Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 06.07.2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C., D. şi E., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţi şi autentificat prin Încheierea nr. 2192 din 02.10.2013 la Biroul Notarial F., repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâţilor B. şi C., la plata sumei de 62543,53 euro + 11.919,16 RON.
În drept, au invocat dispoziţiile art. 1235, 1236, 1237, 1238, 1247 şi 1249 noul C. civ.
2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin încheierea de şedinţă din 22.02.2016, tribunalul a luat act de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea nulităţi absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 02.10.2013, repunerea în situaţia anterioară şi obligarea pârâţilor la acoperirea prejudiciului rezultat din executarea silită, precum şi declararea inopozabilităţii faţă de reclamantă a actului de vânzare-cumpărare încheiat în octombrie 2013, invocând ca temei art. 1562 C. civ. şi urm. din noul C. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 1441/14.11.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată, a admis, în parte, acţiunea, a declarat inopozabil faţă de reclamantă contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţi şi autentificat sub nr. x din 02.10.2013 de Biroul Notarial F., a respins celelalte petite ale cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiate şi a respins cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată, ca nefondată.
Conform art. 453 alin. (2) C. proc. civ., a obligat-o pe reclamanta la plată către pârâţii G. a sumei de 2.250 RON, respectiv către pârâţii H. a sumei de 2.480 RON, sume reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariul avocaţial.
Potrivit art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a obligat, în solidar, pârâţii la plata către stat a sumei de 5585 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru acordată reclamantei cu titlu de ajutor public judiciar sub forma scutirii.
3. Cererea de apel
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât pârâţii B. şi C., cât şi pârâţii D. şi E.
4. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel
Prin Decizia civilă nr. 334A din 16 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţii pârâţii B. şi C., pârâţii D. şi E., împotriva sentinţei tribunalului.
5. Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs au declarat recursuri pârâţii B., C., D. şi E., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 24 mai 2018.
II. Hotărârile de declinare a competenţei
Prin Încheierea nr. 736 din 2 aprilie 2019, secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei I civile a aceleiaşi instanţe.
În motivarea încheierii, în esenţă, s-a reţinut că, obiectul litigiului vizează acţiunea formulată de reclamanta A. în constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare încheiat la autentificat sub nr. x din 02.10.2013 de Biroul Notarial F., şi, totodată, repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi declararea inopozabilităţii faţă de reclamantă a actului de vânzare, în raport cu dispoziţiile art. 1235 - 1238, art. 1247 şi 1249, art. 1562 şi urm. C. civ.
Din perspectiva competenţei funcţionale speciale, prezentul litigiu nu implică aspecte care să atragă competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, litigiul pendinte situându-se în limitele unei acţiuni civile faţă de obiectul şi natura cauzei.
Secţia I Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este instanţa competentă să soluţioneze litigiile în care se pun în discuţie aspecte referitoare la un imobil, prin care se urmăreşte declararea inopozabilităţii faţă de reclamantă a actului de dispoziţie încheiat de pârâţi în frauda drepturilor sale.
Totodată, având în vedere că hotărârile pronunţate de instanţele anterioare au fost date de către secţia a IV-a Civilă a Tribunalului Bucureşti, respectiv a Curţii de Apel Bucureşti, iar instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea recurată este secţia I Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a cauzei se va declina în favoarea acesteia din urmă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 aprilie 2019 şi trimisă, spre soluţionare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 3.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Încheierea nr. 919 din 15 mai 2019, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (3) din C. proc. civ., a înaintat dosarul spre competentă soluţionare Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că litigiul de faţă, ce are ca obiect o acţiune în constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/02.10.2013 la Biroul Notarial F., nu se situează în sfera jurisdicţională a completurilor specializate din cadrul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, înfiinţate prin Hotărârea nr. 8/2012 a Colegiului de conducere, în raport cu data înregistrării recursurilor, care este anterioară adoptării Hotărârii nr. 99/20.09.2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Or, faţă de obiectul cauzei pe care se grefează cererea de recurs, de data înregistrării acesteia pe rolul instanţei supreme (24.05.2018) şi de data la care, prin Hotărârea nr. 99/20.09.2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit o altă repartizare între cele două secţii ale instanţei a cauzelor în funcţie de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului Ecris, respectiv 1 octombrie 2018, se constată că litigiul de faţă având ca obiect acţiunea în constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/02.10.2013 la Biroul Notarial F. se circumscrie competenţei alocate secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Anexa la Hotărârea nr. 8/05.04.2012, acestei instanţe revenindu-i competenţa de soluţionare a recursului.
III. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Completul de 5 judecători - legal sesizat, în temeiul art. 136 alin. (3) din C. proc. civ., cu conflictul negativ de competenţă ivit între două secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - analizând normele incidente în privinţa competenţei în această materie, constată şi stabileşte că aceasta revine secţiei a II-a civile, potrivit considerentelor ce succedă:
Problema de drept supusă analizei o constituie chestiunea conflictuală legată de competenţa completurilor de judecată ale aceleiaşi instanţe (în speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), respectiv competenţa materială (ratione materiae), stabilită sub aspect procesual, în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii.
Potrivit C. proc. civ., o atare situaţie este asimilată conflictului negativ de competenţă, competenţa pronunţării regulatorului de competenţă revenind, în cauză, Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Regula în materie de competenţă este aceea că ea se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanţei, stabilite în funcţie de obiectul cauzei deduse judecăţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012, începând cu data de 15 februarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii: secţia I civilă, secţia a II-a civilă, secţia penală şi secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie (anterior acestei date, începând cu data de 1 octombrie 2011, organizarea cuprindea, pe lângă cele 4 secţii, 4 complete de 5 judecători şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie).
În lipsa unor norme de competenţă materială prin care să se statueze că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competenţa uneia dintre secţiile civile care funcţionează la nivelul aceleiaşi instanţe, sintagma cu competenţă proprie prevăzută de dispoziţia legală menţionată distinge între competenţele proprii şi comune ale celor două secţii civile şi competenţele celorlalte secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Alocarea unor competenţe specializate, distinct de competenţele comune ale completurilor de judecată, care funcţionează la nivelul celor două secţii civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 s-a realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, modificată, în parte, prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012.
Potrivit Anexei 1 la Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012, care cuprinde regulile de înregistrare şi repartizare a dosarelor între secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, începând cu data de 13 aprilie 2011, în cadrul secţiei I civile funcţionează completuri specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001 (ID 3460), a exproprierii (ID 3590), în materia revendicării imobiliare (ID 3960 şi ID 4200). De asemenea, există două completuri specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietăţii intelectuale.
În cadrul secţiei a II-a civile funcţionează completuri specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect raporturile juridice privind societăţile comerciale, raporturile juridice dintre profesionişti, obligaţiile născute din legi speciale, pretenţii, printre acestea fiind enumerată şi acţiunea în constatarea nulităţii şi anulabilitate (ID 3240; ID 3415; ID 4120; ID 4340; ID 4520) precum şi acţiunea pauliană (ID 4220, ID 3220).
De asemenea, conform Hotărârii nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, restul dosarelor civile înregistrate după data de 13 aprilie 2012, având alte obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secţii, prin utilizarea aplicaţiei Ecris.
Prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a adoptat unele măsuri pentru echilibrarea activităţii de judecată de la nivelul secţiei I civile şi a secţiei a II-a civile, în sensul că a stabilit că, începând cu data de 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competenţa celor două secţii se vor repartiza între acestea "în funcţie de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului Ecris, după cum urmează: secţiei I civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele Civil, Proprietate intelectuală, Minori şi familie; secţiei a II-a civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele Litigii cu profesionişti, Faliment, Asigurărilor sociale, Litigii de muncă, Drept maritim şi fluvial şi Insolvenţa persoanei fizice".
În cauză de faţă, reclamanta a învestit instanţele cu o cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare încheiat între părţi şi autentificat prin Încheierea nr. 2192/02.10.2013 la Biroul Notarial F., repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâţilor B. şi C., la plata sumei de 62543,53 euro şi 11.919,16 RON.
Aşa cum rezultă din analiza hotărârilor pronunţate de Colegiul de conducere enumerate anterior, acest obiect nu face parte dintre cele ce se circumscriu sferei completurilor specializate din cadrul secţiei I civile.
Având în vedere acest argument, precum şi data înregistrării recursului pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - 24 mai 2018, aşadar anterior Hotărârii nr. 99 din 20 septembrie 2018, prin care Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit o altă repartizare între cele două secţii civile ale instanţei, competenţa urmează a fi stabilită în raport cu dispoziţiile Hotărârii nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere.
Faţă de prevederile Anexei 1 la această din urmă hotărâre, se constată că litigiul pendinte se circumscrie competenţei alocate secţiei a II-a civile.
În atare situaţie, Completul de 5 judecători va stabili competenţa în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a şi fost iniţial învestită cu soluţionarea dosarului, prin repartizare aleatorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2019, în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2019.
Procesat de GGC - NN