Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea şi înregistrată sub nr. x, reclamantul SINDICATUL A. DIN CADRUL PENITENCIARULUI TULCEA, în numele şi pentru membrii de sindicat: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE. a chemat în judecată pe pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Tulcea, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora la calcularea şi plata drepturilor salariale, - cu titlul de spor de izolare de până la 60% din salariul de bază, către membri de sindicat care îşi desfăşoară activitatea în secţia FF. din cadrul Penitenciarului Tulcea, de la data de 01.02.2012 până în prezent, în conformitate cu prevederile art. 5, alin. (1) din O.G. nr. 27/1996, sumele urmând a fi actualizate cu coeficientul de inflaţie, pe fiecare lună, de la data naşterii dreptului până la plata efectivă şi plata dobânzilor legale calculate la data plăţii efective, conform O.G. nr. 9/2000; obligarea pârâţilor, în solidar, la plata, pe viitor, a drepturilor salariale, cu titlul de spor de izolare, de până la 60% din salariul de bază, către membri de sindicat care îşi desfăşoară activitatea în secţia FF. din cadrul Penitenciarului Tulcea, pe perioada în care actul normativ (O.G. nr. 27/1996) este în vigoare, cu plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1046/18.06.2015 pronunţată de Tribunalul Tulcea s-a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. S-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul A. din cadrul Penitenciarului Tulcea, în numele şi pentru membrii de sindicat: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Tulcea.
3. Cererea de recurs
Pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost înregistrat recursul declarat de reclamantul - SINDICATUL A. DIN CADRUL PENITENCIARULUI TULCEA împotriva acestei hotărâri, prin care s-a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a dat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material. Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi pe fond admiterea acţiunii introductive aşa cum a fost precizată.
La termenul din 28.06.2017 reclamanţii, prin reprezentant, au înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 potrivit cărora "la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispoziţii contrare prezentei legi".
4. Hotărârea instanţei de recurs
Prin decizia nr. 664 din 28 iunie 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă şi ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant Sindicatul A. din cadrul Penitenciarului Tulcea, în numele şi pentru membrii de sindicat: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., împotriva sentinţei civile nr. 1046/18.06.2015 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, şi Penitenciarul Tulcea.
5. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei decizii, sub aspectul respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a declarat recurs Sindicatul A. din cadrul Penitenciarului Tulcea, în numele şi pentru membrii de sindicat: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE..
În chestiunea admisibilităţii excepţiei, a arătat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de Legea nr. 47/1992, astfel:
- este vorba despre lege sau ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa. Dispoziţiile cărora le-a solicitat controlul de constituţionalitate sunt cuprinse în art. 39 Legea nr. 284/2010:
"
La data intrării in vigoare a prezentei legi se abrogă: . . . . . . . . . .lit. y - orice alte dispoziţii contrare prezente legi". Consideră că dispoziţiile art. 5 din O.G. 27/1996 nu intră sub incidenţa prevederilor art. 39. lit. y) din Legea nr. 284/2010.
- legea sau ordonanţa ori dispoziţia criticată este în vigoare. Prin Decizia nr. 766 2011, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "în vigoare" este constituţională în măsura în care este interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele or dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Legea nr. 284/2010 este în vigoare iar dispoziţiile art. 39, lit. y) nu au fost abrogate.
- legea sau ordonanţa ori dispoziţia criticată are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Solicită să observe că, în speţă, instanţa este chemată să lămurească incidenţa în cauză a unor dispoziţii normative care, deşi aparent în concurenţă cu alte norme legale, au prioritate contrar regulilor privind aplicarea în timp a legilor, a ierarhiei actelor normative, precum şi a principiului specialia generalibus derogant.
Potrivit art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezerva Biosferei "A. Dunării", intrată în vigoare de la data de 08.08.1996:
" (l) Personalul instituţiilor publice şi al unităţilor de cult, încadrat pe funcţii care necesită studii superioare şi medii de specialitate, cu locul de muncă în localităţile din Rezervaţia Biosferei "A. Dunării", prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 395/1996, precum şi persoane care ocupa funcţii eligibile beneficiază de un spor de izolare de până la 60% din salariul de bază.
(2) Diferenţierea sporului de izolare pe localităţi se face de către Consiliul Judeţean Tulcea cu avizul prefecturii.
(3) Personalului prevăzut la alin. (1) nu îi sunt aplicabile prevederile altor acte normative privind sporul de izolare.
Ca atare, prevederile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 27/1996 reglementează un drept de natură salarială cu caracter special, acordat numai acelor persoane care îndeplinesc condiţiile expres prevăzute de lege, ce vizează explicit numai acele localităţi situate în Rezervaţia Biosferei "A. Dunării prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 395/1996, precum şi persoanele care ocupa funcţii eligibile.
Conflictul dintre legea specială anterioară şi legea generală ulterioară se rezolvă prin aplicarea conjugată a principiilor potrivit cărora legea specială se aplică cu prioritate faţă de norma generală iar o normă specială nu poate să fie modificată sau abrogată dacât în mod expres, printr-o normă generală ulterioară (ICCJ - Decizia 13 din 12 noiembrie 2012).
Din perspectiva celor expuse, în condiţiile în care Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 nu a fost abrogată expres până în prezent, nici prin Legea nr. 284/2010, rezultă că este în vigoare.
Având în vedere aspectele prezentate, apreciază demersul justificat şi, pe cale de consecinţă, solicită sesizarea Curţii Constituţionale pentru a fi efectuat controlul de constituţionalitate al raportului dintre dispoziţiile art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 şi a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului 27/1996. Apreciază că soluţia juridică prevăzută de lege pentru stabilirea modului de calcul al sporului de izolare, conform art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 27/1996, raportat la Legea nr. 284/2010, se regăseşte la art. 93 alin. (2), din Anexa la Legea nr. 284/2010.
Consideră că neacordarea acestui spor aplicat la salariul funcţiei de bază şi în procentele stabil de Consiliul Judeţean Tulcea, contravine următoarelor articole din Constituţie:
- art. 16: Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în făta legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
- art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii
(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.
- art. 53: Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dace se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a morale. publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
De asemenea textul art. încalcă prevederile art. 14, 2 7, 8, 23, 25 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
6. Apărările formulate în cauză
Intimata Administraţia Naţională a Penitenciarelor, legal citată, a depus întâmpinre solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Toate motivele invocate de recurentul reclamant în motivarea excepţiei sunt de fapt critici împotriva Deciziei nr. 5/30 ianuarie 2017, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca inadmisibilă sesizarea Curţii de Apel Constanţa cu privire la modul de interpretare şi aplicare unitară a prevederilor art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 27/1992 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia "A. Dunării".
Prin urmare, consideră că excepţia invocată de către recurentul reclamant Sindicatul A. Tulcea, în numele şi pentru membrii de sindicat nu este admisibilă, Curtea de Apel Constanţa respingând în mod corect cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
În drept, invocă dispoziţiile actelor normative sus-menţionate şi prevederile art. 205-208 din Legea nr. 134/2010, republicată, privind C. proc. civ., art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
7. Soluţia instanţei de recurs
Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În cadrul recursului înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, recurs declarat de reclamantul Sindicatul A. din cadrul Penitenciarului Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 1046/18.06.2016, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosar nr. x, acesta a depus la dosar note prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010, considerând că dispoziţiile art. 5 din O.G. nr. 27/1996 nu intră sub incidenţa prevederilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010.
În motivarea excepţiei reclamantul face trimitere şi citează dispoziţiile din actele normative care reglementează drepturilor salariale ale reclamanţilor, expunând situaţia de fapt în care se află aceştia.
Instanţa de recurs, învestită inclusiv cu cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, a reţinut în mod eronat faptul că autorul sesizării nu a arătat care sunt dispoziţiile din Constituţia României care au fost încălcate prin abrogarea acestui text de lege în condiţiile în care actele dosarului dovedesc împrejurarea că, în notele de şedinţă depuse la dosar, recurentul a menţionat în mod expres textele constituţionale pretins eludate respectiv art. 16 alin. (1), (41) alin. (2), (53) alin. (1).
Nu pot fi primite nici susţinerile potrivit cărora, din examinarea motivelor invocate de recurent rezultă că nu este vorba de o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 ci se urmăreşte ca pe calea controlului constituţional să se dispună " anularea Deciziei nr. 30/2016 a ICCJ -completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - " solicitare care nu are nimic în comun cu soluţiile pe care le poate adopta Curtea Constituţională.
Sesizarea Curţii Constituţionale reprezintă un drept recunoscut inclusiv părţilor din dosar, în măsura în care condiţiile de sesizare sunt îndeplinite astfel că nu se poate refuza accesul la controlul de constituţionalitate susţinându-se că partea ar avea alte motive decât cele recunoscute şi protejate prin lege, ca urmare a promovării unui astfel de demers.
În consecinţă, instanţa de recurs, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010, putea să-şi exprime poziţia şi să aprecieze asupra legăturii lor cu cauza.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (republicată), Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Demersul recurentului îndeplineşte aceste cerinţe legale deoarece:
a. Excepţia este invocată în faţa unei instanţe judecătoreşti.
b. Priveşte o dispoziţie dintr-o lege care are legătură cu soluţionarea cauzei;
c. dispoziţia legală poate fi supusă controlului de constituţionalitate întrucât produce efecte juridice.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 potrivit cărora:
"
La data intrării in vigoare a prezentei legi se abrogă: . . . . . . . . . .lit. y - orice alte dispoziţii contrare prezente legi" .
Înalta Curte apreciază că textul criticat nu contravine exigenţelor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Toate aspectele sesizate de către Sindicat ţin de interpretarea şi aplicarea legii, sunt aspecte de fapt, care pot/vor fi cenzurate de instanţele judecătoreşti exclusiv în căile de atac. În această situaţie, nu se poate vorbi despre încălcarea principiilor constituţionale mai sus enunţate, Curtea Constitutională judecând numai în drept.
Modalitatea eventuală în care este soluţionată cauza nu se datorează neconstituţionalităţii textului, raţionamentul juridic aplicat de o instanţă, la un moment dat, inclusiv în cazul unui concurs de acte normative, regulile privind aplicarea în timp a legilor, ierarhia actelor normative or principiul specialia generalibus derogant neputând constitui temei pentru constatarea neconstituţionalităţii unor texte legale.
8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul Sindicatul A. din cadrul Penitenciarului Tulcea, în numele şi pentru membrii de sindicat: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE. împotriva Deciziei nr. 664 din 28 iunie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a - II-a Cvilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Va casa în parte Decizia nr. 664 din data de 28.06.2017 şi va admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (1), (41) alin. (2), (53) alin. (1) din Constituţia României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii Sindicatul A. din cadrul Penitenciarului Tulcea, în numele şi pentru membrii de sindicat: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE. împotriva Deciziei nr. 664 din 28 iunie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a - II-a Cvilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte Decizia nr. 664 din data de 28.06.2017.
Admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (1), (41) alin. (2), (53) alin. (1) din Constituţia României.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2018.