Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Hotărârea supusă revizuirii
Prin Decizia nr. 457 din 14 februarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 s-a respins recursul declarat de A., B. şi C. împotriva sentinţei nr. 2390 din 16 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
1.2. Revizuirea formulată de A., B., C. şi motivele invocate
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 15 martie 2017, revizuenţii A., B., C. au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 457 din 14 februarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi alin. (8) din C. proc. civ.
În susţinerea motivului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (8) din C. proc. civ., revizuenţii au invocat că hotărârea atacată cu revizuire este potrivnică deciziei nr. 1641 din 26 mai 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a admis recursul, s-a casat hotărârea şi s-a trimis cauza spre rejudecare, această din urmă hotărâre privind o cauză identică ca obiect, părţi şi acelaşi act de sancţionare.
S-a invocat, de asemenea, că instanţa de recurs nu s-a aplecat asupra criticii din recurs referitoare la faptul că persoanele sancţionate nu se fac vinovate de săvârşirea unei fapte care să atragă sancţionarea pecuniară cu 50.001 RON fiecare, din moment ce, în calitate de acţionari au demarat procedura la care au fost obligaţi prin intermediul persoanei juridice, la care deţineau acţiuni.
1.3. Apărările intimatei
Intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
2. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal
Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii, invocată de instanţă din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să o admită şi să respingă cererea de revizuire ca tardiv formulată.
În conformitate cu prevederile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. prevăd că "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."
Analizând actele dosarului, Înalta Curte reţine că în situaţia hotărârii a cărei revizuire se solicită, şi anume decizia nr. 457/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, definitivă, termenul de o lună în interiorul căruia putea fi cerută revizuirea, sub sancţiunea decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., începea să curgă de la data pronunţării hotărârii, respectiv de la data de 14 februarie 2017.
Din examinarea înscrisurilor depuse de către revizuenţi, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost introdusă la data de 15 martie 2017, cu depăşirea termenului de o lună, calculat de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Cum, în cauză, nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., cu consecinţa admiterii excepţiei şi respingerii cererii de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv formulată.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimată, este întemeiată, însă pentru următoarele considerente:
Conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută ( …)", iar potrivit alin. (2), "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".
Revizuirea, cale extraordinară de atac, poate fi promovată numai în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, motive prevăzute limitativ de art. 511 pct. 1 - 11 C. proc. civ., instanţa învestită cu o astfel de cerere fiind obligată vă verifice, în prealabil analizării temeiurilor invocate, dacă cererea este admisibilă, inclusiv din perspectiva obiectului revizuirii.
Astfel, pot fi supuse revizuirii numai hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, celelalte hotărâri putând forma obiect al revizuirii numai în situaţia de excepţie prevăzută de art. 509 alin. (2) C. proc. civ.
În categoria hotărârilor pronunţate asupra fondului, intră hotărârile pronunţate de prima instanţă, respectiv cele prevăzute de art. 634 pct. 1 C. proc. civ. (hotărâri care nu sunt supuse apelului şi nici recursului), de pct. 2 (hotărârile date în primă instanţă fără drept de apel, neatacate cu recurs) şi de pct. 3 (hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel).
În cauza de faţă nu este vorba despre o hotărâre pronunţată asupra fondului.
Cu privire la categoria hotărârilor care evocă fondul, este vorba despre hotărârile instanţelor superioare care soluţionează calea de atac cu caracter devolutiv, respectiv apelul, sau situaţia de excepţie a rejudecării în fond după casarea cu reţinere, în recurs.
În calea de atac, evocarea fondului presupune modificarea situaţiei de fapt care a fost reţinută de către instanţa de fond, în urma unei noi analize a probelor, astfel încât hotărârea prin care se respinge recursul, păstrându-se situaţia de fapt, nu este susceptibilă de revizuire.
În cauza de faţă, prin decizia civilă nr. 457/14.02.2017, care formează obiect al cererii de revizuire, a fost respins recursul declarat de reclamanţii A., B., C., fără a se proceda la o reapreciere a probelor şi a situaţiei de fapt reţinută la fond, astfel că hotărârea nu îndeplineşte cerinţa de a evoca fondul.
Pentru considerentele arătate, în raport cu dispoziţiile art. 509 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulată, cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia tardivităţii cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, respinge această cerere ca tardiv formulată.
Cu drept de recurs la Completul de 5 judecători în termen de 30 de zile de la comunicare, în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Respinge cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca inadmisibilă.
Definitivă în ceea ce priveşte revizuirea întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2018.