Deliberând, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 13.02.2015, pe rolul Curţii de Apel Oradea, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/26.01.2015 comunicat la data de 30.01.2015, prin care s-a constatat faptul ca a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor în perioada 26.06.2012 - 07.05.2014 şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezenta cauza, constând în onorariu de avocat şi taxa judiciară de timbru.
2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 97/CA - P.I. din 16 iunie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A., formulată în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 97/CA - P.I. din 16 iunie 2015 a declarat recurs, reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în consecinţă să se dispună anularea raportului de evaluare nr. x/26.01.2015 comunicat la data de 30.01.2015, prin care s-a constatat faptul ca a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor în perioada 26.06.2012 - 07.05.2014 şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezenta cauza.
În susţinerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a dezvoltat critici ce se circumscriu motivului de casare prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.
În critica sentinţei recurate, recurentul-reclamant a reiterat faptul că şi-a depus demisia din funcţia de administrator al S.C. B. S.R.L. şi al S.C. C. S.R.L. la data de 29.06.2012.
Recurentul a susţinut că în conformitate cu art. 91 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,,,starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului...", iar acesta, imediat după data validării mandatului a renunţat la funcţia de administrator al celor două societăţi. În acelaşi sens a mai punctat că data de referinţă faţă de care se stabileşte incompatibilitatea este cea a renunţării la mandat şi nu data înregistrării menţiunilor la Oficiul Registrului Comerţului, care are exclusiv rolul de publicitate al acestei renunţări.
În susţinerea acestei critici recurentul-reclamant a precizat că potrivit art. 2030 din C. civ., mandatul încetează de drept o dată cu renunţarea mandatarului, iar potrivit art. 2034 alin. (1) din C. civ.,,mandatarul poate renunţa oricând la mandat notificând mandantului renunţarea sa."
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanţa de fond a pronunţat o soluţie corectă şi legală. Intimata-pârâtă a susţinut prin întâmpinare că instanţa de fond a interpretat corect înscrisurile depuse de reclamant şi faptul că ulterior înregistrării în registrele de intrări-ieşiri ale celor două societăţi, acesta a întreprins activităţi de administrare a societăţilor, prin depunerea situaţiilor financiare anuale şi semnarea acestora la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
5. Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
6. Recurentul reclamant a fost validat ca viceprimar al comunei Sânandrei, jud. Bihor, la data de 26.06.2012.
Este necontestat că la această dată partea deţinea calitatea de administrator la două societăţi comerciale, S.C. C. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L.
Apărarea reclamantului în faţa instanţei de fond a constat în faptul că la data de 29.06.2912, în interiorul termenului de 15 zile reglementat de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, şi-a dat demisia din calitatea de administrator de la ambele societăţi, fapt înregistrat în registrele corespunzătoare de intrări-ieşiri. S-a susţinut că împrejurarea că demisiile au fost înregistrate cu întârziere la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor, respectiv la 19 şi 26.03.2014, nu îi este imputabilă.
Prima instanţă a respins apărarea cu motivarea că din actele dosarului rezultă că reclamantul a depus situaţiile financiare anuale întocmite pentru societatea S.C. C. S.R.L. la 31.12.2012 şi 31.12.2013 şi că a semnat înscrisuri în calitate de administrator al societăţii ulterior datei de 29.06.2012.
7. Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".
Recurentul pretinde că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 91 alin. (3) raportat la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 precum şi art. 2030 şi art. 2034 C. civ.
8. Potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 "funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: ... d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice".
Potrivit art. 91 alin. (3) din aceeaşi lege "alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secţiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi."
Potrivit art. 2030 alin. (1) lit. a) C. civ., "pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor, mandatul încetează prin oricare dintre următoarele moduri: a) revocarea sa de către mandant" iar potrivit art. 2034 din acelaşi cod "mandatarul poate renunţa oricând la mandat, notificând mandantului renunţarea sa".
9. Înalta Curte constată că sentinţa recurată respectă toate aceste dispoziţii legale.
Astfel, instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe probatoriul existent la dosarul cauzei din care rezultă că după ce şi-a dat demisia din funcţia de administrator, recurentul a continuat să îndeplinească efectiv această funcţie, depunând situaţiile financiare anuale întocmite pentru societatea S.C. C. doi ani consecutiv şi semnând înscrisuri în calitate de administrator al societăţii ulterior datei de 29.06.2012.
Această stare de fapt este confirmată de înregistrarea încetării mandatului la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor (ORCT Bihor) ulterior datei sesizării Agenţiei Naţionale de Integritate (Agenţia a fost sesizată la data de 21.02.2014, dos. fond, iar ORCT Bihor a înregistrat cererile de renunţare la 19 şi 26. 03.2014, dos. fond).
Aşadar, renunţarea la mandat din data de 29.06.2012 a fost doar formală, ceea ce înseamnă că în mod întemeiat instanţa de fond nu a dat efect dispoziţiilor art. 2030 şi art. 2034 C. civ.
Probele nu au valoare prestabilită iar împrejurarea că prima instanţă a dat preponderenţă altor înscrisuri doveditoare decât celor agreate de recurent nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor C. civ.
Pe cale de consecinţă, recurentul a încălcat obligaţia instituită de dispoziţiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 şi s-a aflat în stare de incompatibilitate, în sensul art. 87 alin. (1) lit. d) din aceiaşi lege.
10. Plenul judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi, în şedinţa din data de 07.11.2013, a stabilit că starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea unilaterală de voinţă exprimată.
Ulterior acestei şedinţe, instanţa supremă şi-a orientat practica judiciară în sensul că înregistrarea demisiei la Oficiul Registrului Comerţului nu are decât rolul de a asigura opozabilitatea faţă de terţi a demisiei (spre ex. decizia nr. 90/22.01.2016 pronunţată în dosarul nr. x).
Această practică se întemeiază pe acele situaţii în care actele şi lucrările dosarului confirmă demisia din funcţia de administrator şi, deci, nu poate fi urmată în situaţiile distincte din punct de vedere juridic în care probele confirmă contrariul, aşa cum este cazul în speţă.
Într-adevăr, decizia Plenului mai sus amintită nu conferă valoare absolută unor mijloace de probă (demisia depusă la organul competent, înregistrarea în registrul de intrare-ieşire, etc.), lăsând libertatea instanţelor de fond să administreze toate probele necesare pentru aflarea adevărului, potrivit regulilor generale în materie de probaţiune.
Or, Curtea de Apel Oradea a uzat tocmai de această posibilitate şi a pronunţat sentinţa în baza realităţii efective, aşa cum rezultă din interpretarea coroborată a tuturor actelor şi lucrărilor dosarului, şi nu a unei aparenţe rezultate dintr-un probatoriu limitat.
În plus, dincolo de aceste considerente, Înalta Curte observă că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pe care recurentul întemeiază calea de atac, nu reprezintă o bază legală pentru modalitatea de administrare a probelor care au condus la reţinerea situaţiei de fapt amintite.
11. De altfel, aşa cum s-a stabilit în urma discuţiilor de unificare a practicii judiciare care a continuat să fie divergentă în alte ipoteze decât cele discutate în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi în şedinţa din data de 07.11.2013, aşa cum au fost consemnate în Procesul-verbal din 22 mai 2017, pentru stabilirea stării de incompatibilitate în situaţii cum este cea mai de sus, trebuie avută în vedere,,exercitarea efectivă a funcţiei de administrator."
În acest fel, Înalta Curte s-a îndepărtat de o abordare strict formală (bazată pe calitatea de administrator aşa cum rezultă din actele societăţii comerciale) şi s-a orientat spre realitatea efectivă a exercitării funcţiei.
Or, în speţă, nu există nicio îndoială că recurentul a continuat executarea unor acte specifice funcţiei de administrator, cel puţin la una din cele două societăţi comerciale, şi după depunerea demisiei.
12. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 alin. (1) şi art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, hotărând cu majoritate, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate:
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 97/CA - P.I. din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2018.