Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârile supuse controlului judiciar
Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii 1193 din 16 noiembrie 2017 s-a respins contestaţia formulată de domnul A., judecător cu grad de tribunal la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1067/09.11.2017.
Pentru a decide în acest sens, Plenul CSM a reţinut următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 1067/09.11.2017, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de domnul A., judecător cu grad de tribunal la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, împotriva Hotărârii nr. 13/30.10.2017 a Comisiei de organizare a concursului de promovare efectivă şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor din data de 26.11.2017.
La data de 14.11.2017, a fost înaintată, prin fax, în termen legal, la Consiliul Superior al Magistraturii, contestaţia formulată de către domnul judecător A., împotriva Hotărârii nr. 1067/09.11.2017 a secţiei pentru judecători.
În motivarea contestaţiei, domnul A. a reiterat aceeaşi argumentaţie, invocată în contestarea hotărârii Comisiei de organizare, precizând că Hotărârea secţiei pentru judecători nu a răspuns efectiv apărărilor promovate de domnul judecător, nu a arătat de ce apreciază că recursul ar suspenda şi executarea interdicţiei de a promova timp de 3 ani, în contextul în care această interdicţie nu a fost aplicată prin hotărârea secţiei Consiliului de aplicare a sancţiunii disciplinare şi nu a învederat că ar fi aplicabile şi alte prevederi legale în sprijinul tezei că interdicţia de a mai promova timp de 3 ani curge de la data rămânerii definitive a sancţiunii disciplinare. secţia a înţeles să aplice efectul suspensiv de executare al recursului prin analogie, de la sancţiune disciplinară, la interdicţia de a promova timp de 3 ani, în pofida faptului că, aşa cum a arătat, utilizarea suplimentului analogic şi a interpretării extensive sunt expres prohibite de lege în acest caz.
Domnul judecător este de părere că au fost încălcate dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi art. 10 din C. civ. privind regulile de interpretare a actelor normative.
Domnul A., judecător cu grad de tribunal la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, s-a înscris la concurs la data de 10.10.2017 (cerere înregistrată sub nr. x/2017), în termen legal, pentru promovare efectivă la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, specializarea -drept administrativ.
Domnul judecător A. a fost numit în funcţia de judecător stagiar la Judecătoria Cluj - Napoca la data de 01.07.2010, prin Hotărârea nr. 537/2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, iar prin Decretul nr. 107/06.02.2012 publicat în Monitorul Oficial al României nr. 100/08.02.2012 a fost numit în funcţia de judecător la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti. In urma desfăşurării concursului de promovare în funcţii de execuţie efectivă şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor, desfăşurat la data de 29.03.2015, domnul judecător A. a fost promovat pe loc, judecător cu grad de tribunal, începând cu data de 01.06.2015, potrivit Hotărârii Plenului nr. 408/2015.
Domnul A. are o vechime în funcţia de judecător de 9 ani, 1 luna, 25 de zile (2008 - 2010 auditor de justiţie I.N.M.), calculată la data de 26.11.2017, data susţinerii probelor scrise.
Activitatea profesională desfăşurată de către domnul judecător A. în perioada 08.02.2014 - 08.02.2017 a fost evaluată cu calificativul "Foarte bine".
Prin Hotărârea nr. 13/J din 24 septembrie 2014, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară a admis acţiunea disciplinară şi, în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a aplicat judecătorului A., din cadrul Judecătoriei sectorului 2, Bucureşti, sancţiunea disciplinară constând în "avertisment", pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) şi art. 99 lit. t) raportat la art. 991 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva hotărârii, domnul judecător A. a depus recurs. Prin decizia civilă nr. 53/20 aprilie 2015 ICCJ Completul de 5 judecători a respins recursul declarat de domnul judecător A., împotriva Hotărârii nr. 13/J din 24 septembrie 2014, ca nefondat.
La concursul de promovare efectivă a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie pot participa judecătorii şi procurorii care au avut calificativul "Foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi care îndeplinesc condiţiile minime de vechime prevăzute la art. 44 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Or, prin raportare la data publicării listei cu candidaţii care îndeplinesc condiţiile legale de participare la concursul de promovare efectivă a judecătorilor şi procurorilor, se constată că nu s-au împlinit 3 ani de la data pronunţării Deciziei nr. 53/20 aprilie 2015 astfel că petentul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a participa la acest concurs.
Referitor la susţinerile domnului judecător din cuprinsul contestaţiei, se reţin următoarele:
Potrivit art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva hotărârilor secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare, de către judecătorul sancţionat, ori după caz, de Inspecţie judiciară sau de către ceilalţi titulari ai acţiunii disciplinare care au exercitat - o, şi competenţa soluţionării recursului aparţine Completului de 5 judecători al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie iar, potrivit art. 51 alin. (4) din acelaşi act normativ, recursul suspendă executarea hotărârii secţiei Consiliului Superior al Magistraturii de aplicare a sancţiunii disciplinare.
Hotărârea prin care se soluţionează recursul prevăzut la alin. (3) este irevocabilă ( art. 51 alin. (5) din acelaşi act normativ).
Dispoziţiile legale enunţate sunt în sprijinul argumentelor expuse anterior şi sunt de natură să infirme afirmaţiile domnului judecător potrivit cărora termenul de 3 ani privind lipsa sancţiunii disciplinare ar începe să curgă de la data de 24.09.2014, adică data aplicării sancţiunii disciplinare. Sub acest aspect, menţionăm faptul că, din moment ce recursul exercitat de domnul judecător împotriva Hotărârii nr. 13/J din 24 septembrie 2014 este suspensiv de executare, înseamnă că nici nu poate fi pusă în executare pe perioada soluţionării recursului. Soluţia este una firească, întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la punerea în executare a unei sancţiuni disciplinare, nedefinitive la momentul aplicării acesteia, iar ulterior, la desfiinţarea hotărârii secţiei pentru judecători de către instanţa suprema. Tocmai în considerarea celor anterior expuse, domnul judecător A. a participat la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie din data de 29.03.2015, dobândind gradul profesional de judecător de tribunal, în condiţiile în care la acel moment recursul declarat împotriva acestei hotărâri se afla în curs de soluţionare.
In ceea ce priveşte argumentul domnului judecător privind omisiunea de a fi menţionată în cuprinsul hotărârii secţiei pentru judecători în materie disciplinară nr. a împrejurării că domnul judecător nu va putea promova timp de 3 ani, termen care curge de la data rămânerii definitive a sancţiunii disciplinare ce i-a fost aplicată, apreciem că astfel de împrejurări nici nu puteau fi reţinute într-o astfel de hotărâre, întrucât, pe de o parte, ele ar fi excedat cadrului procesual în care s-a desfăşurat soluţionarea acţiunii disciplinare, iar pe de altă parte, această interdicţie rezulta oricum din prevederile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Cât priveşte afirmaţia domnului judecător privind încălcarea de către secţia pentru judecători a dispoziţiilor art. 2 alin. (21) şi art. 102 din C. civ., apreciem că aceste prevederi nu sunt incidente în speţă, întrucât în cazul de faţă nu sunt contestate drepturi de natură civilă şi nici astfel de sancţiuni.
Având în vedere cele de mai sus, Plenul va respinge contestaţia formulată de domnul judecător cu grad de tribunal A., apreciind temeinică şi legală soluţia secţiei pentru judecători adoptată prin Hotărârea nr. 1067/09.11.2017 .
Faţă de cele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale art. 19 alin. (1) pct. 17 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în conformitate cu prevederile Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621/21.09.2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare, prin vot direct şi secret, cu unanimitatea voturilor valabil exprimate.
Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1318 din 19 decembrie 2017 s-au invalidat rezultatele obţinute de către candidaţii cu codurile x, precum şi rezultatele obţinute de domnii procurori, actuali judecători, respectiv candidaţii cu codurile x la concursul de promovare în funcţii de execuţie şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor, desfăşurat la data de 26 noiembrie 2017.
Hotărârea interesează în această cauză sub aspectul invalidării rezultatului petentului participant sub x, acesta solicitând totodată validarea rezultatului în ceea ce-l priveşte.
Cu privire la cei trei candidaţi care au avut posibilitatea de a participa la concurs ca urmare a declarării contestaţiei împotriva hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care au fost respinse contestaţiile formulate împotriva hotărârii Secţiilor, respectiv comisiei de organizare prin care s-a constatat neîndeplinirea condiţiilor de participare Ia concurs, Plenul reţine că este posibilă numai validarea rezultatelor obţinute de candidaţii pentru care s-a constatat că îndeplinesc condiţiile de participare la concurs.
Astfel, deşi candidatul cu x a obţinut o medie ce i-ar permite promovarea efectivă pe postul de judecător la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, se constată că acesta nu îndeplineşte condiţiile de participare Ia concurs, dat fiind faptul că prin Hotărârea nr. 13/J/24.09.2014 definitivă prin respingerea recursului, i-a fost aplicată o sancţiune disciplinară
2. Contestaţia formulată de A.
Contestatorul a solicitat anularea Hotărârii nr. 1069/3.04.2017 a secţiei pentru judecători a CSM, Hotărârea nr. 1193/16.11.2017 a Plenului CSM şi Hotărârea nr. 1318/19.12.2017 a Plenului CSM, precum şi validarea rezultatelor obţinute la concursul de promovare, arătând că în data de 24.09.2014 secţia pentru Judecători a CSM a pronunţat hotărârea nr. 13/J prin care s-a admis acţiunea disciplinară împotriva acestuia şi s-a dispus aplicarea sancţiunii disciplinare constând în avertisment. Dispozitivul hotărârii nu cuprinde interdicţia de a mai promova timp de trei ani, iar recursul nu poate avea efect suspensiv decât asupra dispozitivului hotărârii recurate.
Aşadar, de la data de 24.09.2014, când a fost aplicat avertismentul, a început să curgă termenul de 3 ani al interdicţiei de a mai promova în funcţii de execuţie, în baza art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, potrivit căruia pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare judecătorii şi procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare şi nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani.
Cu toate că termenul de 3 ani s-a împlinit la data de 24.09.2017, Plenul CSM a apreciat candidatura subsemnatului ca inadmisibilă, pe motiv că nu ar fi îndeplinită condiţia privitoare la lipsa unei sancţiuni disciplinare în ultimii trei ani. Plenul CSM a apreciat în mod greşit că momentul de la care începe să curgă termenul de 3 ani este data rămânerii definitive a hotărârii nr. 13J/24.09.2014, în speţă 20.04.2015, când ICCJ a respins recursul subsemnatului formulat împotriva respectivei hotărâri.
Pretinde astfel că nicio dispoziţie legală nu prevede expres momentul de la care începe să curgă interdicţia de a promova timp de trei ani, astfel încât acest moment trebuie determinat prin interpretarea şi aplicarea mai multor dispoziţii legale.
Interdicţia de a promova timp de trei ani reprezintă o excepţie de la dreptul magistratului de a promova în carieră, astfel încât limitele întinderii sale în timp trebuie stabilite strict, fără utilizarea suplimentului analogic şi a interpretării extensive, expres prohibite de lege în acest caz.
Totodată, de vreme ce interdicţia de a promova constituie o restrângere a capacităţii civile de folosinţă a subsemnatulului, acţiunea sa în timp trebuie guvernată de principiul consfinţit de art. 29 alin. (1) C. civ., intitulat limitele capacităţii civile, potrivit căruia nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă sau lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lese.
Potrivit art. 51 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, recursul suspendă executarea hotărârii secţiei CSM de aplicare a sancţiunii disciplinare, or dispozitivul hotărârii nr. 13J/24.09.2014 nu cuprinde decât două dispoziţii: admiterea acţiunii, respectiv aplicarea avertismentului. Interdicţia de a promova timp de 3 ani nu a fost dispusă prin hotărârea secţiei CSM, ci decurge din lege, în speţă din prevederile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Aşadar, exercitarea recursului nu poate suspenda în temeiul art. 51 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 executarea interdicţiei de a promova, pentru simplul motiv că interdicţia nu a fost aplicată prin hotărârea secţiei CSM. Doar utilizând suplimentul analogic de interpretare se poate ajunge la această concluzie, ceea ce este, însă, inadmisibil.
In absenţa unor reguli de interpretare proprii ramurii dreptului administrativ, trebuie să se recurgă la dreptul comun, adică la dreptul civil, având în vedere că, potrivit art. 2 alin. (2) din C. civ., prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile Ia care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale. De altfel, dreptul civil este domeniul predilect în care doctrina şi jurisprudenţa au abordat regulile generale de interpretare şi aplicare a actelor normative, reguli care au fost preluate şi în alte ramuri de drept.
Conform art. 10 din C. civ., intitulat interzicerea analogiei, legile care derogă de la o dispoziţie generală, care restrâng exerciţiul unor drepturi civile sau care prevăd sancţiuni civile se aplică numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Articolul precizat reprezintă expresia normativă a regulilor tradiţionale ale interpretării, care sunt regula potrivit căreia excepţiile sunt de strictă interpretare (exceptio est strictissimae interpretationis) şi regula potrivit căreia suplimentul analogic nu poate fi utilizat decât în cadrul interpretării extensive, iar nu şi în cadrul celei restrictive.
In ce priveşte faptul că dispozitivul hotărârii nr. 13J/24.09.2014 a secţiei pentru judecători a CSM nu ar fi putut menţiona aplicarea interdicţiei de a promova timp de 3 ani şi a datei de la care aceasta începe să curgă, întrucât aceasta ar fi exces cadrului procesual.
Şi această împrejurare de fapt nu este contestată. într-adevăr, hotărârea nr. 13J/24.09.2014 a secţiei pentru judecători a CSM nu ar fi putut să dispună aplicarea interdicţiei de a promova timp de 3 ani şi a datei de la care aceasta începe să curgă, pentru simplul motiv că aceasta decurge din lege. mai exact din prevederile art. 44 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.
Tocmai din acest motiv regimul efectului suspensiv al recursului de la art. 51 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 trebuie nuanţat în funcţie de cum este vorba despre aplicarea unei dispoziţii legale care consfinţeşte un drept ori a unei dispoziţii legale care instituie o sancţiune.
C) în ce priveşte faptul că prevederile art. 2 alin. (2) şi art. 10 din C. civ. nu sunt aplicabile, deoarece în speţă nu sunt incidente drepturi şi sancţiuni de natură civilă.
Acest ultim argument vădeşte în esenţă neputinţa emitentului actului administrativ de a înlătura evidenţa. Sfera de aplicare a prevederilor art. 2 alin. (2) şi art. 10 din C. civ. nu se limitează numai la raporturile juridice dintre două persoane fizice sau juridice de drept privat, ci are în vedere toate celelalte raporturi juridice civile în sens larg, cu excepţia raporturilor de drept penal, care îşi găsesc o reglementare expresă în materie.
Cât priveşte cererea adiţională de anulare şi a Hotărârii Plenului CSM din 19.12.2017, se cuvine a se menţiona că soluţia dată în această hotărâre în ceea ce-l priveşte pe petent este o consecinţă a soluţiilor pronunţate în precedentele hotărâri contestate.
Intimatul CSM, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu modificările ulterioare, la concursul de promovare electivă a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie pot participa judecătorii şi procurorii care au avut calificativul "Foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi care îndeplinesc condiţiile minime de vechime prevăzute la art. 44 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 303/2004. republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. împotriva hotărârilor secţiilor în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară, se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare, iar, potrivit art. 51 alin. (4) din acelaşi act normativ, recursul suspendă executarea hotărârii secţiei Consiliului Superior al Magistraturii de aplicare a sancţiunii disciplinare. Hotărârea prin care se soluţionează recursul prevăzut la alin. (3) este irevocabilă (art. 51 alin. (5) din acelaşi act normativ).
In conformitate cu dispoziţiile art. 633 din C. proc. civ.. ..sunt hotărâri executorii: 1. hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel; 2. hotărârile date în primă instanţă, fară drept de apel, ori cele în legătură cu care părţile au convenit să exercite direct recursul, potrivit art. 459 alin. (2).
II.Analiza contestaţiei
1. Motivele de fapt şi de drept relevante
Reducând la esenţă, obiectul contestaţiei îl reprezintă interpretarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, cu referire la data la care începe să curgă pentru un magistrat sancţionat disciplinar interdicţia de a participa la concursul de promovare.
Contestatorul pretinde că această dată este aceea în care secţia pentru judecători a CSM a pronunţat Hotărârea nr. 13/J prin care s-a dispus a i se aplica o sancţiune disciplinară, respectiv 24.09.2014, în timp ce intimata CSM susţine că această dată este 20.03.2015 când s-a soluţionat recursul exercitat de judecătorul A. împotriva Hotărârii nr. 13 J.
Înainte de analiza dispoziţiilor legale incidente se cuvine a se sublinia faptul că interpretarea CSM i-a permis contestatorului să participe la concursul de promovare în funcţii de execuţie efectivă şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor, desfăşurat la data de 29.03.2015, fiind promovat pe loc, ca judecător cu grad de tribunal, începând cu data de 01.06.2015, potrivit Hotărârii Plenului nr. 408/2015.
Conform contestaţiei şi cererii adiţionale la aceasta, judecătorul A. susţine că prin Hotărârea nr. 13 J/24.09.2014 nu i-a fost aplicată interdicţia de a promova, iar efectul suspensiv de executare al recursului, prevăzut de dispoziţiile art. 51 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, de care se prevalează intimata, are ca obiect doar dispozitivul hotărârii recurate.
Evident că o astfel de interpretare trebuia să-l reţină pe magistrat, chiar şi doar dintr-o perspectivă obiectivă, a participa la concursul de promovare din data de 29.03.2015.
Astfel, participarea la acest concurs a fost posibilă datorită dispoziţiilor art. 51 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 conform cărora recursul exercitat de judecătorul sancţionat suspendă executarea hotărârii secţiei CSM de aplicare a sancţiunii disciplinare.
Articolul 50 din aceeaşi lege prevede ce trebuie să conţină o hotărâre CSM atunci când soluţionează o acţiune disciplinară remarcându-se în acest sens la alin. (1) lit. d) faptul că aceasta se referă doar la sancţiunea aplicată, în cauză cea a "avertismentului", interdicţia de a participa la concursuri de promovare nefiind menţionată printre sancţiunile aplicabile.
Interdicţia participării la examene a celor sancţionaţi disciplinar se regăseşte de altfel şi în cazul concursurilor sau examenelor de numire în funcţii de conducere (art. 48 alin. (2) din Legea nr. 303/2004) ori concursurilor de promovare în funcţie de judecător la ICCJ (art. 52 din 3 din aceeaşi lege).
Totodată, faptul că interdicţia nu trebuie a fi menţionată în dispozitivul hotărârii secţiei rezidă şi din dispoziţiile art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004 conform căreia revocarea din funcţiile de conducere se dispune de către CSM în cazul aplicării uneia dintre sancţiunile disciplinare, deci nu odată cu hotărârea de sancţionare.
Nici dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi art. 10 C. proc. civ. de care se prevalează contestatorul, nu sunt incidente în speţă nefiind vorba despre sancţiunii civile.
Revenind la dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 317/2004, tocmai consecinţa caracterului suspensiv asupra sancţiunii disciplinare dat de exercitarea recurentului a făcut posibilă ca şi consecinţă inexistenţa unei interdicţii generate de această sancţiune disciplinară.
Sancţiunea a devenit executorie abia la data respingerii recursului contestatorului, astfel că în mod corect au fost pronunţată Hotărârea nr. 1067/9.11.2017 a secţiei pentru Judecători a CSM, respectiv Hotărârea nr. 1193/16.11.2017 a Plenului CSM.
Cât priveşte Hotărârea Plenului CSM nr. 1317/19.12.2017, chiar dacă contestatorul a atacat soluţia de respingere a participării sale la examen, fapt ce i-a permis acestuia să susţină concursul, şi chiar dacă la momentul validării rezultatelor concursului, contestaţia sa se afla pendinte pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, rezultatul obţinut de acesta la concurs nu putea şi nu poate fi validat. aşa cum pretinde contestatorul, întrucât la momentul validării rezultatelor, nu îndeplinea cumulativ condiţiile legale.
Posibilitatea participării sale Ia concurs ca urmare a efectului suspensiv "ope legis" conferit contestaţiei formulate împotriva soluţiei prin care s-a constatat neindeplinirea condiţiilor impuse de art. 44 alin. (8) din Legea nr. 303/2004, nu poate echivala cu validarea rezultatului obţinut, în lipsa îndeplinirii tuturor cerinţelor legale. printre care se numără şi aceea a inexistenţei unei sancţiuni disciplinare.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:
"în termen de cel mult 30 de zile de Ia comunicarea rezultatelor, Consiliul Superior ai Magistraturii dispune, prin hotărâre. promovarea judecătorilor şi procurorilor declaraţi admişi".
Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie vacante este reglementată la nivel de legislaţie secundară, prin Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare.
Potrivit art. 28 din Regulament:
"(1) Rezultatele finale se prezintă Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. în vederea validării.
(I1) Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida. în tot sau în parte. concursul de promovare în cazurile în care constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau că există dovada; săvârşirii unei fraude.
(2) In termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor finale. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispune, prin hotărâre, promovarea judecătorilor şi a procurorilor declaraţi admişi".
După cum se poate observa din cuprinsul textului evocat, la momentul prezentării rezultatelor finale, în vederea validării, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii poate dispune invalidarea totală sau parţială a concursului de promovare. în situaţia în care constată nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului.
Prin urmare, soluţiile care pot fi dispuse de către Plen la momentul prezentării rezultatelor finale ale concursului, constau fie în validarea concursului, fie în invalidarea acestuia, în tot, sau în parte.
În ceea ce-l priveşte pe contestator, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avea doar posibilitatea invalidării rezultatului acestuia, în condiţiile în care, acesta nu îndeplinea cumulativ cerinţele legale de promovare în gradul de judecător la instanţele ierarhic superioare.
În concluzie, în raport cu cele ce preced, cele trei hotărâri contestate apar ca temeinice şi legale.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate
În raport de motive invocate Înalta Curte apreciază că Hotărârile CSM sunt temeinicie şi legale astfel că, în temeiul dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 317/2003 urmează a respinge contestaţia ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia formulată de contestatorul A. astfel cum a fost completată.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2018.