Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 932/2018

Şedinţa publică din data de 7 martie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competititivităţii Economice, a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.08.2014, anularea creanţei bugetare în cuantum de 125.428,20 RON şi anularea integrală a Deciziei de soluţionare a contestaţiei cu nr. 19710 din 17.11.2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 113/F din 29 octombrie 2015 a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, reprezentant prin Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect anularea parţială a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/29.08.2014, cât şi anularea Deciziei dată în soluţionarea contestaţiei cu nr. 19710 din 17.11.2014, ambele întocmite de către pârât.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 113/F din 29 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctul 6 şi punctul 8 din C. proc. civ.

II.Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta a arătat că Hotărârea atacata nu cuprinde motive juridice sau argumente care sa fundamenteze concluzia ca in speţa activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilite a creanţelor bugetare a fost reluata de către parata în condiţiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv ca urmare a apariţiei unor date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau datorită apariţiei unor erori de calcul.

Pretinde recurenta că din cuprinsul hotărârii lipsesc motivele care susţin ca activitatea de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare finalizată prin emiterea Notelor de constatare nr. x din 12.05.20l4, a fost reluată ca urmare a apariţiei unor date necunoscute la data efectuării verificărilor, că nu se arata de asemenea care ar fi acele date suplimentare apărute ulterior şi care nu au fost cunoscute la momentul efectuării verificării cu toate ca aceste elemente ar trebui sa fie evidente în condiţiile în care au influenţat în mod semnificativ concluziile activităţii de constatare.

În realitate, după cum a reţinut şi instanţa de fond confirmând susţinerile intimatei, potrivit art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare poate fi reluată de aceeaşi sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.

În condiţiile alin. (1) se poate emite un nou proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru eventuale diferenţe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului.

Aşadar, reclamanta a susţinut ca motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate faptul că anterior emiterii Notei nr. x de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, alte acte administrative, ce nu au fost revocate sau anulate, atestau aceeaşi împrejurare de fapt, nefiind justificată emiterea un nou act administrativ ce ar produce aceleaşi efecte juridice, adoptat de aceeaşi autoritate decât în condiţiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv, dacă apar date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau dacă apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.

În mod corect s-a apreciat că prin actele administrative contestate, dispoziţiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 nu au fost încălcate.

Astfel, în ceea ce priveşte precedentele note de constare formulate anterior, cu nr. x, acestea au fost încheiate la data de 12.05.2014, având drept scop misiunea de verificare a declaraţiilor de cheltuieli 32-33 menţionate în Centralizatorul constatărilor şi recomandărilor formulate de către Autoritatea de Certificare şi Plată nr. x/28.11.2013, conţinând implicaţii financiare, iar temeiurile de drept în baza cărora au fost realizate aceste note de constare invocate au avut la bază, pe de o parte, Ghidul Comisiei Europene COCOF 07/0037/03 din 21.11.2007, prevederile O.U.G. nr. 66/2011, precum şi contractul de finanţare nr. x/IM/06.10.2009 semnat de părţi.

La baza respectivelor note de constatare a stat verificarea suspiciunilor de neregulă nr. x din 13.01.2014. Este important de precizat că aceste prime verificări au fost realizate de către Autoritatea de Certtificare şi Plăţi chiar acesta recunoscând faţă de poziţia divergentă în raport de Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii economiei că aplicându-se prevederile art. 20 alin. (2) lit. d) pct. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, constatarea neregulilor şi stabilirea creanţelor se realizează de către structura de control din cadrul Ministerului Finanţelor.

În acest sens a fost emisă Decizia nr. 9171/14.07.2014 "pentru soluţionarea suspiciunilor de neregulă nr. x".

Aceste suspiciuni de neregulă s-au bazat pe Raportul ACP asupra declaraţiilor de cheltuieli 32-33 nr. x/29.06.2014 reţinându-se că "valoarea estimată a achiziţiei nu este făcută publică către participanţi în cadrul anunţului/invitaţiilor/documentaţiei de atribuire/caietului de sarcini".

În baza acestei din urmă verificări se întocmeşte Nota de constatare nr. x/29.08.2014.

Astfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 referitor la reanalizarea suspiciunilor de neregulă.

Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a constatat pe fond legalitatea şi temeinicia Notei de constatare nr. x/29.08.2014.

Referitor la obligaţia de a face publică valoarea estimată a achiziţiei recurenta a pretins că o asemenea obligaţie nu există nici în normele în vigoare nici în caietul de sarcini.

Recurenta omite însă a face referire la Instrucţiunile de achiziţii pentru beneficiarii operatori economici privaţi ai Programului Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" sunt obligatorii pentru toţi beneficiarii POS CCE care nu intră sub incidenţa prevederilor art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, printre care se află şi reclamanta.

În cuprinsul Instrucţiunilor mai sus menţionate, referitor la faza programării achiziţiei se face vorbire de estimarea valorii şi alegerea procedurii, valoare care în speţă nu este menţionată în niciun document adus la cunoştinţa posibililor ofertanţi în vederea atribuirii celor 4 contracte.

Din art. 7 alin. 19 din Contractul de finanţare nr. 26/IM/06.10.2009, rezultă că recurenta-reclamantă şi-a asumat obligaţia respectării acestor Instrucţiuni, ceea ce înseamnă că aceste norme îi erau cunoscute, fiind astfel invalidat motivul de recurs prin care se invocă "inexistenţa" unor obligaţii ce-i reveneau, cunoscute fiind încă de la data semnării contractului de finanţare.

Lipsa menţiunilor cu privire la valoarea estimată a achiziţiei, cum s-a constatat şi prin Nota nr. 12966/29.08.2014, reprezintă o încălcare a principiului transparenţei şi al tratamentului egal, ce trebuia avute în vedere pe parcursul derulării procedurii de achiziţie, conform Normelor interne de achiziţii(Anexa V la contractul de finanţare).

Iar Anexa V la Contractul de finanţare-norme interne de achiziţii, la pc. 3.2 se specifică faptul că "documentaţia de atribuire reprezintă acele documente care conţin cerinţe formale, tehnice şi financiare(...) pe baza cărora un potenţial ofertant îşi va elabora oferta", principala cerinţă financiară fiind stabilirea valorii estimative a achiziţiei.

De asemenea, la pct. 3.4 se menţionează că "ofertele primite vor fi considerate conforme dacă sunt compatibile din punct de vedere al valorii, performanţelor tehnice şi al obiectului acestora cu cerinţele menţionate în caietul de sarcini".

Nu trebuie omis faptul că verificările au fost determinate de faptul că la data de 14.05.2013, Curtea de Conturi a României -Autoritatea de Audit-Oficiul Regional de Audit a efectuat o misiune de audit la sediul S.C. A. S.R.L., având ca obiect verificarea cheltuielilor efectuate în cadrul Programului Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice şi declarate Comisiei Europene, în baza prevederilor Regulamentului Consiliului(CE) nr. 1083/2006, până la data de 31.12.2012.

Constatările misiunii de audit în ceea ce priveşte procedura de achiziţie a utilajelor, efectuată în conformitate cu prevederile Anexei V la contractul de finanţare nr. x/IM/06.10.2009, au fost următoarele:

- invitaţiile de participare, anunţul de intenţie şi documentaţia de atribuire nu conţin valoarea estimată a achiziţiei;

- prin documentaţia de atribuire s-a precizat că nu se acceptă subcontractanţi şi asociaţi;

- documentaţia de atribuire nu conţine în secţiunea,,formulare", modelul contractului de furnizare;

- ofertele nu au fost deschise la data stabilită prin documentaţia de atribuire.

În raport de cele contestate, hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 respectiv pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 113/F din 29 octombrie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2018.