Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă investită.
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 15.03.2017 sub nr. x/2017, contestatoarele Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Drobeta Turnu Severin şi Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene, AJFP Mehedinţi au solicitat anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. x, pentru executarea sumei totale de 294419 RON, reprezentând creanţe extreme Uniunea Europeană în sumă de 212500, şi creanţe interne alte organe coordonatoare, 81919 RON, precum şi anularea însăşi a executării silite pornite pentru recuperarea creanţei menţionate. De asemenea a solicitat suspendarea executării până la soluţionarea prezentei contestaţii, cu cheltuieli de judecată.
1.2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1928 din data de 22.09.2017, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de către contestatoarele Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Drobeta Turnu Severin şi Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene, AJFP Mehedinţi, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a reţinut că obiectul contestaţiei la executare îl reprezintă actele de executare silită efectuate în Dosar nr. x de ANAF Mehedinţi pentru executarea silită a sumei totale de 294419 RON, reprezentând creanţe externe Uniunea Europeană şi creanţe interne alte organe coordonatoare.
Creanţa bugetară a fost stabilită prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/28.12.2016, emisă de către Direcţia de Constatare şi Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli POR din cadrul MDRAPFE.
Având în vedere dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel", precum şi faptul că împotriva notei de constatare UAT Dr. Tr. Severin a formulat contestaţie înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2017, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "instanţa de executare, în materia contenciosului administrativ este instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ", Judecătoria Drobeta Turnu Severin a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
2. A doua instanţă învestită
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017.
2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 186 din data de 23 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe contestatoarele Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Drobeta Turnu Severin şi Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene, AJFP Mehedinţi, în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel a reţinut că, potrivit art. 713 alin. (1) din C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, care, conform art. 650 alin. (1) C. proc. civ., este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune astfel.
Din analiza dispoziţiilor legale amintite mai sus rezultă că este competentă să judece contestaţia la executare, judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea.
O atare soluţie se impune, deoarece în cazul contestării executării silite ce se realizează de către organele administrative-fiscale în baza unui titlu executoriu fiscal (cum este situaţia reclamantului din cauza de faţă), dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil (material şi procesual), iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004 şi, respectiv, O.U.G. nr. 66/2011, care sunt aplicabile numai la soluţionarea acţiunii în anularea sau modificarea obligaţiei fiscale ce constituie titlu de creanţă fiscală (actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului şi obligaţiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite potrivit legii), nu şi în cazul atacării actelor de executare propriu-zisă efectuate în baza unui titlu executoriu.
Excluderea de către legiuitor a instanţei de contencios administrativ de la soluţionarea contestaţiilor îndreptate împotriva actelor de executare reiese de altfel şi din interpretarea comparativă şi logică a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.
Sub acest aspect, este de observat că, dacă în cazul contestaţiei împotriva titlului de creanţă fiscală sau a altui act administrativ-jurisdicţional s-a prevăzut expres, în O.U.G. nr. 66/2011, că deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ competentă, referirea că, în cazul executării silite, contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă, nu poate fi interpretată decât în sensul că o atare competenţă revine numai instanţei de drept comun care, în raport cu reglementarea de la art. 650 alin. (1) C. proc. civ., este judecătoria în circumscripţia căreia se afla organul de executare.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 132 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de apel a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, instanţă în circumscripţia căreia se afla organul de executare, spre competentă soluţionare.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.
În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, prin contestaţia la executare, contestatoarele Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Drobeta Turnu Severin şi Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene, AJFP Mehedinţi au solicitat anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. x, pentru executarea sumei totale de 294419 RON, reprezentând creanţe extreme Uniunea Europeană în sumă de 212500, şi creanţe interne alte organe coordonatoare, 81919 RON, precum şi anularea însăşi a executării silite pornite pentru recuperarea creanţei menţionate.
Pentru recuperarea creanţelor Administraţia Publică - Direcţia Generală Programe Europene, AJFP Mehedinţi a emis somaţia nr. x înregistrată la Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin sub nr. x din data de 28.02.2017, prin care s-a pus în vedere contestatoarelor ca în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei să achite sumele menţionate, în caz contrar urmând a se proceda la continuarea măsurilor de executare silită, cu excepţia popririi bancare, care poate fi instituită după 30 de zile de la data comunicării somaţiei.
Referitor la contestaţia la executare silită dispoziţiile art. 260 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, menţionează următoarele:
"(3) Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
(4) Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă."
Potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."
Într-adevăr, dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se referă la instanţa de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ), instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, însă aceste dispoziţii se coroborează şi cu cele prevăzute de art. 22 din acelaşi act normativ care stipulează în mod expres, că în materia executării "titlul executoriu este hotărârea judecătorească, definitivă, pronunţată potrivit prezentei legi."
Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziţii rezultă că, nefiind vorba de punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, ci un titlu de creanţă, în materia contestaţiei la executare judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului este instanţa de executare.
Având în vedere că, la stabilirea competenţei instanţei de contencios administrativ trebuie avut în vedere titlul executoriu ce se contestă, iar litigiul de faţă vizează un act administrativ încheiat de o autoritate nu o hotărâre judecătorească, Înalta Curte stabileşte că Judecătoria Drobeta Turnu Severin este instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză.
5. Soluţia Înaltei Curţi
Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Drobeta Turnu Severin şi Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene, AJFP - Mehedinţi, în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie2018.