Asupra recursului;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin Decizia nr. 4619 din 18 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 7 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 7 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin încheierea din 30 ianuarie 2018, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că părţile nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu au cerut în scris judecata în lipsă.
La termenul din 18 decembrie 2018, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, întrucât a rămas în nelucrare timp de şase luni, pentru a se verifica incidenţa dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Cum în cauză nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 416 - 418 C. proc. civ., instanţa a făcut aplicarea art. 420 alin. (1) C. proc. civ., constatând din oficiu că s-a perimat recursul.
Susţinerile recurentului, în sensul că, la 29 iulie 2018, ar fi formulat o cerere de repunere pe rol, nu sunt probate în mod convingător şi nici nu se verifică, o asemenea cerere neapărând a fi fost înregistrată în prezenta cauză.
II. Recursul declarat împotriva hotărârii de perimare
Împotriva deciziei menţionate la pct. I a declarat recurs A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că la 29 iulie 2018 a transmis prin fax la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cerere de repunere pe rol a cauzei, astfel că în mod greşit instanţa a constat perimat recursul.
Totodată, recurentul susţine că, la 24 decembrie 2018, a transmis secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cerere de repunere pe rol a cauzei, susţinând că cererea de repunere pe rol a fost formulată şi anterior, la 29 iulie 2018 şi 10 octombrie 2018.
În susţinerea recursului, recurentul a anexat, în copie, cererea adresată secţiei de contencios administrativ şi fiscal la 24 decembrie 2018.
III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând recursul declarat de A., prin prisma criticilor invocate în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Completul de 5 judecători îl va respinge, pentru considerentele arătate în continuare.
În esenţă, se constată că recurentul critică soluţia de perimare a recursului, prin raportare la faptul că instanţa de recurs nu a luat în considerare cererea sa de repunere pe rol din 29 iulie 2018, pe care ar fi transmis-o prin fax secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Verificând lucrărilor Dosarului nr. x/2016 al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se constată că, ulterior încheierii din 30 ianuarie 2018, prin care instanţa a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se regăsesc următoarele înscrisuri: (i) motivarea recursului, transmisă de Curtea de Apel Bucureşti; (ii) cererea olografă formulată de recurentul A. privind studiul dosarului din 18 iulie 2018, cu rezoluţie de primire la 18 septembrie 2018; (iii) răspunsuri la întâmpinare formulate de recurentul A., înregistrate la 9 octombrie 2018; (iv) înscrisul recurentului A., înregistrat la 10 octombrie 2018, prin care se susţine că la dosar nu a fost înregistrată cererea sa de repunere pe rol din 29 iulie 2018. La acest înscris este ataşată în copie cererea de repunere pe rol datată olograf 29 iulie 2018 şi transmisă prin fax la 10 octombrie 2018; (v) notele formulate de recurentul A., înregistrate la dosar la 18 decembrie 2018, prin care se învederează instanţei faptul că, la 29 iulie 2018, a formulat, cu respectarea termenului legal, cerere de repunere pe rol. La notele respective, este anexată, în copie, cererea olografă formulată de recurent de repunere pe rol, datată 29 iulie 2018 şi transmisă prin fax la 18 decembrie 2018, precum şi o listă a mesajelor transmise prin fax-ul recurentului la 29 iulie 2018, în cuprinsul căreia este evidenţiat numărul de fax al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În cadrul prezentului recurs, recurentul a depus aceleaşi înscrisuri existente la Dosarul nr. x/2016 al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin criticile formulate, recurentul tinde să demonstreze faptul că a transmis cererea de repunere pe rol la 29 iulie 2018, însă, din culpa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta nu a fost înregistrată la Dosarul nr. x/2016.
Este adevărat că recurentul a depus la dosar copia unei cereri olografe de repunere pe rol a dosarului nr. x/2018 în care este menţionată data de 29 iulie 2018. Însă, această cerere a fost transmisă prin fax la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la datele de 10 octombrie 2018 şi 18 decembrie 2018, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse atât în dosarul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, cât şi în dosarul Completului de 5 judecători.
Recurentul nu indică şi nu depune niciun înscris care să facă dovada că cererea de repunere pe rol ar fi fost transmisă în termenul de perimare, respectiv la 29 iulie 2018.
Lista transmiterilor prin fax din 29 iulie 2018 face dovada faptului că, la data respectivă, recurentul A. a efectuat o transmitere către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă nu există nicio dovadă care să demonstreze ce înscris sau înscrisuri au făcut obiectul transmiterii prin fax, astfel că nu se poate reţine în baza unor simple afirmaţii, nesusţinute de probe, veridicitatea apărărilor recurentului.
Or, în lipsa unui mijloc de probă care să demonstreze fără echivoc transmiterea cererii de repunere pe rol la 29 iulie 2018, simplele afirmaţii ale recurentului în susţinerea acestei teze nu au valenţa de a răsturna soluţia instanţei care a constatat perimarea.
Relevant este şi faptul că instanţa care a constatat perimarea a avut la dispoziţie aceleaşi înscrisuri prezentate de recurentul A. şi a concluzionat întemeiat că acestea nu fac dovada depunerii cererii de repunere pe rol înainte de împlinirea termenului de perimare.
În consecinţă, Completul de 5 judecători reţine că instanţa de recurs întemeiat a constatat din oficiu că a intervenit perimarea recursului, prin faptul că în Dosarul nr. x/2016 nu a fost îndeplinit niciun act de procedură în termenul de perimare 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., calculat de la 30 ianuarie 2018 şi care s-a împlinit la 30 iulie 2018.
Pentru toate considerentele arătate, nefiind identificate, în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motive de reformare a hotărârii atacate, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 4619 din 18 decembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2019.
Procesat de GGC - NN