţională de Integritate.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 310 din 22.11.2016 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând casarea sentinţei recurate şi, rejudecând litigiul în fond, să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/14.04.2016 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.
În motivarea cererii de recurs a criticat aspectele reţinute de prima instanţă în sensul că, în calitatea sa de consilier local, la adoptarea celor patru hotărâri de Consiliu local, avea posibilitatea să anticipeze că în acest mod s-ar aduce un beneficiu fiicei sale, recurentul-reclamant susţinând că nu există elemente concrete care să conducă la o asemenea concluzie, cu atât mai mult cu cât, iniţial, decizia care se ia în cadrul Consiliului local priveşte doar încheierea unor contracte, ulterior decizia de atribuire efectivă a acestora fiind luată exclusiv de către primarul comunei, fără participarea recurentului.
Arată că nici din proiectele de hotărâre, nici din discuţiile purtate în cadrul Consiliului local cu ocazia adoptării hotărârii nu rezultă niciun element concret din care să fi putut anticipa că întreprinderea individuală a fiicei sale ar fi fost parte în viitoarele contracte, obţinând astfel un beneficiu. Mergând pe raţionamentul intimatei, s-ar impune obligativitatea abţinerii de la toate voturile privind încheierea unor contracte, existând probabilitatea încheierii unor contracte precum cele din speţă.
De asemenea, susţine că deşi intimata a invocat, cu titlu de jurisprudenţă, o decizie a Curţii de Apel Timişoara, situaţia nu este identică în cauza de faţă deoarece în respectiva speţă, consilierul local care votase concesionarea iazului comunal către crescătorii de animale persoane fizice, avea el însuşi calitatea de crescător de animale şi putea anticipa că va beneficia de prevederile hotărârii pe care a aprobat-o prin votul său.
Astfel, recurentul-reclamant susţine că, în concret, nu dispunea de elemente obiective care să îi dea posibilitatea să anticipeze viitorul partener contractual al comunei Pojejena, iar acţiunile şi deciziile ulterioare ale primarului nu îi pot fi imputate cu caracter retroactiv, în sensul de a-l plasa într-o situaţie de conflict de interese la momentul adoptării hotărârilor de consiliu local.
Recurentul-reclamant arată că prima instanţă a reţinut lipsa de previzibilitate în cazul primelor trei hotărâri de consiliu local, situaţie ce se impune, în opinia sa, a fi reţinută şi în cazul celei de-a patra hotărâri, având în vedere că argumentele primei instanţe nu se susţin, în comună existând mai multe entităţi care îndeplineau cerinţele pentru atribuirea contractului deoarece activitatea care trebuia contractată era aceea de întreţinere a spaţiilor verzi, respectiv de cosire, ce putea fi desfăşurată de mai multe întreprinderi individuale, chiar şi cu profil agricol, cu atât mai mult cu cât din adeverinţa nr. x/20.12.2016 a primăriei Pojejena reiese că la nivelul comunei există cinci întreprinderi individuale.
Mentionează că în speţă, întreprinderea individuală, în calitate de angajator al persoanelor care au prestat activitatea, nu a avut niciun beneficiu, fiind plătite numai salariile angajaţilor şi taxele aferente.
Astfel, consideră că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material, respectiv o stabilire eronată a situaţiei de fapt, care s-a reflectat în greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte diligenţa de care recurentul trebuia să dea dovadă.
4. Apărările intimatei-pârâte Agenţia Naţională de Integritate
Deşi legal citată, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate nu a depus întâmpinare până la momentul întocmirii raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
La data de 01.11.2017, ulterior comunicarii acestui raport către părţi, intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând, în esenţă, că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, recurentul încălcând dispoziţiile art. 70 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu art. 46 din Legea nr. 215/2001 şi art. 75 din Legea nr. 393/2004, care reglementează conflictul de interese.
Intimata-pârâtă susţine că recurentul a participat la deliberarea şi adoptarea a patru proiecte de hotărâri ale Consiliului local, în baza cărora au fost încheiate cinci contracte de prestări servicii între Primăria comunei Pojejena şi Întreprinderea Individuală B., deţinută de fiica recurentului, recurentul putând anticipa acest fapt.
Consideră că situaţia de conflict de interese poate fi reţinută şi în lipsa existenţei concrete a unui beneficiu sau a producerii unui folos, iar pe de altă parte, arată că noţiunea de beneficiu nu este sinonimă cu cea de folos material, ci poate consta şi în acordarea unui privilegiu sau conferirea unui plus de imagine, respectiv interese personale nepatrimoniale.
De asemenea, consideră că recurentul putea să se abţină de la vot, conform art. 75 alin. (3) din Legea nr. 393/2001.
II. Procedura de soluţionare a recursului
1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 19 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 14 decembrie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de reclamantul A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
2. Soluţia Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie
Analizând sentinţa recurată prin prisma motivului de recurs invocat şi a dispozitiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, faţă de următoarele considerente:
Recurentul reclamant a deţinut funcţia de consilier local în cadrul Consiliului local al comunei Pojejena, jud. Caraş-Severin, în mandatul 2012-2016.
În această calitate a participat la adoptarea unor hotărâri ale Consiliului local, în urma cărora au fost atribuite contracte de prestări servicii către Întreprinderea Individuală B., al cărei titular este fiica sa, aspect necontestat de către acesta.
Este vorba despre Hotărârea Consiliului local nr. 58/22.07.2012, privind aprobarea încheierii unui contract de prestări servicii pentru paza plajei din localitatea Pojejena care a fost realizată din fonduri europene, proiectul numindu-se "Valorificarea potenţialului turistic în Clisura Dunării punct de atracţie şi informare turistică", în executarea căreia s-a încheiat între comuna Pojejena şi Întreprinderea Individuală B. contractul de prestări servicii nr. x având ca obiect "paza şi întreţinerea obiectivului plaja şi port amplasate raza com. Pojejena", pe durată de 1 an, începând din 01.04.2014, până la 31.03.2015.
În anul 2013 a participat la adoptarea Hotărârii Consiliului local nr. 42/31.07.2013, privind aprobarea încheierii a două contracte de prestări servicii pentru funcţionarea staţiilor de epurare din localitatea Pojejena şi localitatea Belobreşca, în baza căreia s-a încheiat ulterior, între comuna Pojejena şi Întreprinderea Individuală B. contractul de prestări servicii nr. x având ca obiect paza şi întreţinerea obiectivului canalizare şi staţii de epurare, pe durată de 1 an, începând din 01.04.2014 până la 31.03.2015.
La expirarea termenului de 1 an astfel convenit, a fost încheiat în executarea aceloraşi hotărâri, între aceleaşi părţi, contractul de prestări servicii nr. x, cu acelaşi obiect, pentru o durată de 5 luni, începând din 01.04.2015 până la 31.08.2015.
Distinct de cele două hotărâri astfel puse în executare, a fost adoptată Hotărârea Consiliului local nr. 32/23.05.2014, privind aprobarea întreţinerii obiectivului realizat din fonduri europene, "Valorificarea potenţialului turistic din Clisura Dunării - amenajare punct de atracţie şi Centru de informare şi promovare turistică în Comuna Pojejena", iar în aplicarea acesteia s-a încheiat între comuna Pojejena şi Întreprinderea Individuală B. contractul de prestări servicii nr. x, pe durată de 3 luni şi 15 zile, cu începere din 16.06.2014 până la 30.09.2014.
Reclamantul a participat şi la votul în urma căruia a fost adoptată Hotărârea Consiliului local nr. 19/31.03.2015, privind aprobarea atribuirii unui contract de prestări servicii pentru întreţinerea spaţiilor verzi în comuna Pojejena, iar în executarea acesteia s-a încheiat între comuna Pojejena şi Întreprinderea Individuală B. contractul de prestări servicii nr. x, având ca obiect "întreţinerea peisagistică a spaţiilor verzi de pe raza Comunei Pojejena", pe o durată de 4 luni şi 15 zile, în intervalul 15.04.2015 - 31.08.2015.
A mai fost convenit între comuna Pojejena şi Întreprinderea Individuală B. şi contractul de prestări servicii nr. x, pentru prestarea unor servicii privind "organizarea urbanistică a Comunei Pojejena", pe o durată de 1 an, în intervalul 23.07.2014 - 22.07.2015, care nu a avut la bază o hotărâre de Consiliu local, ci s-a încheiat "deoarece postul de urbanism din cadrul aparatului de specialitate al primarului a fost vacant".
Prin raportul de evaluare nr. x/14.04.2016 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate s-a reţinut că, participând la vot, în calitate de consilier local, pentru adoptarea celor patru hotărâri de consiliu local, în urma cărora au fost încheiate contracte de prestări servicii în beneficiul întreprinderii individuale conduse de fiica sa, reclamantul s-a aflat într-o situaţie de conflict de interese, în sensul art. 70 şi art. 71 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, fiind identificate totodată indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, incriminată de art. 301 C. pen., respectiv, a infracţiunii asimilate infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Se reţine în raportul de evaluare că reclamantul a avut un interes personal în adoptarea celor patru hotărâri de consiliu local, putând anticipa că acestea ar putea produce un beneficiu pentru ruda sa de gradul I.
Instanţa de fond a respins ca neîntemeiată acţiunea prin care reclamantul a solicitat anularea raportului de evaluare.
Trebuie făcută precizarea că instanţa de fond a reţinut existenţa conflictului de interese exclusiv cu privire la adoptarea Hotărârii Consiliului local nr. 19/31.03.2015, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei potrivit cărora este necesar să se stabilească dacă în cauză reclamantul ar fi putut anticipa la adoptarea fiecăreia dintre cele patru hotărâri de consiliu local că, în executarea acestora, ar putea fi atribuite contractele a căror încheiere a fost aprobată, întreprinderii individuale a fiicei sale.
Instanţa constată că, cel puţin la adoptarea primelor două dintre cele patru hotărâri de consiliu local, mai sus individualizate, răspunsul la această întrebare este evident negativ.
Situaţia de fapt este însă diferită în cazul hotărârilor de consiliu local adoptate ulterior, în anii 2014 - 2015.
Se poate observa că la momentul adoptării Hotărârii Consiliului local nr. 32/23.05.2014 fusese deja atribuit Întreprinderii Individuale B. contractul nr. x/01.04.2014, iar până la emiterea Hotărârii Consiliului local nr. 19/31.03.2015, fuseseră atribuite acesteia şi contractele nr. x/11.06.2014 şi nr. 2370/21.07.2014.
Reclamantul neagă că ar fi avut cunoştinţă de îndată despre atribuirea unor astfel de contracte întreprinderii conduse de fiica sa, însă instanţa apreciază neverosimilă o atare situaţie de fapt, în condiţiile în care acesta arată că s-a aflat întotdeauna în relaţii bune cu fiica, iar în exercitarea atribuţiilor de consilier local, în special cele reglementate de art. 36 alin. (2) lit. a), b), c), d), ar fi trebuit şi, în orice caz, ar fi putut afla despre încheierea contractelor.
De altfel, reclamantul recunoaşte la interogatoriu că a aflat acest lucru la aproximativ 5-6 luni de la atribuirea primului contract (cel cu nr. x/01.04.2014). Acceptând aceste susţineri, instanţa constată că din toamna anului 2014 reclamantul a avut cunoştinţă despre derularea contractelor de prestări servicii de către Întreprinderea Individuală B., astfel încât, cel puţin la adoptarea Hotărârii Consiliului local nr. 954/01.04.2015 era avizat asupra tuturor contractelor deja încheiate.
Mai reţine instanţa, din declaraţiile martorei, că aceste contracte s-au atribuit în cadrul unei comunităţi restrânse, în care populaţia comunei cu satele aparţinătoare totalizează doar aproximativ 3000 de locuitori, care se cunosc între ei, precum şi că un criteriu esenţial în selectarea persoanelor juridice cărora li s-ar fi putut atribui serviciile de prestat l-a constituit menţinerea la un nivel minim al costurilor suportate din bugetul local, prin excluderea situaţiilor în care s-ar fi putut percepe TVA la plata preţului serviciilor, precizându-se că nu s-a dorit atribuirea acestora nici unor persoane juridice din alte localităţi, pentru a nu se adăuga costurile de deplasare. Aceste criterii de selecţie reduceau semnificativ numărul persoanelor juridice de pe raza comunei care ar fi putut presta serviciile.
De altfel, s-a şi consemnat în procesul-verbal al şedinţei Consiliul local al Comunei Pojejena, din data de 31.03.2015, în care a fost adoptată Hotărârea Consiliului local nr. 19/31.03.2015, că Primarul comunei, numita C., a subliniat "ca şi anul trecut, trebuie curăţate, cosite spaţiile verzi şi nu putem cu o persoană fizică, ci cu cineva care are un II (întreprindere individuală -n.n.)".
Aşadar, la momentul participării prin vot la adoptarea HCL nr. 19/31.03.2015, reclamantul cunoştea faptul că fiicei sale îi fuseseră atribuite în mod repetat servicii de natura celor puse în dezbatere, că se atribuie aceleaşi servicii "ca şi anul trecut", că se preferă o întreprindere individuală, că urmează a se suporta din bugetul local costuri minime pentru plata serviciilor, iar în cadrul comunei Pojejena nu existau alte astfel de persoane juridice care să îndeplinească toate aceste cerinţe, în vederea atribuirii contractului.
Or, cunoscând toate aceste împrejurări, evident că reclamantul putea anticipa că beneficiar al contractului de prestări servicii pentru întreţinerea spaţiilor verzi în comuna Pojejena, încheiat ulterior sub nr. x/2015, va fi tot Întreprinderea Individuală B.
Aşadar, luând parte cel puţin la adoptarea hotărârii referitoare la atribuirea contractului de prestări servicii din 31.03.2015, reclamantul putea să anticipeze că acea decizie ar putea prezenta un beneficiu pentru fiica sa, dat fiind că în discuţie era atribuirea unor contracte cu obiect similar celor deja atribuite întreprinderii individuale a fiicei sale.
În consecinţă, prima instanţă a reţinut existenţa unui conflict de interese în privinţa recurentului reclamant la momentul adoptarii Hotararii Consiliului local nr. 19/31.03.2015, constatând că au fost încălcate dipozitiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei potrivit cărora "prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative", precum şi dispozitiile art. 75 lit. a) şi c) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, lege care se aplică reclamantului, în calitatea sa de consilier local, după cum rezultă din art. 2 alin. (1) al acesteia. Art. 75 alin. (1) lit. a) statuează că:
"Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv".
În acest sens, instanţa de fond a reţinut că legiuitorul nu pretinde, pentru constatarea existenţei conflictului de interese, ca interesul personal de natură patrimonială al persoanei ce ocupă o funcţie publică sau o demnitate publică să influenţeze efectiv îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin în cadrul funcţiei sau demnităţii, fiind suficient, în acest scop, să se constate că acel interes este de natură să ridice suspiciuni asupra obiectivităţii acelei persoane în îndeplinirea atribuţiilor. Astfel fiind, în cauza de faţă această din urmă condiţie trebuie considerată ca fiind îndeplinită, căci avantajele patrimoniale aparent create prin atribuirea repetată a unor contracte în beneficiul întreprinderii individuale a fiicei sale sunt de natură să creeze aparenţa lipsei de obiectivitate în îndeplinirea atribuţiilor aferente funcţiei elective.
Se poate aprecia că în cazul dedus judecăţii, reclamantul avea un interes personal patrimonial legat de acele hotărâri de consiliu local.
În această privinţă, instanţa a observat că art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali nu impune, pentru definirea noţiunii de "interes personal într-o problemă" supusă dezbaterii, ca alesul local care participă la vot să anticipeze chiar încheierea contractului, fiind suficient ca acesta să poată întrevedea o simplă posibilitate ca hotărârea adoptată să-i aducă un beneficiu patrimonial acestuia ori persoanelor apropiate, dintre cele enumerate limitativ de textul legal, arătând că "aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv". Este de reţinut că, definind astfel noţiunea menţionată, legiuitorul a înţeles să impună aleşilor locali o diligenţă maximă, superioară celei pretinse de la un exponent tipic, mediu, al societăţii, îndeobşte identificat ca un "bun gospodar", aceştia fiind îndatoraţi să excludă orice aparenţă de lipsă de obiectivitate în exercitarea mandatului.
Înalta Curte apreciază că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că recurentul reclamant s-a aflat într-o situaţie de conflict de interese la momentul adoptării Hotărârii Consiliului local nr. 19/31.03.2015, sentinţa fiind dată cu aplicarea greşită a normelor legale incidente în materia conflictului de interese.
Din probatoriul administrat a rezultat că decizia referitoare la stabilirea persoanelor juridice cu care urmau să fie încheiate contractele de prestări servicii aparţinea primarului localităţii şi nu consiliului local.
Astfel, potrivit declaraţiei date în cauză, în calitate de martor, de primarul comunei, d-na C., în cursul dezbaterilor purtate la adoptarea hotarârii nu s-a discutat cu privire la identitatea persoanei juridice căreia i s-ar putea încredinţa executarea contractului. Niciodată nu s-a discutat la adoptarea unor hotărâri de acest tip care ar fi subiectul căruia urmează să i se încredinţeze contractul.
După adoptarea hotărârii în consiliul local, primarul a încheiat contractul de întreţinere a spaţiilor verzi cu Întreprinderea Individuală B., în considerarea faptului că existau deja contracte încheiate cu aceeaşi firmă şi că personal a apreciat că ar fi mai uşoară derularea contractului cu o persoană juridică ce se afla deja în raporturi cu primaria, fiind deja în derulare contractele pentru plajă şi staţiile de epurare din primăvara aceluiaşi an, executarea făcându-se corespunzător.
Instanţa de fond a făcut trimitere, aşa cum s-a arătat, la conţinutul procesului-verbal al şedinţei în care a fost adoptată Hotărârea Consiliului local nr. 19/31.03.2015, proces-verbal în care s-a consemnat că primarul comunei, numita C., a subliniat:
"ca şi anul trecut, trebuie curăţate, cosite spaţiile verzi şi nu putem cu o persoană fizică, ci cu cineva care are un ÎI" (întreprindere individuală).
Înalta Curte constată că în cursul discuţiilor care au avut loc în Consiliul local în şedinţa respectivă nu s-a făcut nicio referire la persoana juridică cu care urma să fie încheiat contractul de prestări servicii.
Este adevărat că în anul anterior, 2014, fusese încheiat tot cu Întreprinderea Individuală B. Contractul de prestări servicii nr. x având ca obiect furnizarea de servicii de întreţinere peisagistică a obiectivului realizat din fonduri europene "Valorificarea potenţialului turistic din Clisura Dunării - amenajare punct de atracţie şi Centru de informare şi promovare turistică în Comuna Pojejena", dar este excesiv a se considera că, prin raportare la referirea pe care a făcut-o primarul în cadrul şedinţei, la întreţinerea spaţiilor verzi ca şi anul trecut, recurentul reclamant ar fi trebuit să anticipeze că decizia Consiliului local de a încheia un contract de prestări servicii şi pentru anul 2015, având ca obiect întreţinerea peisagistică a spaţiilor verzi de pe raza comunei Pojejena, ar putea prezenta un beneficiu pentru fiica sa, în sensul că acel contract urma să fie încheiat cu întreprinderea individuală a fiicei sale.
Aceasta în condiţiile în care în cadrul şedinţei Consiliul local, potrivit consemnărilor din procesul-verbal, nu s-a făcut nicio referire la încheierea contractului cu o persoană juridică ce încheiase şi anterior asemenea contracte cu primăria sau cu o persoană juridică ce are sediul în comuna Pojejena.
După cum s-a precizat anterior, alegerea persoanei juridice cu care urma să se încheie contractul era atribuţia exclusivă a primarului care, cu ocazia audierii ca martor de către instanţă, a expus motivele pentru care a ales întreprinderea individuală a fiicei recurentului reclamant şi anume: a apreciat că ar fi mai uşoară derularea contractului cu o persoană juridică ce se afla deja în raporturi cu primăria, executarea făcându-se corespunzător, nu a căutat persoane juridice din alte localităţi întrucât a apreciat că s-ar adăuga costurile de deplasare şi astfel ar fi împovarat bugetul comunei prin plata unor sume suplimentare.
În şedinţa Consiliului local nu au fost iniţiate discuţii cu privire la persoana juridică ce urma să presteze aceste servicii în anul 2015, pe baza de contract, astfel că primarul nu a prezentat consilierilor locali argumentele pe care le va avea în vedere la alegerea prestatorului, subliniind doar necesitatea întreţinerii peisagistice a spaţiilor verzi de pe raza comunei şi în anul 2015 şi faptul că respectivul contract nu poate fi încheiat cu o persoana fizică, ci cu o persoană juridică.
Înalta Curte apreciază că pentru a se reţine, în cazul aleşilor locali, existenţa unui interes personal într-o anumită problemă, în sensul art. 75 din Legea nr. 393/2004, posibilitatea de a anticipa că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv trebuie să fie o posibilitate conturată de elemente obiective, concrete.
O probabilitate abstractă de anticipare a faptului că decizia autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru persoanele enumerate de textul de lege menţionat nu este de natură să justifice reţinerea existenţei unui interes personal al aleşilor locali.
Or, în litigiul de faţă, asemenea elemente obiective nu au rezultat din probatoriul administrat, concluzia din raportul de evaluare contestat, validată de instanţa de fond, întemeindu-se pe simple presupuneri care nu pot susţine existenţa conflictului de interese în care s-a aflat recurentul reclamant cu ocazia adoptării Hotărârii Consiliului local nr. 19/31.03.2015.
Cu privire la această posibilitate de anticipare pe care a avut-o recurentul reclamant, instanţa de fond reţine că posibilitatea încheierii ulterioare a unui contract în beneficiul întreprinderii individuale conduse de fiica reclamantului putea fi anticipată de acesta tocmai pe baza elementelor deja expuse, referitoare la încheierea anterioară a unor contracte cu obiect similar, în baza unor hotărâri de consiliu local asemănătoare.
Înalta Curte consideră că aceste împrejurari nu constituie elemente obiective, concrete, de natură să contureze o probabilitate suficient de puternică sub aspectul anticipării încheierii contractului de prestări servicii pentru întreţinerea spaţiilor verzi în anul 2015 cu întreprinderea individuală a fiicei recurentului reclamant, câtă vreme în şedinţa Consiliului local în care s-a aprobat încheierea contractului nu au avut loc niciun fel de discuţii referitoare la persoana juridică cu care contractul va fi încheiat, iar atribuţia legală de încheiere a contractului revenea autorităţii executive a unităţii administrativ teritoriale - primarului - şi nu celei deliberative - consiliul local.
Simplul fapt că anterior, contracte de prestări servicii cu un obiect similar au fost încheiate cu întreprinderea individuală a fiicei recurentului reclamant nu este suficient, în aprecierea instanţei de control judiciar, pentru a susţine concluzia primei instanţe că reclamantul avea un interes personal în problema legată de aprobarea atribuirii unui contract de prestări servicii pentru întreţinerea spaţiilor verzi în comuna Pojejena, supusă dezbaterii în şedinţa Consiliului local Pojejena din 31.03.2015, interes care putea să influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce îi revin în calitatea sa de consilier local, reglementate de art. 36 alin. (2), lit. b)-d) din Legea nr. 215/2001.
În ceea ce priveşte considerentul instanţei de fond conform căruia legea nu impune, pentru definirea noţiunii de "interes personal într-o problemă" supusă dezbaterii, ca alesul local care participă la vot să anticipeze chiar încheierea contractului, fiind suficient ca acesta să poată întrevedea o simplă posibilitate ca hotărârea adoptată să-i aducă un beneficiu patrimonial acestuia ori persoanelor apropiate, dintre cele enumerate limitativ de textul legal, Înalta Curte constată că în cauză, beneficiul patrimonial putea fi obţinut de către fiica recurentului reclamant tocmai ca urmare a încheierii contractului de prestări servicii, astfel că anticiparea obţinerii beneficiului însemna chiar anticiparea încheierii contractului.
Instanţa de control judiciar reitereză faptul că decizia privind persoana juridică cu care contractul de prestări servicii urma să fie încheiat aparţinea exclusiv primarului comunei, împrejurarea că recurentul reclamant a votat proiectul de hotărâre vizând încheierea acestui contract în condiţiile în care întreprinderii individuale a fiicei sale i s-au atribuit anterior contracte având acelaşi obiect neputând justifica reţinerea interesului personal al acestuia în adoptarea hotararii, întrucât acest interes trebuie să aibă în vedere o probabilitate puternică, serioasă a obţinerii beneficiului, nu o simplă posibilitate abstractă.
Or, aspectele care au rezultat din probatoriul administrat nu contureaza o asemenea probabilitate puternică a obţinerii beneficiului invocat pentru constatarea existenţei unui conflict de interese în accepţiunea art. 70 din Legea nr. 161/2003.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută situaţia unui conflict de interese în privinţa recurentului reclamant, la momentul adoptării Hotărârii Consiliului local nr. 19/31.03.2015.
În consecinţă, constatând că sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înaltă Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, ca casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite acţiunea formulată de reclamantul A. şi va anula Raportul de evaluare nr. x/14.04.2016, întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 310 din 22 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:
Admite acţiunea formulată de reclamantul A.
Anulează Raportul de evaluare nr. x/14.04.2016, întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 martie 2018.