Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1157/2018

Şedinţa publică din data de 16 martie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, reclamanta a solicitat instanţei anularea Deciziei nr. 4292/29.11.2016, emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiei din cadrul OIRPOSDRU Nord Vest, prin care a fost respinsă contestaţia înregistrată la OIRPOSDRU NV sub nr. x/2016, formulată de Asociaţia A. împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 3236/23.08.2016, ca netemeinică şi nelegală; anularea în parte a Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 3236/23.08.2016 emisă OIRPOSDRU NV în ceea ce priveşte sumele declarate neeligibile, ca netemeinică şi nelegală; constatarea eligibilităţii tuturor cheltuielilor solicitate spre rambursare prin Cererea de rambursare nr. 4/25.02.2014 şi, prin urmare: a. în principal: obligarea pârâtelor la plata sumei de 4.088.574,62 RON solicitată prin Cererea de rambursare nr. 4/25.02,2014 şi declarată neeligibilă; b. în subsidiar: obligarea pârâtelor la emiterea unei Scrisori standard de validare şi aprobare spre rambursare a sumei de 4.088.574,62 RON solicitată prin Cererea de rambursare nr. 4/25.02.2014 şi declarată neeligibilă; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 3087 din 20 noiembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x al Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei, invocată de către pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", Regiunea Nord Vest şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene reprezintă autoritatea de management pentru implementarea programelor finanţate prin instrumente structurale, autoritatea de management (autoritate centrală), care a delegat competenţele administrativ regionale celor opt structuri subordonate printre care şi instituţiei pârâte OIRPOSDRU NV, însă toate actele încheiate de reprezentant sunt considerate a fi încheiate de mandant, respectiv de autoritatea centrală.

Astfel, s-a apreciat că de fapt caracterul local (regional) sau naţional al unei autorităţi se califica prin raportare la gradul efectiv de autonomie şi la efectul teritorial sau naţional al proiectelor de finanţare avizate, art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 fiind o normă specială care vizează exclusiv actele emise de autorităţile publice centrale.

Pe de altă parte, s-a reţinut că actul contestat a fost emis în baza O.U.G. nr. 66/2011 şi că se impune aplicarea criteriului valoric în stabilirea competenţei materiale, deoarece sumele respinse la decontare sunt creanţe bugetare supuse procedurii O.G. nr. 92/2003, ceea ce determină incidenţa tezei a II-a a alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind vorba în speţă despre un contract de finanţare cu o valoare de 11.998.391 RON, iar actele administrative contestate cumulează suma de 4.372.780 RON, superioară pragului de 1.000.000 RON stabilit ca limită de competenţă a tribunalului, în condiţiile în care reclamanta şi-a manifestat opţiunea de a accesa instanţa de la sediul său.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 28/2018 din 14 februarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale privind soluţionarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta Asociaţia A. în contradictoriu cu pârâţii Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", Regiunea Nord Vest (OIRPOSDRU NV) şi Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" (AMPOSDRU) şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că actul care se atacă la instanţa de contencios administrativ este decizia nr. 4292/29.11.2016 emisă de Comisia de soluţionare a Contestaţiei din cadrul Organismului Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord-Est, acest organism având rangul unei autorităţi locale, ceea ce atrage aplicabilitatea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2001, atribuind competenţa de primă instanţă în favoarea tribunalului.

În schimb, s-a reţinut că prevederile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 nu erau incidente cauzei, deoarece autoritatea emitentă a actului contestat nu este o autoritate centrală şi, de asemenea, că nu este incident criteriul valoric stabilit în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acesta aplicându-se în situaţia în care actul administrativ contestat priveşte "taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora", or actul administrativ în cauză priveşte cheltuieli constatate a fi neeligibile în cadrul contractului de finanţare POSDRU nr. E8638, nr. identificare proiect POSDRU 96/6.2/S/60588.

II. Decizia ICCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea Deciziei nr. 4292/29.11.2016 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiei din cadrul OIRPOSDRU Nord Vest, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de aceasta împotriva scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 3236/23.08.2016, prin care se solicitase anularea în parte a respectivei scrisori, în ceea ce priveşte sumele declarate neeligibile.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii prin prezenta speţă, respectiv cea care guvernează acţiunile în justiţie îndreptate împotriva deciziilor de soluţionare a contestaţiilor administrative îndreptate împotriva actelor emise de către autorităţile cu competenţe în administrarea fondurilor europene.

În cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte constată că dispoziţiile legale incidente, în raport de care urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei, sunt cele prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În speţă, se constată că actul atacat în reprezintă decizia nr. 4292/29.11.2016 emisă de Comisia de soluţionare a Contestaţiei din cadrul Organismului Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord-Est, organism ce are rangul unei autorităţi publice locale, ceea ce determină competenţa materială a tribunalului în primă instanţă, în conformitate cu dispoziţiile legale anterior evocate.

Astfel fiind, se constată că în mod greşit Tribunalul Maramureş a considerat că, de fapt, caracterul local (regional) sau naţional al unei autorităţi publice se stabileşte prin raportare la gradul efectiv de autonomie şi la efectul teritorial sau naţional al proiectelor de finanţare avizate, precum şi că toate actele încheiate de reprezentant sunt considerate a fi încheiate de mandant, respectiv de autoritatea centrală câtă vreme în contenciosul administrativ calitate procesuală are emitentul actului administrativ contestat, iar unul dintre cele două criterii care determină competenţa de soluţionare a acestor cauze este tocmai rangul autorităţii emitente.

De altfel, o asemenea interpretare ar lipsi de conţinut noţiunea de autoritate publică locală, căci fiecare autoritate publică locală ţine de o autoritate publică centrală, care îi coordonează activitatea în acord cu reglementarea legală care o prevede.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în speţă, nu este incident criteriul valoric stabilit prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece, astfel cum în mod corect a stabilit Curtea de Apel Cluj, acesta devine incident în situaţia în care actul administrativ contestat priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, ceea ce nu este cazul în speţă, unde se contestă cheltuieli constatate a fi neeligibile în cadrul contractului de finanţare POSDRU nr. E8638, nr. identificare proiect POSDRU 96/6.2/S/60588.

Pe de altă parte, nu se poate reţine nici incidenţa prevederilor art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că acest text de lege priveşte o situaţie derogatorie de la regula instituită în alineatul precedent, conform căreia atunci când se contestă acte administrative având ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene cu emitent - autoritate publică centrală, competenţa aparţine secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, indiferent de valoare.

Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cauzei de faţă aparţine Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Această soluţie se impune cu atât mai mult cu cât problema stabilirii competenţei instanţelor judecătoreşti de a soluţiona acţiunile judiciare formulate împotriva deciziilor pronunţate în soluţionarea contestaţiilor de către autorităţile publice centrale având ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, a făcut obiectul Soluţiei de principiu a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată în data de 19 octombrie 2015, potrivit căreia:

În litigiile având ca obiect deciziile de soluţionare a contestaţiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, instanţa competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) şi (1^1) din Legea nr. 554/2004, după cum urmează:

- conform art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel;

- conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice locale, se soluţionează în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Asociaţia A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene, prin Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) şi Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord Vest, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2018.