Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia nr. 2 din 12 ianuarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2014
Prin Hotărârea nr. 9J din 19 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară şi, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), a aplicat pârâtului A., judecător la Judecătoria Piteşti, sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 3 luni", pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) şi lit. t) teza a doua raportat la art. 991 alin. (2) din aceeaşi lege.
Împotriva hotărârii menţionate, a declarat recurs pârâtul judecător A., care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 2 din 12 ianuarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2014.
2. Decizia nr. 185 din 30 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2015
Prin Hotărârea nr. 13J din 1 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 9J din 19 iunie 2014, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară în Dosarul nr. x/2014.
Împotriva hotărârii menţionate a declarat recurs revizuentul A.
Prin Decizia nr. 185 din 30 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a decis următoarele: (i) admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de A.; (ii) sesizează Curtea Constituţională pentru a decide asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004 şi, respectiv ale art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004; (iii) respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 13J din 1 iulie 2015, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară în Dosarul nr. x/2015.
II. Cererea de revizuire
Împotriva deciziilor menţionate la pct. I, A. a formulat cerere de revizuire, invocând motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. şi criticile expuse rezumativ în continuare.
Cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 2 din 12 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, a format obiectul Dosarului nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, soluţionat prin Decizia nr. 63 din 4 martie 2019.
Cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 185 din 30 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, formează obiectul prezentului Dosar nr. x/2019.
În esenţă, revizuentul arată că, în Dosarul nr. x/2015, în care a fost pronunţată Decizia nr. 185 din 30 mai 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, dispoziţii care, ulterior soluţionării cauzei, au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018.
În susţinere, face referire la considerentele de la pct. 198 teza finală din Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018 şi expune critici privind nelegalitatea şi netemeinicia Hotărârii nr. 9J din 19 iunie 2014 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
III. Excepţia de neconstituţionalitate ridicată în cauză şi soluţia dată cererii de sesizare a Curţii Constituţionale
În Dosarul nr. x/2019, revizuentul A. a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 303/2004, art. 28 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizare judiciară ("Legea nr. 304/2004") şi art. 24 alin. (3) şi (4) şi art. 69 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii ("Legea nr. 317/2004") în ceea ce priveşte sintagma "colaborator al vreunui serviciu de informaţii" în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 21, art. 61 alin. (1), art. 124, art. 126 şi art. 131 alin. (1) din Constituţie.
Revizuentul susţine că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, întrucât excepţia a fost ridicată de una dintre părţile cauzei, vizează dispoziţii cuprinse într-o lege în vigoare şi nu a fost admisă anterior o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile respective. În ceea ce priveşte legătura dispoziţiilor criticate cu soluţionarea cauzei, autorul excepţiei argumentează că atât inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, preşedintele şi vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii au participat în mod activ la cercetarea sa disciplinară şi implicit la judecarea acţiunii disciplinare.
În esenţă, criticile de constituţionalitate sunt fundamentate pe semnarea Protocoalelor dintre Serviciul Român de Informaţii, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi Inspecţia Judiciară (nr. 904/23.02.2016), Consiliul Superior al Magistraturii (nr. 001/1154 din 07.03.2012) şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (nr. 004/02.09.2009).
Autorul excepţiei susţine că preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, preşedintele şi vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au încălcat propriile competenţe şi atribuţii stabilite de lege şi au uzurpat competenţele Parlamentului, învestind Serviciul Român de Informaţii, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu competenţa de a desfăşura activităţi specifice organelor de inspecţie judiciară privind cercetarea disciplinară a judecătorilor şi de judecată a acţiunilor disciplinare ale acestora, fapt interzis în mod expres de legiuitor, atât prin legea fundamentală, cât şi prin Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii.
Prin încheierea pronunţată în Dosarul asociat nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuentul A.
IV. Considerentele Înaltei Curţi cu privire la cererea de revizuire
În cauză, cererea de revizuire este formulată în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., conform cărora:
"Art. 509. - Obiectul şi motivele revizuirii
(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […]
11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii."
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, fără a presupune o analiză în privinţa temeiniciei soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii.
Din economia dispoziţiilor citate, rezultă că una dintre cerinţele de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe acest motiv rezidă în faptul că decizia Curţii Constituţionale la care se referă textul procedural este necesar să fi fost pronunţată asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată în cauza în care a fost pronunţată hotărârea atacată cu revizuire.
Or, în prezenta cauză, este adevărat că în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în care a fost pronunţată Decizia nr. 185 din 30 mai 2016, ce formează obiectul revizuirii, recurentul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004 şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.
Însă, prin Decizia nr. 68 din 22 februarie 2018, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de A. în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi a constatat că dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 304/2004 şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Rezultă astfel că, în raport cu soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate invocate de revizuentul-recurent, nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., în sensul existenţei unei soluţii a Curţii Constituţionale de declarare ca neconstituţionale a prevederilor care au făcut obiectul excepţiei.
Sub acest aspect, este de observat că revizuentul nu îşi întemeiază cererea de revizuire pe Decizia nr. 68/2018, care a fost pronunţată în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate pe care a invocat-o, ci pe o altă decizie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 685 din 29 noiembrie 2018, prin care a fost soluţionat conflictul juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte.
Este adevărat că, prin Decizia nr. 685 din 29 noiembrie 2018, Curtea Constituţională a admis sesizarea formulată de prim-ministrul Guvernului României, a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnaţi prin tragere la sorţi doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 255/2013 şi a decis că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a proceda de îndată la desemnarea prin tragere la sorţi a tuturor membrilor Completurilor de 5 judecători, cu respectarea art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 207/2018.
Din perspectiva condiţiilor de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., se constată că, prin Decizia nr. 685/2018, Curtea Constituţională nu a analizat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, ci, în mecanismul conflictului juridic de natură constituţională, s-a pronunţat cu privire la modalitatea de punere în executare a dispoziţiilor respective.
Totodată, este adevărat că, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut că "pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive care au fost pronunţate în cauze în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curţii de admitere şi a fost, în consecinţă, respinsă ca devenită inadmisibilă" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 163 din 16 martie 2017, publicată în M. Of. nr. 523/5.07.2017).
Dar, în condiţiile cauzei, nu este întrunită cerinţa rezultând din jurisprudenţa menţionată a instanţei de contencios constituţional ca excepţia invocată de recurentul-revizuent să fi fost respinsă, ca devenită inadmisibilă, întrucât anterior aceeaşi excepţie ar fi fost admisă şi ar fi fost declarate neconstituţionalitate prevederile criticate.
În plus, sub aspectul admisibilităţii, tot în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut că "în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de revizuire, aceasta se va întemeia, în mod evident, pe decizia Curţii Constituţionale, dacă dispoziţia legală declarată neconstituţională a avut o înrâurire decisivă asupra hotărârii pronunţate în cauză" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 126/2016, pct. 19).
În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de revizuire, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 457 C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, în sensul că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Or, în condiţiile expuse ale litigiului de faţă, a recunoaşte admisibilitatea căii de atac exercitate de revizuent cu nerespectarea condiţiilor decelate din interpretarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. ar constitui o atingere adusă principiului legalităţii căii de atac.
Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 185 din 30 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2015.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2019.
Procesat de GGC - NN