Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I Cererea de chemare în judecată
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/08.07.2014, prin care s-a constatat încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor, întrucât reclamanta, funcţionar public în cadrul AN.A.F.- Direcţia generală de informaţii fiscale, a deţinut simultan cu funcţia publică şi funcţia de conducere de director financiar contabil-membru în Comitetul Director la Spitalul Clinic CF nr. x Bucureşti, în perioadele 15.07.2011-03.07.2012 şi 03.07.2013-16.06.2014, cu nerespectarea prevederilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.
II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
2. Prin sentinţa nr. 980 din 3 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a anulat Raportul de evaluare nr. x/08.07.2014.
3. Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel a reţinut că este neîntemeiată aprecierea autorităţii pârâte în sensul că termenul deţine acoperă toate situaţiile, astfel încât o stare de incompatibilitate este generată doar de simpla deţinere a unei alte funcţii şi nu este condiţionată de exercitarea propriu-zisă; sensul de "deţine" din art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 vizează în mod evident nu doar numirea pe o funcţie publică, ci şi exercitarea ei, astfel încât nu se poate realiza efectul pe care legea îl sancţionează,
4. Indiferent de motivul pentru care s-a dispus suspendarea raportului de serviciu al persoanei evaluate, principala consecinţă o reprezintă întreruperea temporară a desfăşurării efective a activităţii şi a plăţii drepturilor salariale, cu menţinerea calităţii de funcţionar public şi totodată a dreptului de a-i fi rezervat postul aferent funcţiei publice; efectul suspendării evita consecinţa incompatibilităţii, în sensul că reclamanta nu avea în acelaşi timp două raporturi de serviciu, unul din ele fiind suspendat, iar motivul suspendării a fost cel prevăzut de art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, respectiv evitarea stării de incompatibilitate prin angajarea sa într-o funcţie care ar fi făcut-o incompatibilă cu statutul de funcţionar public.
III Recursul formulat de pârâtă
5. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat casarea şi, în rejudecare pe fond, respingerea contestaţiei, cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., prin aplicarea greşită a prevederilor art. 94 alin. (2) lit. a) din legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
6. În motivarea recursului, recurenta a arătat că opinia instanţei de fond cu privire la faptul că termenul de "deţinere" din textul art. 94 alin. (2) lita.) din Legea nr. 161/2003 se referă doar la exercitarea efectivă a funcţiei, ar presupune că legiuitorul oferă posibilitatea creării unor situaţii favorizante prin care o persoană ar putea deţine mai multe funcţii, caz în care, folosind reglementările privind suspendarea, ar jongla cu privire la suspendarea, după bunul plac, a funcţiei publice, ipoteză însă care nu corespunde în mod clar voinţei legiuitorului.
7. Dacă legiuitorul ar fi înţeles să facă astfel de distincţii, respectiv să condiţioneze starea de incompatibilitate de exercitarea efectivă a funcţiei publice, ori că este remunerat sau nu funcţionarul public, în mod cert ar fi prevăzut acestea în cuprinsul art. 94 alin. (2) lit. a).) din Legea nr. 161/2003, prin care nu a condiţionat starea de incompatibilitate de exercitarea efectivă a funcţiei publice, ori că este remunerat sau nu funcţionarul public.
8. Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că d-na A. deţine calitatea de funcţionar public începând cu data de 01.11.2000 şi până în prezent, în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi instituţiilor subordonate. În perioada 20.07.2011-28.01.2013, persoana evaluată a avut raportul de serviciu suspendat la cerere, în baza ordinelor nr. 2647/20.07.2011 şi nr. 51/20.01.2612 emise de preşedintele A.N.A.F., pentru un interes personal; în perioada 03.07.2013-03.10.2013, persoana evaluată a avut raportul de serviciu suspendat la cerere, pe o perioadă de 3 luni, în baza ordinului nr. 849/03.07.2013 emis de preşedintele A.N.A.F., pentru un interes personal; prin Ordinul nr. 3217/03.10.2013 emis de preşedintele A.N.A.F., persoanei evaluate i s-a suspendat raportul de serviciu, la cerere, pe o perioadă de 1 an, pentru un interes personal.
9. În perioada suspendărilor raportului de serviciu, pentru un interes personal, d-na A. s-a angajat în funcţia de conducere de director financiar-contabil la Spitalul Clinic CF nr. x Bucureşti, în perioada 15.07.2011 - 03.07.2012 şi 03.07.2013-16.06.2014.
10. Astfel, d-na A., în perioadele 15.07.2011-03.07.2012 şi 03.07.2013-16.06.2014, s-a aflat în situaţia de incompatibilitate prevăzută de art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, întrucât a deţinut simultan funcţia publică de inspector în cadrul A.N.A.F.-Direcţia Generală de Informaţii Fiscale şi funcţia de conducere de director financiar contabil membru în Comitetul Director la Spitalul Clinic CF nr. x Bucureşti, aceasta fiind o funcţie de conducere din cadrul unei unităţi de stat din sistemul de sănătate publică care se supune incidenţei dispoziţiilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
11. De vreme ce pe durata suspendării raportului de serviciu postul este rezervat, respectiv menţinut în continuare, suspendarea operând doar în privinţa obligaţiei de plată a salariului/indemnizaţiei în schimbul muncii depuse, respectarea regimului incompatibilităţilor specifice funcţiei din care a intervenit suspendarea este în continuare o obligaţie activă şi care rămâne, deci, aplicabilă funcţionarului public pe perioada suspendării din funcţia publică pe care acesta o deţine în continuare.
12. Intimata reclamantă nu a depus întâmpinare.
IV Procedura de filtrare a recursului
13. Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întruneşte cerinţele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 23 octombrie 2017, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea actului către părţi, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.
14. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 15 ianuarie 2018, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
15. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
16. Prin Raportul de evaluare nr. x/08.07.2014, privind pe reclamanta A., Agenţia Naţională de Integritate a constatat existenţa unei stări de incompatibilitate, în perioadele 15.07.2011-03.07.2012 şi 03.07.2013-16.06.2014, în care reclamanta, funcţionar public (inspector) în cadrul A.N.A.F.-Direcţia generală de informaţii fiscale, a deţinut simultan cu funcţia publică şi funcţia de conducere de director financiar contabil - membru în Comitetul Director la Spitalul Clinic CF nr. x Bucureşti (cu contract individual de muncă în perioada 15.07.2011-03.07.2012, iar ulterior, începând cu 03.07.2013, prin încheierea contractului de administrare cu Spitalul Clinic CF nr. x Bucureşti). Au fost reţinute dispoziţiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
17. Astfel, s-a reţinut că reclamanta a deţinut calitatea de funcţionar public începând cu data de 01.11.2000 şi până la data întocmirii raportului, în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi instituţiilor subordonate, astfel: în perioada 01.11.2000-01.06.2010 a deţinut funcţia publică de inspector în cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor; în perioada 01.06.2010 - data întocmirii raportului, funcţia publică de inspector în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Informaţii Fiscale; în perioada 20.07.2011-28.01.2013, raportul de serviciu al reclamantei a fost suspendat la cererea acesteia, în baza ordinelor nr. 2647/20.07.2011 şi nr. 51/20.01.2012 emise de preşedintele A.N.A.F., în temeiul dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, republicată, pentru un interes personal; începând de la data de 28.01.2013, reclamanta şi-a reluat activitatea la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia generală de informaţii fiscale, în baza Ordinului nr. 83/25.01.2013 emis de preşedintele A.N.A.F.; în perioada 03.07.2013-03.10.2013, raportul de serviciu al reclamantei a fost suspendat din nou la cererea acesteia, în baza ordinului nr. 849/03.07.2013 emis de preşedintele A.N.A.F., în temeiul dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 54 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru un interes personal; prin Ordinul nr. 3217/03.10.2013 emis de preşedintele A.N.A.F., raportul de serviciu al reclamantei a fost suspendat, la cerere, pentru o perioadă de 1 an, pentru un interes personal, în conformitate cu prevederile art. 117 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 54 din Legea nr. 53/2003-Codul Muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile legale prevăzute în ordinele de suspendare a raportului de serviciu se referă la suspendarea contractul individual de muncă, prin acordul părţilor, în cazul concediilor fără plată pentru studii sau pentru interese personale (art. 54 din Legea nr. 53/2003-Codul Muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare), respectiv la faptul că dispoziţiile Legii nr. 188/1999 se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice (art. 117 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare).
18. S-a constatat că, în perioada suspendărilor raportului de serviciu, reclamanta a deţinut funcţia de conducere de director financiar-contabil la Spitalul Clinic CF nr. x Bucureşti, în perioada 15.07.2011-03.07.2012 în baza unui contract individual de muncă, iar în perioada 03.07.2013-16.06.2014 în baza unui contract de administrare. Prin cererea nr. 3412/13.05.2014, reclamanta a solicitat managerului Spitalului Clinic CF nr. x Bucureşti încetarea, la data de 16.06.2014, a contractului de administrare nr. x/02.07.2013 (încheiat pentru perioada 03.07.2013-25.01.2016 şi în baza căruia a desfăşurat activitatea corespunzătoare funcţiei deţinute).
19. Raportat la această situaţie de fapt, Înalta Curte constată că Agenţia Naţională de Integritate a reţinut în mod corect încălcarea dispoziţiilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
20. Sunt corecte motivele de recurs privind faptul că pe durata suspendării raportului de serviciu, când postul este rezervat, aşadar menţinut în continuare, respectarea regimului incompatibilităţilor specifice funcţiei din care a intervenit suspendarea este în continuare o obligaţie activă şi faptul că nu corespunde voinţei legiuitorului opinia instanţei de fond referitoare la faptul că termenul de "deţinere" din textul art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 se referă doar la exercitarea efectivă a funcţiei.
21. În mod greşit a reţinut instanţa de fond că termenul de "deţine" din art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 vizează nu doar numirea pe o funcţie publică, ci şi exercitarea ei, iar reclamanta nu devenea incompatibilă întrucât tocmai efectul suspendării evita consecinţa incompatibilităţii, în sensul că reclamanta nu avea în acelaşi timp două raporturi de serviciu, unul din ele fiind suspendat pentru evitarea stării de incompatibilitate rezultate din angajarea într-o funcţie care crea o incompatibilitate cu statutul de funcţionar public.
22. Potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, care reglementează, în Cap. III, Secţiunea a 5-a, incompatibilităţile privind funcţionarii publici, "Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică", iar art. 94 alin. (2) lit. a) prevede că "Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice.".
23. Reclamanta a deţinut, în 15.07.2011-03.07.2012 şi 03.07.2013-16.06.2014, simultan funcţia publică şi funcţia de conducere de director financiar contabil - membru în Comitetul Director la Spitalul Clinic CF nr. x Bucureşti (cu contract individual de muncă în perioada 15.07.2011-03.07.2012, iar ulterior, începând cu 03.07.2013, prin încheierea contractului de administrare cu Spitalul Clinic CF nr. x Bucureşti).
24. Reclamanta a deţinut calitatea de funcţionar public începând cu data de 01.11.2000, în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi instituţiilor subordonate, iar în perioadele reţinute anterior, când raportul de serviciu a fost suspendat, a deţinut funcţia de director financiar contabil la Spitalul Clinic CF nr. x Bucureşti.
25. Funcţia de director financiar contabil la Spitalul Clinic CF nr. x Bucureşti, unitate de stat din sistemul de sănătate publică, este o funcţie în cadrul unei instituţii publice, astfel cum este menţionată de dispoziţiile art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
26. Potrivit dispoziţiilor art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, "Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcţionarului public, pentru un interes personal legitim, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1) şi la art. 94 alin. (1), pe o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 ani", însă, conform art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, "Pe perioada suspendării raportului de serviciu autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să rezerve postul aferent funcţiei publice. Ocuparea acestuia se face, pe o perioadă determinată, în condiţiile legii. Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa sau cu acordul funcţionarului public în cauză.".
27. Deşi raportul de serviciu al reclamantei în funcţia publică a fost suspendat, acesta nu a încetat. Pe cale de consecinţă, în lipsa unor dispoziţii exprese, suspendarea raportului de serviciu nu înlătură incidenţa dispoziţiilor legale care reglementează incompatibilităţile funcţiei publice.
28. Pe perioada suspendării, postul aferent funcţiei publice este rezervat, se suspendă îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin respectivului funcţionar public, precum şi drepturile salariale aferente respectivei funcţii publice, raportul de serviciu nu poate înceta şi nu poate fi modificat decât din iniţiativa sau cu acordul funcţionarului public în cauză,.
29. Dispoziţiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, nu condiţionează starea de incompatibilitate de exercitarea efectivă a funcţiei publice sau de încasarea drepturilor salariale aferente. În situaţia în care legiuitorul ar fi înţeles să condiţioneze starea de incompatibilitate de exercitarea efectivă a funcţiei publice, ori de remuneraţie, ar fi prevăzut astfel în cuprinsul art. 94 din Legea nr. 161/2003.
30. Starea de incompatibilitate este prevăzută de lege în scopul asigurării transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru prevenirea şi combaterea corupţiei. Sesizată cu excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor care reglementează incompatibilităţile funcţiei publice, Curtea Constituţională a arătat că "Incompatibilitatea stabilită prin dispoziţiile legale criticate are ca finalitate garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice şi se circumscrie înseşi denumirii Legii nr. 161/2003, şi anume constituie o măsură pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi sancţionarea corupţiei" (decizia nr. 445/31.03.2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 384 din 5 iunie 2009).
31. Regimul incompatibilităţilor este aplicabil funcţionarului public inclusiv pe perioada suspendării din funcţia publică, suspendarea raportului de serviciu nu echivalează cu pierderea/încetarea calităţii de funcţionar public şi de titular al funcţiei publice, pe care acesta o deţine în continuare, inclusiv pe perioada suspendării.
32. Pentru aceste motive, rezultă că pârâta a constatat în mod legal că reclamanta a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, în raport cu funcţia publică pe care o deţinea, raportul de evaluare nr. x/08.07.2014 emis de pârâtă fiind încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale menţionate, art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, motive pentru care cererea de chemare în judecată a fost admisă cu aplicarea greşită a acestora.
33. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamantă, este nelegală, fiind incident motivul de casare invocat de recurenta pârâtă, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
VI Soluţia instanţei de recurs
34. Pentru aceste considerente, fiind incident motivul de casare invocat de recurenta pârâtă, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 980 din 3 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -VIII-a contencios administrativ.
Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantei A. ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2018.