Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.12.2014, reclamanta Societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:
- În principal, anularea adresei C.N.A.S. nr. X/24.06.2014 prin care s-a răspuns la contestaţie şi adresei C.N.A.S. nr. X/29.04.2014 referitoare la valoarea procentului "p" şi pretinsa valoare a consumului centralizat de medicamente atribuit A. în scopul determinării contribuţiei de clawback pentru Trimestrul I 2014, comunicată prin poştă la 25.06.2014 şi adresa CNAS nr. X/29.04.2014, comunicată prin e-mail, ambele emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
- În subsidiar, anularea parţială a Datelor CNAS în privinţa valorii medicamentelor eronat inclusă în cuantumul pretinsului consum de medicamente notificat reclamantei de pârâta CNAS în cuprinsul datelor CNAS contestate;
- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
2. Soluţia primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 994 din 06 aprilie 2015 a admis acţiunea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a anulat Adresa nr. x şi Adresa nr. x, emise de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac exercitate recurenta a susţinut următoarele:
În ce priveşte aprecierile instanţei de fond că unele date transmise de CNAS sunt eronate, întrucât cuprind medicamente care nu au fost comercializate în perioada de referinţă, precum şi cu privire la faptul că CNAS nu a formulat apărări punctuale pe aspectele invocate de reclamantă, se consider a fi contrare dispoziţiilor legale aplicabile.
Potrivit prevederilor legale incidente, casele de asigurări de sănătate raportează consumul centralizat către CNAS în baza raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitar cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamente suportate din bugetul FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.
Conform art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, coroborat cu art. 5 alin. (4), (5) şi (6) din acelaşi act normativ, consumul real de medicamente este cel înregistrat în baza datelor raportate de casete de asigurări de sănătate şi centralizate de la farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă.
Astfel, singurele elemente necesare verificării modalităţii de calcul al taxei sunt cele referitoare la consumul de medicamente pe fiecare canal de eliberare (farmacii, unităţi sanitare cu paturi şi centre de dializă), date ce au fost puse atât la dispoziţia reclamantei, cât şi la dosarul instanţei.
În acest sens, a fost depus la dosarul cauzei de fond datele comunicate de casele de asigurări de sănătate privind consumul de medicamente, centralizate de la farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă, aspect neavut în vedere de prima instanţă care a reţinut în mod nejustificat faptul că instituţii noastră nu a formulat apărări în ceea ce priveşte susţinerile reclamantei cu privire la medicamentele incluse eronat în consumul trimestrial de medicamente.
Contribuţia trimestrială datorată de către reclamantă nu se limitează doar la lista de medicamente elaborată pe baza Listei cu denumiri comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie trimestrială, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, legiuitorul a stabilit categoriile de medicamente care fac obiectul consumului de medicamente suportate din bugetul FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, în considerarea cărora subiecţii de plată ai contribuţiei trimestriale nominalizaţi la acest articol au obligaţia efectuării plăţii, după cum urmează:
- medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate;
- medicamentele cu sau fără contribuţie personală utilizate în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală;
- medicamente utilizate în tratamentul spitalicesc;
- medicamente utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă.
Medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 se utilizează (consumă) prin canalele de eliberare (circuit deschis, circuit închis) şi se raportează lunar de către acestea, constituind trimestrial datele din sistemul de asigurări sociale de sănătate in baza cărora se stabileşte valoarea totală/individuală a consumului de medicamente prevăzute la art. 5 alin. (7).
Ceea ce contează în stabilirea elementelor ce stau la baza contribuţiei trimestriale este data consumului de medicamente (data eliberării efective către consumatorul final - pacient) şi nu data comercializării lor în lanţul de distribuţie (distribuitori angros, farmacii de circuit deschis şi/sau farmacii cu circuit închis).
CNAS nu are competenţa legală de a urmări trasabilitatea medicamentelor pe tot lanţul, de la fabricaţie şi/sau distribuţie până la nivel de farmacie comunitară, farmacie de spital, drogherie, astfel încât nu deţine informaţii legate de volumul distribuitorilor cât şi la nivelul canalelor de eliberare, singura autoritate competentă care deţine şi de la care se poate solicita aceste informaţii, în temeiul Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările ulterioare, este Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, care este autorizată prin lege a face inspecţii în legătură cu depăşirea termenului de valabilitate a medicamentelor puse pe piaţă şi de a primi notificările deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă în legătură cu retragerea punerii pe piaţă temporară sau definitivă a unor medicamente.
Medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, medicamentele cu şi fără contribuţie personală folosite în tratamentul ambulatoriu, pe bază de prescripţie medicală, astfel cum sunt prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 eliberate prin canalele de eliberare respectiv farmacii, unităţi sanitare şi centre de dializă şi raportate lunar de către acestea, pot proveni din stocurile anterioare, din stocurile şi achiziţia curentă sau doar din achiziţia curentă, astfel încât datele de consum (eliberare) nu pot fi opozabile integral datelor de vânzări.
Pentru un medicament nu se solicită reînnoirea autorizaţiei de punere pe piaţă la expirarea acesteia, acesta menţinut în circuitul terapeutic până la epuizarea cantităţilor distribuite în reţeaua farmaceutică, dar nu mai mult de un an de la expirarea autorizaţiei de punere pe piaţă.
Obligaţia de a păstra o evidenţă cu privire la prezentare, forma farmaceutică, concentraţia substanţelor active, mărimea ambalajului, seria şi data expirării, certificatul de calitate şi buletinul de analiză, după caz, cantitatea primită, furnizată, etc. aparţine deţinătorilor autorizaţiei de distribuţie şi nu CNAS, conform dispoziţiilor Legii nr. 95/2006 cu modificările şi completările ulterioare.
Reclamanta datorează contribuţia trimestrială pentru medicamentele asumate inclusiv prin propriile declaraţii depuse în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările ulterioare, referitoare la lista medicamentelor pentru care datorează contribuţia trimestrială.
Totodată, sumele aferente consumului total trimestrial de medicamente comunicat reclamantei reprezintă sume decontate din bugetul FNUASS şi bugetul Ministerului Sănătăţii către furnizorii de servicii medicale (farmacii, unităţi sanitare cu paturi şi centre de dializă), furnizori de servicii medicale care la rândul lor achită contravaloarea medicamentelor eliberate pacienţilor sau achiziţionate cu acest scop către lanţul de distribuţie, aceste sume ajungând în final la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă.
Reclamanta nu a ridicat obiecţiuni în cadrul procesului de decontare (încasare) cu privire la faptul că s-ar fi decontat un consum mai mare, obiecţiunile părţii reclamante fiind ridicate doar în condiţiile în care cu titlu de contribuţie clawback a trebuit să întoarcă un procent din aceste sume.
Se criticăm sentinţa recurată şi cu privire la reţinerile instanţei de fond referitoare la imposibilitatea efectuării de verificări asupra modalităţii de calcul, întrucât modul de calcul este instituit de legiuitor prin O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările şi completările ulterioare şi prin legislaţia derivată, elementele de calcul stabilite de lege rezultând din comunicările caselor de asigurări de sănătate care sunt centralizate la nivelul recurentei.
Obligaţia Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate se rezumă la comunicarea valorii procentului "p" odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7) din actul normativ mai sus menţionat, determinate conform legii.
În exercitarea atribuţiilor legale recurenta pârâtă a procedat la transmiterea către reclamantă a valorii procentului "p" pentru trimestrul I 2014, care este de 20,18 %, precum şi a consumului centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Toate informaţiile legale de datele de consum au fost extrase din baza de date electronică centralizată la nivel naţional constituită din datele de consum raportate lunar de canalele de eliberare şi validate de casele de asigurări de sănătate în SIUI/PIAS.
Existenţa unui sistem netransparent cu privire la modul de calcul al consumul centralizat de medicamente de către CNAS şi, pe cale de consecinţă, furnizarea mai multor informaţii privind calculul acestui consum creează premisele utilizării în mod discreţionar a acestor informaţii de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor, aspect care ar echivala cu o încălcare a principiului confidenţialităţi informaţiilor furnizate şi totodată ar putea încuraja înţelegerile anticoncurenţiale.
Astfel, transparenţa crescută generată de schimbul de informaţii creşte interdependenţa dintre concurenţi şi reduce intensitatea concurenţei în pieţele oligopolistice, în sensul că aceste informaţii extinse despre piaţă oferă participanţilor posibilitatea să monitorizeze strategiile concurenţilor şi să reacţioneze rapid şi eficient la reacţia altuia.
Sub acest aspect, însăşi Curtea Europeană a arătat că un nivel crescut al transparentei pe o piaţă deja foarte concentrată nu ar permite concurenţa reziduală (sau efectul surpriză) între participanţii la schimbul de informaţii care ar fi mai puţin expuşi la o eventuală reacţie agresivă a altor concurenţi.
De asemenea, pentru a transparentiza procesul de calcul al taxei de clawback, începând cu trimestrul III al anului 2013, respectiv şi pentru trimestrul I 2014, CNAS afişează pe site-ul propriu, în Secţiunea clawback - Subsecţiunea consum medicamente valorile de consum ale medicamentelor prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, înregistrate în Sistemul informatic unic integrat al asigurărilor sociale de sănătate din România ca urmare a raportărilor canalelor de eliberare menţionate la art. 5 alin. (4) din acelaşi act normativ.
Reclamanta are posibilitatea de a corobora valoarea procentului "p" transmis acesteia de către CNAS prin Notificarea nr. x şi valoarea totală de consum afişată pe site-ul CNAS.
Având în vedere cele mai sus menţionate, cât şi faptul că plata contribuţiei clawback este trimestrială şi se calculează prin aplicarea procentului "p" la valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, legiuitorul stabilind numai valoarea procentului "p" ca o constantă pentru toţi subiecţii plătitori, cu aplicarea acestui procent asupra consumului de medicament decontat de sistemul asigurărilor sociale de sănătate aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie rezultă că această contribuţie este individualizată pentru fiecare subiect căruia îi revine obligaţia de plată a contribuţiei clawback.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei de fond.
În susţinerea punctului său de vedere, intimata reclamantă a susţinut că, redarea cu caracter general a prevederilor legii, în condiţiile în care CNAS nu a întreprins o minimă diligentă de a reexamina Datele CNAS, respectiv de a verifica la nivelul entităţilor raportoare datele de consum atribuite A. ori de a duce dovezi cu privire la regularitatea acestor date, nu poate conduce la concluziile trase de recurentă în sensul ca consumul "real" de medicamente este înregistrat pe baza datelor raportate de CJAS şi centralizate de a farmacii, spitale şi centre de dializă, respectiv că singurele elemente necesare pentru verificarea modalităţii de calcul al taxei sunt cele referitoare la consumul de medicamente pe fiecare canal de eliberare - informaţii centralizate, eliptice şi complet neverificabile sub aspectul corectitudinii de către contribuabil sau chiar de către instanţa de control judiciar.
Nefondat, CNAS invocă faptul că nu ar deţine atribuţii pentru a verifica aspectele obiective sesizate de A., pe motiv că nu are competenţa legală de a urmări medicamentul pe tot lanţul de distribuţie or date de expirare a acestuia, interesând doar "data consumului" de medicamente. CNAS putea şi trebuia sa verifice informaţiile relevante privind data achiziţiei de către "canalele de eliberare" a medicamentelor pretins consumate, valoarea de compensare a acestor medicamente (în cazul spitalelor, preţul de decontare nefiind nivelul fix maximal, prevăzut în cataloagele de preţuri trimestriale publicate de CNAS şi Ministerul Sănătăţii, ci cel de achiziţie, prevăzut în factura de vânzare) şi, per ansamblu, orice aspect legat de corecta raportare şi colectare a datelor de consum centralizare sub forma datelor CNAS. În acest sens, se relevă că anexa la Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi a preşedintelui CNAS nr. 1518/890/2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamente prevede expres că datele relevante care trebuie raportate lunar de spitale şi centre de dializă în scopul determinării taxei clawback includ numărul şi data facturii de achiziţie a medicamentului, preţul de achiziţie al medicamentului, numărul lotului din care face parte medicamentul şi data expirării acestuia.
Aşadar, CNAS, direct sau prin intermediul CJAS, putea şi ar fi trebuit să verifice şi să justifice corectitudinea tuturor datele de consum care au stat la baza emiterii datelor CNAS, incluzând cantităţile de medicamente, preţul de achiziţie, data expirării, data achiziţiei, etc. O astfel de verificare nu a fost întreprinsă, iar corectitudinea datelor CNAS este exclusiv clamată de recurentă în baza redării fragmentare a unor prevederi legale şi a unei lipse de competenţe legale, incorect pretinsă.
Recurenta deşi se prevalează de dispoziţiile art. 1 alin. (15) din Ordinul preşedintelui CNAS nr. 615/2010, omite a releva că reclamanta a sesizat expres, atât prin contestaţie, cât şi prin cererea introductivă, că CNAS a ignorat conţinutul declaraţiilor de disponibilitate şi a listei de produse depuse de A. la CNAS pentru Trimestrul I 2014 (documente anexate la contestaţie, aflate la dosar), care nu conţineau medicamentele care nu au fost comercializate după 01.10.2011, expirate în Trimestrul I 2014 sau excluse din catalogul de preţuri cu mult înainte de începerea acestui trimestru.
Aserţiunea generală a CNAS potrivit căreia medicamentele al căror consum a fost notificat prin datele CNAS sunt cuprinse în lista de produse pentru care se datorează contribuţia trimestrială, depusă de intimata reclamantă se subliniază că, nu este concludentă în privinţa erorilor săvârşite de furnizorii de medicamente (în special spitale) sau CJAS cu ocazia raportării au centralizării consumului trimestrial de medicamente. Pe de altă parte, această afirmaţie - similară celei din cuprinsul Datelor CNAS contestate (potrivit căreia consumul de medicamente notificat ar fi "aferent vânzărilor plătitorului de contribuţie pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuţia trimestrială") este neadevărată, fiind contrazisă în mod evident de listele actualizate de medicamente pentru care se datorează contribuţia trimestrială, depuse de reclamantă pentru fiecare DAPP conform art. 4 alin. (2') din O.U.G. nr. 77/2011, prin adresele înregistrate la CNAS cu nr. x/15.04.2014.
Se mai susţine că sentinţa recurata reţine în mod corect imposibilitatea obiectivă a verificării datelor CNAS, cu consecinţa încălcării principiilor transparenţei, predictibilităţii şi certitudinii fiscale, a dreptului la apărare a contribuabilului, respectiv a împiedicării exerciţiului unui control judecătoresc real.
Pretinsele argumente invocate de CNAS în cadrul secţiunii 1.2 din motivele de recurs sunt nefondate sau irelevante în raport de considerentele sentinţei recurate referitoare la încălcarea de către CNAS a principiilor fiscalităţii şi a unui minim drept la apărare a contribuabilului, respectiv la împiedicarea exerciţiului unui control judecătoresc real asupra modului de determinare a Datelor CNAS.
Datele CNAS sunt întemeiate pe raportări centralizate ale CJAS care, la rândul lor, preiau şi prelucrează datele primare privind consumul de medicamente raportate de spitale, centre de dializă şi farmacii, fără ca aceste date primare să fie însă accesibile în vreun fel contribuabilului sau să aibă o legătură directă cu vânzările de medicamente şi veniturile înregistrate de acesta. Ca urmare, contribuabilul este pus în situaţia de a calcula şi declara la organele fiscale, pe propria răspundere, respectiv de achita o contribuţie de natură fiscală în baza unor elemente complet neverificabile şi, după cum am evidenţiat, conţinând numeroase erori sau, după caz, încălcări ale normelor legale incidente, strecurate în circuitul spitale/farmacii - CJAS - CNAS.
Datele CNAS încalcă principiul certitudinii şi predictibilităţii fiscale, în condiţiile în care normele privind determinarea consumului trimestrial de medicamente sunt neclare şi discreţionar aplicate de CNAS iar sarcina fiscală astfel impusă depăşeşte în mod neechivoc posibilitatea de predicţie a contribuabilului.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 20 noiembrie 2017, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.
Prin încheierea din 12 februarie 2018, faţă de obiectul pricinii, contestaţie act administrativ fiscal, s-a considerat de toţi membrii completului de filtru că, neexistând o jurisprudenţă constantă la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul nu poate fi soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) sau (6) din C. proc. civ., motiv pentru care s-a fixat termen în şedinţă publică.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Criticile recurentei pârâte referitoare la corecta raportare a listei de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi/sau din Bugetul Ministerului Sănătăţii sunt întemeiate.
Pârâta C.N.A.S. a comunicat reclamantei în temeiul art. 3, alin. (3) şi art. 5, alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, în forma în vigoare la epoca evenimentelor, Notificarea nr. x referitoare la valoarea procentului "p" pentru trimestrul I 2014, care era de 20,18% şi situaţia cu consumul de medicamente suportate de F.N.U.A.S.S. şi/sau Bugetul Ministerului Sănătăţii corespunzătoare Trimestrului I 2014, evidenţiat pe categorii de medicamente în anexa notificării.
Împotriva acestei notificări, reclamanta şi-a exercitat dreptul la contestaţie administrativă prevăzut de art. 6, alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 susţinând că datele CNAS sunt unilateral, discreţionar şi netransparent emise de CNAS, cu încălcarea principiilor fiscalităţii şi a dreptului contribuabilului de a verifica temeinicia actului contestat şi de a-şi exercita dreptul la apărare, că există neregularităţi cu privire la posibila includere a TVA în formula de calcul a contribuţiei trimestriale, contrar prevederilor legale şi constituţionale, că pretinsul consum trimestrial de medicamente include produse care nu au fost comercializate de A. în perioada relevantă, că există discrepanţe majore între pretinsa valoare a consumului centralizat de medicamente şi valoarea comercializată/consumată de către utilizatorii finali în perioada relevantă, că a fost inclusă nelegal contravaloarea medicamentelor vândute anterior datei de 01.10.2011 în valoarea pretinsului consum centralizat atribuit A. pentru trimestrul I 2014 şi că este excesivă contribuţia trimestrială astfel determinată.
Prin adresa de răspuns la contestaţia administrativă nr. X/24.06.2014, care conform art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 77/2011 reprezintă un act administrativ, recurenta pârâtă a răspuns motivat criticilor reclamantei, susţinând că reclamanta datorează contribuţia trimestrială nu doar pentru lista de medicamente elaborată pe baza listei cu denumiri comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, ci pentru categoriile de medicamente prevăzut la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 care fac obiectul consumului suportat de F.N.U.A.S.S. şi bugetul Ministerului Sănătăţii, categorie în care primele sunt incluse.
Referitor la medicamentele individualizate în contestaţie despre care reclamanta a afirmat că nu are, nu mai are autorizaţii de punere pe piaţă sau le-a retras de pe piaţă s-a precizat că aveau sau au preţ în CANAMED fiind raportate prin canalele de eliberare menţionate la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, consumul de medicamente aferent trimestrului I 2014 putând proveni şi din stocurile anterioare, fără a fi condiţionat de prezenţa lor în CANAMED la nivelul trimestrului de referinţă. S-a mai susţinut prin acest act administrativ că medicamentele în discuţie au avut şi au preţ avizat de Ministerul Sănătăţii pe baza declaraţiilor pe proprie răspundere făcute de reclamantă.
Prima instanţă a validat susţinerile reclamantei, apreciind că în comunicările CNAS există erori, acestea incluzând în consumul centralizat comunicat reclamantei unele medicamente a căror comercializare era imposibilă obiectiv deoarece nu mai erau de mai mulţi ani în termenul de valabilitate, ori că din evidenţele societăţii şi din datele furnizate de B. indică un consum zero al unor medicamente sau că B. a relevat discrepanţe majore între pretinsul consum centralizat de medicamente suportat din fonduri publice în trimestrul I 2014 şi întreaga valoare estimată a medicamentelor oncologice consumate de utilizatorii finali.
Concluzia la care a ajuns instanţa de fond este rezultatul unei aprecieri generale, bazate în exclusivitate pe susţinerile reclamantei şi pe studiile de piaţă ale B., fără vreo valoare probatorie în prezenta cauză, estimative şi evident supuse erorilor, fără însă a avea în vedere dispoziţiile legale aplicabile cauzei şi fără o analiză concretă a susţinerilor părţilor din proces.
Consumul de medicamente pentru trimestrul I 2014 suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent vânzărilor reclamantei în calitate de plătitor de contribuţie pentru care se datorează contribuţia trimestrială comunicat acesteia conform art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli din domeniul sănătăţii, se întemeiază pe raportările caselor de asigurări de sănătate judeţene.
Această valoare se obţine prin centralizarea consumului la nivel naţional pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă pentru care se datorează contribuţia trimestrială.
Reclamanta avea obligaţia, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, să depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială sau în cazul unor modificări să o actualizeze prin includerea sau excluderea unor medicamente, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuţia.
Includerea unui medicament în lista respectivă presupune potrivit Normei privind modul de calcul al preţurilor la medicamentele de uz uman aprobată prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 75/2009, existenţa unei autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentului în discuţie, pentru care deţinătorul acesteia sau reprezentantul său legal a solicitat aprobarea preţului medicamentului, solicitare validată prin ordin al Ministrului Sănătăţii.
Plecând de la premisa că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia legală de comunicare a liste, aspect ce rezultă din însăşi notificarea contestată în prezenta cauză, rezultă că criticile acesteia sunt evident nefondate, actul menţionat la consumul de medicamente pentru trimestrul I 2014 suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent vânzărilor reclamantei având în vedere numai medicamentele din lista depusă, cu posibilitatea de actualizare trimestrială, în care au menţionat medicamentele pentru care se datorează contribuţia trimestrială, şi care îndeplineau condiţia punerii pe piaţă, respectiv existenţa unei autorizaţii valabile în acest sens şi care erau în termenul de valabilitate.
De altfel, prin adresa de răspuns la contestaţia administrativă formulată, pentru medicamentele în legătură cu care reclamanta a ridicat obiecţiile sale, pârâta a indicat în concret pentru fiecare medicament în parte numărul declaraţiei reclamantei, numărul de înregistrare la CNAS şi stabilirea preţului în CANAMED, fiind astfel incluse în lista medicamentelor pentru care reclamanta Societatea A. S.R.L. pretinde şi susţine că datorează taxa trimestrială, în măsura comunicării consumului acestora, contrar celor susţinute prin cererea de chemare în judecată cu care a învestit instanţa de fond.
Pe de altă parte, prin cererea de chemare în judecată reclamanta s-a limitat a relua criticile din contestaţia administrativă, care au primit deja un răspuns elaborat şi argumentat, aşa cum s-a arătat, ignorând a le combate şi a demonstra nelegalitatea acestora.
Cu privire la reţinerile instanţei de fond referitoare la faptul că datele menţionate în notificare au fost stabilite de C.N.A.S. cu încălcarea principiului predictibilităţii fiscale, se reţin următoarele:
Principiul predictibilităţii fiscale este definit în art. 3, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în vigoare la momentul emiterii notificării contestate, ca fiind reprezentat de certitudinea fiscală, respectiv de elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale.
Aşa fiind, principiul predictibilităţii fiscale are în vedere calitatea legii fiscale şi nu conduita organului fiscal în procedura de aplicare a legii prin emiterea de acte administrative corespunzătoare, analiza respectării acestui principiu presupunând analiza dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011, competenţă ce ar excede atribuţiilor instanţelor judecătoreşti.
Totuşi, sub acest aspect, este de remarcat că dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011 au făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, care a fost respinsă prin Decizia nr. 484/2014.
S-a arătat în această decizie "în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui "just echilibru" între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menţinerea unui echilibru între interesele aflate în joc" (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 41 şi 49).
În cauză, reglementarea criticată a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populaţiei la medicamentele cu şi fără contribuţie personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naţionale de sănătate, şi ţinând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuţie sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanţare a sistemului public de sănătate în regim de urgenţă, în vederea asigurării asistenţei medicale a populaţiei. În acest context şi pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat şi drepturile particularilor vizaţi prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuţiei stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori şi farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deţinătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piaţă a medicamentelor, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuţiei în discuţie, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menţionate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuţiei dă expresie, aşadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia şi avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deţinătorilor de APP."
Referitor la principiul predictibilităţii fiscale, Curtea Constituţională a mai precizat că "deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuţiei trimestriale reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011. Aceasta întrucât, potrivit art. 851 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, "Ministerul Sănătăţii Publice stabileşte, avizează şi aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii publice, preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizaţie de punere pe piaţă în România, cu excepţia medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală (OTC)." În aplicarea prevederilor legale de referinţă este stabilit aşadar modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deţinătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus."
În raport de aceste argumente, reţine instanţa de control judiciar că nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ şi operaţiunile premergătoare acestora, care au făcut obiectul controlului de legalitate în cauză, fiind întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă CNAS asupra soluţiei pronunţată de prima instanţă, judecătorul fondului pronunţând o soluţie cu aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material, fapt ce reclamă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ.., va admite recursul declarat de pârâta CNAS şi, casând sentinţa atacată, va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, menţinând actele atacate ca fiind legal întocmite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 994 din 6 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2018.