Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Est a solicitat anularea concursului organizat- pentru ocuparea posturilor vacante în cadrul STC pentru POC Bazinul Mării Negre 2014-2019, precum şi obligarea pârâţilor la organizarea unui nou concurs cu respectarea întocmai a legislaţiei în materie în vigoare în România.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 2860 din 5 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Est în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ţinând seama de rangul autorităţii publice chemate în judecată, respectiv de calitatea pârâtei Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Est de autoritate publică locală, având în vedere şi prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 315/2004 şi ale art. 4 lit. a) din H.G. nr. 398/2015.
Curtea de apel a apreciat că nu are relevanţă faptul că o parte dintre membrii comisiei de concurs au fost reprezentanţi ai pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, ci exclusiv capacitatea de drept administrativ a pârâtei organizatoare a concursului a cărui nelegalitate se invocă.
Totodată, a considerat că nu are relevanţă nici invocarea excepţiei de nelegalitate a acordului de delegare a atribuţiilor, întrucât aceasta se circumscrie unui motiv de anulare a concursului, nefiind un capăt de cerere distinct de cele formulate iniţial, acordul de delegare fiind un act premergător al organizării concursului contestat.
2.2. Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2229 din 21 decembrie 2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, suspendând judecata cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în considerarea calităţii de pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene de autoritate publică centrală.
Procesul de recrutare pentru posturile vacante din cadrul Secretariatului Tehnic Comun pentru "Programul Operaţional Comun Bazinul Mării Negre 2014-2020" a avut loc în perioada 18-19 mai 2016, la sediul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (denumirea de la acea dată), calitatea de Autoritate de Management revenind astfel ministerului pârât.
Tribunalul a reţinut că în cauză se constată existenţa unei chestiuni litigioase cu privire la calitatea de organizator al concursului contestat, reclamanta susţinând că acesta a fost organizat- de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene iar pârâţii consideră că organizarea a revenit Agenţiei pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud-Est, în baza Acordului cadru privind implementarea Programului Operaţional Comun Bazinul Mării Negre 2014-2020 nr. x/09.11.2015.
Prin urmare, a apreciat că această chestiune nu poate fi tranşată prin stabilirea competenţei materiale de judecată, ci prin analiza fondului cauzei, cu atât mai mult cu cât cu privire la acordul menţionat s-a invocat o excepţie de nelegalitate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul cauzei deduse judecăţii vizează anularea Concursului organizat- pentru ocuparea posturilor vacante în cadrul Secretariatului Tehnic Comun pentru Programul Operaţional Comun Bazinul Mării Negre 2014-2020 şi obligarea pârâţilor la organizarea unui nou concurs cu respectarea întocmai a legislaţiei în materie în vigoare în România.
Se reţine că în cauză reclamanta a contestat rezultatul concursului organizat- de pârâţi, la care aceasta a participat, decizia de respingere a contestaţiei fiind emisă de Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Est.
Din actele dosarului şi potrivit apărărilor formulate de cei doi pârâţi, rezultă că organizarea concursului a revenit Agenţiei de Dezvoltare Regională Sud-Est, aceasta, în calitate de angajator al personalului Secretariatului Tehnic Comun pentru Programul Operaţional Comun "Bazinul Mării Negre 2014-2020" a aprobat, la data de 08.04.2016, Procedura privind recrutarea şi selecţia personalului, anunţul privind recrutarea şi selecţia personalului fiind publicat de această pârâtă, iar prin decizia nr. 307RU din 26.04.2016 Agenţia a numit reprezentanţii săi în Comisia de concurs.
Atribuţiile delegate pârâtei Agenţiei de Dezvoltare Regională Sud-Est în vederea implementării acestui program operaţional comun şi derulării activităţilor de Secretariatului Tehnic Comun au fost stabilite prin Acordul cadru privind implementarea Programului Operaţional Comun Bazinul Mării Negre 2014-2020, încheiat între cei doi pârâţi în cauză (pct. 38).
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Pentru stabilirea competenţei materiale, prevederile menţionate instituie două criterii, respectiv criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice şi criteriul valoric, astfel cum s-a reţinut, cu caracter unitar, în jurisprudenţa Înaltei Curţi.
În speţă, este relevant criteriul rangului autorităţii publice.
Instanţa de control judiciar constată că în mod corect Curtea de apel a reţinut, în raport cu obiectul litigiului dedus judecăţii, că, sub aspectul competenţei de soluţionare, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/204, faţă de împrejurarea că, în speţă, pârâta Agenţia de Dezvoltare Regională Sud-Est, care a organizat- concursul contestat de reclamantă şi a soluţionat contestaţia administrative a părţii cu privire la rezultatul concursului, este autoritate publică asimilată autorităţilor locale.
Faptul că în cauză a fost chemată în judecată şi o autoritate publică centrală nu are relevanţă, în condiţiile în care emitentul actului este o autoritate publică locală.
În raport cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se reţine că atât reclamanta, cât şi autoritatea pârâtă au domiciliul, respectiv, sediul în raza teritorială a Tribunalului Constanţa.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) - Direcţia Generală Programe Europene - Direcţia AM Programe Cooperare Teritorială Europeană şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud Est, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2018.