Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea supusă controlului judecătoresc
Prin Hotărârea nr. 941 din 21 septembrie 2017 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus scoaterea la concurs a 300 de locuri pentru promovarea pe loc pentru procurori, dintre care 30 pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 70 pentru parchetele de pe lângă curţile de apel şi 200 de locuri pentru parchetele de pe lângă tribunale, pentru promovarea pe loc la procurori urmând a fi avută în vedere ca materie de concurs doar dreptul penal, sub rezerva suplimentării bugetului Ministerului Public. De asemenea, a hotărât neincluderea locurilor pentru promovarea pe loc la instanţele militare.
2. Contestaţia formulată şi motivele invocate
Împotriva hotărârii nr. 942 din 21.029.2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii A. a formulat contestaţie.
În motivarea contestaţiei se arată că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 941/21.09.2017 (nepublicată încă pe site-ul CSM), s-a hotărât organizarea concursului de promovare în funcţii de execuţie, a judecătorilor şi procurorilor, efectivă şi pe loc, sub condiţia finanţării posturilor alocate pentru promovarea pe loc, la Bucureşti, la data de 26 noiembrie 2017.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât scoaterea la concurs de locuri pentru promovarea pe loc, stabilirea numărului de locuri pe grade de jurisdicţie şi alocarea pe materii de concurs, sub condiţia finanţării posturilor, astfel: Tribunale - total locuri propuse - 200; Curţi de apel - total locuri propuse - 100.
Însă, prin aceeaşi hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât neincluderea locurilor pentru promovarea pe loc la instanţele militare.
Contestatorul susţine că hotărârea atacată, respectiv doar hotărârea privind neincluderea locurilor pentru promovarea pe loc la instanţele militare, este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor legale în materie, respectiv a:
- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea), care are următorul conţinut:
"Promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat- la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete".
- art. 45 din Lege, potrivit căruia:
"Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii".
- art. 1 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, cu modificările şi completările ulterioare, care stabileşte că:
"Promovarea judecătorilor şi procurorilor in funcţii de execuţie, efectivă sau pe loc, la tribunale, tribunale specializate, curţi de apel, parchetele de pe lângă aceste instanţe, precum şi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face numai prin concurs, organizat- la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente, respectiv a numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovarea pe loc. [...]"
- art. 4 alin. (2)2 şi alin. (4) din Regulament, cu următorul conţinut:
"La promovarea pe loc, locurile scoase la concurs se stabilesc la nivel naţional, corespunzător gradelor instanţelor sau parchetelor ierarhic superioare pentru care se organizează concursul, în interiorul fiecărui grad, locurile se stabilesc separat, pe materii de concurs. Numărul de locuri scoase la concurs se stabileşte cu consultarea prealabilă a ordonatorilor principali de credite, iar alocarea locurilor pe materii de concurs se realizează de către Consiliul Superior al Magistraturii ţinând cont de ponderea numărului de cauze la nivelul gradului de jurisdicţie pentru care se scot locurile la concurs şi de necesităţile sistemului.
(4) în cazul promovării pe loc, opţiunea candidatului se poate face numai pentru obţinerea gradului corespunzător instanţei ierarhic superioare, respectiv parchetului ierarhic superior."
- art. 28 alin. (5) corob. cu art. 34 din Regulament, cu următorul conţinut:
"În cazul promovării pe loc, ocuparea locurilor se realizează în ordinea mediilor obţinute, în limita numărului de locuri scoase la concurs aferente gradului profesional şi materiei pentru care s-a optat.. Dispoziţiile prezentului regulament se aplică în mod corespunzător judecătorilor şi procurorilor militari".
Astfel, deşi a hotărât organizarea unui concurs la nivel naţional, numărul de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc fiind stabilit la nivel naţional, pe grade de jurisdicţie (200 de locuri pentru obţinerea gradului de judecător de tribunal, respectiv 100 de locuri pentru obţinerea gradului de judecător de curte de apel) şi alocate pe materii de concurs, sub condiţia finanţării posturilor, concurs la care pot participa toţi judecătorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44 din Lege, în mod nelegal, Consiliul Superior al Magistraturii a exclus o întreagă categorie de judecători, respectiv judecătorii militari de la tribunalele militare, toţi având gradul profesional de judecător de tribunal, de la promovarea pe loc pentru obţinerea gradului corespunzător instanţei ierarhic superioare, respectiv a gradului profesional de judecător de curte de apel.
Cum în România funcţionează 16 curţi de apel, la concursul pentru promovarea pe loc pentru obţinerea gradului de judecător de curte de apel pot participa toţi judecătorii cu grad profesional de judecător de tribunal, indiferent de instanţa în care îţi desfăşoară activitatea (civilă sau militară) şi chiar dacă ordonatorul principal de credite pentru instanţele militare este diferit de cel al instanţelor civile.
Nu există grad profesional de judecător de tribunal militar, aşa cum nu există nici grad profesional de judecător de curte militară de apel.
Hotărând neincluderea locurilor pentru promovarea pe loc la instanţele militare, Consiliul Superior al Magistraturii s-a întors, practic, la dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Regulament: -(4) În cazul promovării pe loc, opţiunea candidatului se poate face numai pentru instanţa ierarhic superioară în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea [...] - anterioare modificărilor aduse prin Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 832/20.08.2013, hotărâre prin care a fost regândită procedura promovării pe loc.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 166/16.02.2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât respingerea solicitării privind includerea, la concursul de promovare pe loc în funcţii de execuţie din data de 03 aprilie 2016, a 3 locuri pentru judecătorii militari (grad de curte de apel), reţinând că modificarea calendarului aprobat nu mai este posibilă, astfel că, în situaţia admiterii solicitării Ministerului Apărării Naţionale nr. M245/04.02.0, de alocare a 3 posturi de judecător pentru concursul de promovare pe loc la curtea de apel în funcţii de execuţie a judecătorilor militari, pentru noile posturi, candidaţii ar avea un termen pentru a depune cererea de participare la concurs de doar 2 zile şi ar fi vătămaţi prin reducerea perioadei de studiu necesară susţinerii concursului. Din Hotărârea nr. 166/16.02.2016 rezultă că numărul de locuri scoase la concursul din 03.04.2016 nu s-a stabilit şi cu consultarea prealabilă a ministrului apărării naţionale, în calitate de ordonator principal de credite pentru instanţele militare.
Aceste aspecte au fost aduse la cunoştinţa Plenului CSM, anterior şedinţei din 14.09.2017 (când s-a hotărât amânarea discutării notei direcţiei de specialitate privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, în vederea analizării în cadrul comisiei de specialitate), prin adresa trimisă prin fax la data de 13.09.2017, îndreptată prin adresa trimisă prin fax la data de 14.09.2017, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate. Prin aceeaşi adresă, s-a menţionat necesitatea consultării prealabile a tuturor ordonatorilor principali de credite, conform art. art. 4 alin. (2) din Regulament, întrucât, potrivit art. 131 alin. (4) din Legea nr. 304/2005 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, bugetul instanţelor şi parchetelor militare este gestionat de Ministerul Apărării Naţionale, ministrul apărării naţionale având calitatea de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 44 alin. (2) din acelaşi act normativ, pentru instanţele militare direcţia instanţelor militare din cadrul Ministerului Apărării este ordonator terţiar de credite, iar din Minuta întâlnirii Comisiei nr. 2 - Resurse umane şi organizare din 07.09.2017, publicată în data de 12.09.2019, rezultă că soluţia Comisiei pentru lucrarea nr. x/2017 a fost în sensul consultării doar a ministrului justiţiei, nu şi a celorlalţi ordonatori principali de credite.
Contestatorul mai susţine că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 941/21.09.2019 îi este vătămat dreptul de a participa la concursul de promovare pe loc pentru obţinerea gradului corespunzător instanţei ierarhic superioare, respectiv a gradului profesional de judecător de curte de apel, doar prin hotărârea referitoare la neincluderea locurilor pentru promovarea pe loc la instanţele militare. Totodată, hotărârea contestată generează o discriminare incompatibilă cu dispoziţiile art. 16 din Constituţia României, republicată, întrucât induce ideea că îndreptăţirea de a participa la concursul de promovare pe loc pentru obţinerea gradului profesional de judecător de curte de apel ar aparţine doar judecătorilor cu grad profesional de tribunal care funcţionează la instanţele civile, deşi din nicio dispoziţie a Titlului II, Cap. 5, Secţiunea I- Promovarea judecătorilor şi procurorilor - (art. 43-47)- din Lege, nu rezultă aceasta, iar din art. 1, art. 4 alin. (2)2 şi alin. (4), art. 28 alin. (5) corob. cu art. 34 din Regulament, rezultă, în mod expres, contrariul.
3. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat, în principal, respingerea contestaţiei, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea contestată, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este inadmisibilă.
Prin contestaţia formulată, s-a solicitat anularea, în parte, a Hotărârii Plenului din data de 21.09.2017, referitoare la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, efectivă şi pe loc, exclusiv sub aspectul neincluderii posturilor pentru promovarea pe loc la instanţele militare.
În susţinerea cererii, contestatorul a arătat că hotărârea atacată a fost adoptată cu nesocotirea normelor legale în materia promovării judecătorilor şi procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii excluzând de la beneficiul promovării pe loc judecătorii militari de la tribunale.
În opinia contestatorului la concursul pentru promovarea pe loc pentru obţinerea gradului de judecător de curte de apel pot participa toţi judecătorii cu grad profesional de judecător de tribunal, indiferent de instanţa în care îşi desfăşoară activitatea (civilă sau militară) şi chiar dacă ordonatorul principal de credite pentru instanţele militare este diferit de cel al instanţelor civile.
Înalta Curte constată că actul administrativ a cărui anulare parţială se solicită nu reprezintă un act administrativ în înţelesul dat acestei noţiuni de Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 1 alin. (1) din actul Legea nr. 554/2004:
"orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată, interesul legitim putând fi atât privat, cât şi public".
Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 defineşte actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Înalta Curte constată că Hotărârea Plenului nr. 941/21.09.2017 privind organizarea concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, efectivă şi pe loc, nu reprezintă un act administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci un act premergător, nesusceptibil da a produce efecte juridice prin el însuşi.
Scopul emiterii acesteia nu îl constituie producerea de efecte juridice de sine stătătoare, specifice dreptului administrativ, ci respectiva hotărâre reprezintă un act premergător emiterii actului administrativ în considerarea căruia a fost întocmit.
Hotărârea supusă controlului în speţă, ca şi celelalte acte emise în vederea organizării concursului de promovare, poate fi atacată numai odată cu hotărârea de validare a rezultatelor respectivului concurs, singurul act producător de efecte juridice.
În acest sens practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a arătat că, în privinţa concursurilor organizate de Consiliul Superior al Magistraturii, hotărârea de validare a concursului reprezintă actul administrativ producător de efecte juridice, în timp ce toate celelalte hotărâri prin care se stabilesc măsuri de ordin organizatoric pentru desfăşurarea concursului de promovare în funcţii de execuţie, fiind acte premergătoare, sunt supuse controlului judecătoresc numai odată cu hotărârea de validare.
În consecinţă, având în vedere că Hotărârea Plenului nr. 941/21.09.2017, contestată în prezentul litigiu, nu este act administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge contestaţia, ea inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de intimatul C.S.M.
Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 941 din 21 septembrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2018.