Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
I. Prin Încheierea penală nr. 942 din 10 decembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 73 din 26 octombrie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că prin Încheierea nr. 73 din 26 octombrie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. 58/P/2018 din 05.06.2018 dispusă în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, astfel cum a fost menţinută prin Ordonanţa nr. 76/II/2/2018 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
S-a reţinut, în esenţă, că în speţă nu există nicio faptă care să se circumscrie infracţiunii de abuz în serviciu, astfel cum a fost reclamată de către petentul A., autorităţile judiciare implicate în actele ce fac obiectul prezentei sesizări îndeplinindu-şi atribuţiile de serviciu în baza legii şi în baza propriilor aprecieri asupra necesităţii propunerii, respectiv încuviinţării respectivei percheziţii domiciliare la locuinţa petentului A., procedeu probatoriu apreciat ca fiind util soluţionării cauzei în condiţiile în care putea furniza probe pentru ancheta penală în curs de desfăşurare, mai precis chiar obiectul vizat de infracţiunea de furt calificat.
Împotriva acestei hotărâri, petentul A. a formulat contestaţie.
În cauză, s-a reţinut că petentul a uzat de o cale de atac, cea a plângerii împotriva soluţiei de clasare, în conformitate cu dispoziţiile art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., dispunându-se soluţia de respingere a acesteia, ca nefondată, potrivit art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., a rezultat că hotărârea prin care s-a pronunţat soluţia de respingere a plângerii împotriva ordonanţelor procurorului este definitivă.
Prin urmare, constatând că în cauză, petentul A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, Completul de 2 judecători al Înaltei Curţi a respins, ca inadmisibilă, contestaţia împotriva Încheierii nr. 73 din 26 octombrie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.
II. Împotriva Încheierii penale nr. 942 din 10 decembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi - Completul de 5 Judecători la data de 25 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 1 aprilie 2019.
III. Prin Decizia penală nr. 109 din data de 16 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019 a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii penale nr. 942 din 10 decembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.
Instanţa a reţinut că petentul a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
IV. Nemulţumit de soluţia pronunţată petentul A. a declarat recurs, împotriva Deciziei penale nr. 109 din data de 16 aprilie 2019, cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 17 mai 2019, sub nr. x/2019, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 11 iunie 2019.
V. Examinând calea de atac formulată, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători - P3-2019 constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
C. proc. pen. prevede o singură cale ordinară de atac - apelul, dându-se eficienţă principiului dublului grad de jurisdicţie, prevăzut de art. 2 parag. 1 al Protocolului 7 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Totodată, în reglementarea C. proc. pen., recursul este o cale extraordinară de atac (denumită "recurs în casaţie"), ce poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.
În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii nr. 954 din 13 decembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele menţionate mai sus, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 109 din data de 16 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 109 din data de 16 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2019.
Procesat de GGC - NN