Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată în data de 25.08.2017 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia A. Baia Mare a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Fondurilor Europene - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Bucureşti Ilfov, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ Proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, înregistrat la emitent sub nr. x din 26.06.2017, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în contencios ce va avea ca obiect anularea actului administrativ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 320/2017 din 13 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a considerat că pârâtul Organismul Intermediar pentru P.O.S.D.R.U., Regiunea Bucureşti Ilfov este potrivit H.G. nr. 1578/2013, Ordinul MMFES 141/2007, O.U.G. nr. 23/2016, art. 12 din O.U.G. nr. 1/2017 o autoritate regională.
Prin urmare, în raport de competenţele acesteia, O.I.P.O.S.D.R.U., Regiunea Bucureşti - Ilfov se înfăţişează ca o autoritate publică asimilată autorităţilor locale, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiilor art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 14, 15 din Legea nr. 5654/2004, cu modificările completările ulterioare, care conferă curţilor de apel competenţă materială în prima instanţă exclusiv în legătură cu cererile ce privesc actele emise de autorităţile publice centrale.
Împrejurarea că această autoritate exercită atribuţiile în temeiul unui acord de delegare de funcţii nu este relevantă pentru determinarea competenţei de soluţionare a acţiunii, cât timp nici dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi nici ale art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 nu disting, după cum actul supus cenzurii instanţei de contencios administrativ este emis în baza competenţei primare sau a unei competenţe delegate autorităţii publice, decisiv sub acest aspect fiind rangul autorităţii publice emitente a actului administrativ contestat.
De altfel, prin delegarea competenţei, autoritatea publică dobândeşte o capacitate administrativă proprie, astfel că în exercitarea atribuţiilor astfel dobândite autoritatea publică nu se înfăţişează ca un simplu mandatar.
În această situaţie, pentru stabilirea instanţei competente material să soluţioneze prezentul litigiu, trebuie aplicate dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (…) se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ - fiscale."
2.2. Prin sentinţa nr. 3340 din 4 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale pentru soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta Asociaţia Centrul de Cercetare şi Formare a Universităţii de Nord Baia Mare, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Bucureşti Ilfov, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Maramureş a reţinut că obiectul acţiunii îl constituie suspendarea executării actului administrativ - proces-verbal de constatarea neregulilor şi de stabilite a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale din cadrul obiectivului convergenţă emis sub nr. x/2017, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în contencios.
Actul contestat a fost emis în baza O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, verificările efectuate în vederea deductibilităţii şi a neregulilor finalizându-se cu întocmirea unui proces-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unor corecţii financiare.
Creanţele bugetare rezultate din nereguli astfel constatate sunt asimilate creanţelor fiscale în sensul drepturilor şi obligaţiilor ce revin creditorilor sau autorităţilor competente în gestionarea fondurilor nerambursabile.
Sumele derulate, potenţial imputate, respinse la decontare, reprezintă creanţe bugetare supuse procedurii O.G. nr. 92/2003, fapt care determină, raportat la Legea nr. 554/2004 incidenţa tezei a II-a a alin. (1) al art. 10 sus amintit vizând "creanţele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii fiscale precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON", care rămân a fi soluţionate de secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel.
De asemenea, s-a reţinut şi faptul că litigiul dedus judecăţii vizează un contract de finanţare cu o valoarea de 9.769.987 RON, iar actul administrativ contestat vizează suma de 1.440.000 RON, superioară pragului de 1.000.000 RON stabilit ca limită de competenţă, fapt care determină competenţa materială procesuală a Curţii de Apel Cluj, unde de altfel a şi fost înregistrată acţiunea.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
În cauza de faţă, obiectul cererii de suspendare îl reprezintă Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale nr. x din 26.06.2017 emis de OIR POSDRU Regiunea Bucureşti Ilfov.
Analizând actul administrativ contestat, Înalta Curte reţine că acesta emană de la Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Bucureşti Ilfov şi priveşte nereguli referitoare la utilizarea fondurilor nerambursabile.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:
"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
Potrivit art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:
"Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel".
Înalta Curte reţine că în procedura reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora, în baza cărora au fost emise actele contestate, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este stabilită exclusiv în raport de nivelul autorităţii publice care emite actul administrativ, în condiţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 76/2012, fără a mai fi pusă în discuţie valoarea şi natura creanţei în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din lege, privind competenţa materială comună în materia contenciosului administrativ.
Art. 10 alin. (1)1 instituie aşadar o renunţare la criteriul valoric în determinarea competenţei şi o revenire la criteriului rangului autorităţii emitente.
Însă, în prezenta cauză, astfel cum a reţinut şi Curtea de apel, prin cererea adresată instanţei de contencios administrativ s-a solicitat suspendarea unui act administrativ privind finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene emise de OIR POSDRU Regiunea Bucureşti-Ilfov, care priveşte o creanţă bugetară în sumă de 1.424.560,54 RON stabilită în sarcina reclamantei.
După cum se observă, actele atacate nu emană de la o autoritate centrală, ci de la o autoritate regională, asimilată celor locale şi judeţene în raport de aria sa de competenţă.
Drept urmare, în cauza de faţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, deoarece obiectul acţiunii priveşte acte emise de Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Bucureşti-Ilfov, care se înfăţişează ca o autoritate publică asimilată autorităţilor locale, astfel că litigiile privind suspendarea/anularea actelor emise de această autoritate având ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene sunt de competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor, în primă instanţă.
După cum bine a remarcat curtea de apel în motivarea soluţiei de declinare a competenţei, împrejurarea că OIR POSDRU Bucureşti-Ilfov a acţionat în baza unui acord de delegare de funcţii prezintă relevanţă exclusiv din perspectiva verificării competenţei de emitere a actului, iar existenţa delegării este lipsită de orice relevanţă pentru stabilirea autorităţii care are calitatea de emitent al actului contestat, pentru stabilirea rangului acesteia şi, pe cale de consecinţă, pentru determinarea instanţei competente teritorial. Ca efect al delegării de competenţă, autoritatea publică dobândeşte o capacitate administrativă proprie şi nu se poate considera că, în exercitarea atribuţiilor astfel dobândite, se înfăţişează ca un simplu mandatar.
Ca atare, în speţă fiind supuse cenzurii acte administrative emise de o autoritate publică locală, competenţa se va stabili în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, prin aplicarea criteriului rangului autorităţii emitente.
În subsidiar, şi dacă s-ar avea în vedere dispoziţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 (potrivit cărora ceea ce se atacă în faţă instanţei este decizia de soluţionare a contestaţiei) coroborate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 (care se referă la instanţa competentă pentru anularea actului), tot tribunalului i-ar reveni competenţa materială, cât timp organul învestit în mod legal cu soluţionarea contestaţiei administrative este tot pârâtul OIPOSDRU Regiunea Bucureşti - Ilfov.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Asociaţia A. Baia Mare în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Organismul Intermediar Regional pentru programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Bucureşti Ilfov, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2018.