Asupra admisibilităţii în principiu a recursului;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Decizia civilă nr. 3988 din 14 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, în procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei civile nr. 84 din 9 mai 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recurs recurentul-petent A., solicitând casarea acesteia şi a tuturor hotărârilor pronunţate în Dosarul nr. x/2016, ca netemeinice şi nelegale şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători.
3. Procedura de filtrare a recursului
Recursul, fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ.
Intimatul B. a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 1 aprilie 2019, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 490 alin. (2) cu referire la art. 4711 alin. (3) din C. proc. civ., prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, întrucât vizează vizează o decizie pronunţată de către secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procedura de filtrare a recursului, hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, nemaiputând fi supusă, astfel, reformării.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 15 aprilie 2019, completul de filtru a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Raportul a fost comunicat părţilor la data de 24 aprilie 2019.
Recurentul A. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea recursului.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în condiţiile art. 493 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., Completul de filtru constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele arătate în continuare.
Decizia atacată cu recurs a fost pronunţată de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procedura de filtrare a recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., conform cărora:
"Art. 493. - […]
(5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor."
Dispoziţiile citate prevăd expres faptul că decizia pronunţată în ipotezele reglementate de textul de lege nu este supusă niciunei căi de atac, astfel că nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs, potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ. ori art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează competenţa Completului de 5 judecători.
În raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii. Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. (7) din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Aşadar, în raport cu dispoziţiile legale mai sus citate, cu referire la existenţa unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 3988 din 14 noiembrie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016.
Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2019.
Procesat de GGC - NN