Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 10/2018 din data de 27 februarie 2018, pronunţată de Judecătoria Moldova Nouă în dosarul nr. x/2016, în baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată prev. şi ped. de art. 271 din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. şi ped. de art. 342 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prev. şi ped. de art. 228 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită conform art. 39 alin. (2) lit. b) C. pen. cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a dispus interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară, a exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de trei ani în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 404 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a dispus interzicerea, cu titlu de pedeapsă accesorie, a exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 19 şi art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă B. SA (fosta B. SA) şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 25.185,92 RON, reprezentând contravaloarea energiei electrice cu accize incluse, consumată la imobilul din loc. Berzasca, sat Liubcova, nr. 454, jud. Caraş-Severin.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. rap. la art. 112 alin. (1) lit. a) şi b) teza a II-a C. pen., au fost confiscate următoarele bunuri: un pistol de culoare neagră, marca x, fără serie, made în Italia, o cutie de culoare kaki, cu inscripţia x, blank, cu un număr de 43 bucăţi cartuşe cal. 8 mm, o cutie metalică, având inscripţia x, cal. 4,5 mm în care au fost identificate un număr de 400 bucăţi diaboluri (alice) de cal. 4,5 mm, destinate armelor neletale supuse autorizării, o cutie de culoare albastră, cu inscripţia x, x cu un număr de 15 bucăţi cartuşe de cal. 8 mm, depuse la Camera de Corpuri delicte a I.P.J Caraş-Severin, conform dovezii de predare din 20 noiembrie 2015.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că, în data de 21 aprilie 2015, organele de poliţie s-au sesizat din oficiu că inculpatul A. deţine la domiciliul său din Comuna Berzasca, sat Liubcova, nr. 454 o armă fără drept şi, în data de 27 septembrie 2015, în baza mandatului de percheziţie domiciliară nr. x/24 septembrie 2015 emis de Judecătoria Moldova Nouă, organele de poliţie au efectuat o percheziţie domiciliară la adresa mai sus indicată, ocazie cu care au fost identificate şi ridicate în vederea continuării cercetărilor următoarele bunuri: un pistol de culoare neagră marca x calibru 8 mm PAk fără serie; o cutie de culoare kaki cu inscripţia x, conţinând un număr de 43 bucăţi cartuşe calibru 8 mm; o cutie metalică cu inscripţia x conţinând un număr de 400 buc. diaboluri (alice) de calibru 4,5 mm destinate armelor neletale supuse autorizării şi o cutie de culoare albastră cu inscripţia C. conţinând un număr de 15 cartuşe de calibru 8 mm.

De asemenea, la data percheziţiei, respectiv 27 septembrie 2015, în jurul orei 08:00, organele de poliţie, însoţite de o echipă de intervenţie din cadrul B., au constatat că locuinţa inculpatului de la adresa mai sus menţionată era conectată artizanal la coloana de alimentare cu energie electrică prin folosirea unor conductori electrici din cupru, energia electrică consumată nefiind înregistrată la contorul electric cu seria x. Sub acest aspect au fost inventariate consumatoarele electrice din locuinţă şi prin adresa nr. x din data de 11 noiembrie 2015, B. a precizat valoarea prejudiciului la suma de 25.185,92 RON.

Instanţa de fond a observat că starea de fapt, astfel cum a fost reţinută, rezultă din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, declaraţii suspect/inculpat, declaraţii martori, proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare, raport de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de I.P.J. Caraş-Severin nr. x/06.11.2015, dovadă predare corpuri delicte la Camera de Corpuri Delicte IPJ Caraş-Severin seria x/20.11.2015, planşe foto privind aspectele fixate referitor la furtul de energie electrică, nota de constatare x/27.09.2015 întocmită de SC B., adresele nr. x şi x/11.11.2015 emise de SC B.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, prima instanţă a avut în vedere pericolul social concret al faptelor, precum şi persoana inculpatului, care a recunoscut comiterea faptelor şi nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel cum a rezultat din fişa de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei.

Împotriva Sentinţei penale nr. 10 din 27 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Moldova Nouă au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă şi inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 672/A din 7 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 10 din 27 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Moldova Nouă în dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă împotriva aceleiaşi sentinţe penale, a fost desfiinţată Sentinţa penală nr. 10 din 27 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Moldova Nouă şi rejudecând:

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de trei ani în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea de prev. şi ped. de art. 271 din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea de prev. şi ped. de art. 271 din Legea nr. 86/2006.

S-a modificat temeiul dispoziţiei de confiscare din art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. a) şi b) teza a II-a C. pen. în art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii penale apelate.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare parţiale către stat în apel, iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş a sumei de 130 RON, onorariu parţial avocatul din oficiu.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a constatat că starea de fapt reţinută de Judecătoria Moldova Nouă corespunde evaluării corecte şi complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.

Astfel, cu ocazia percheziţiei domiciliare din 27 septembrie 2015, la domiciliul inculpatului A. au fost găsite următoarele bunuri: un pistol de culoare neagră marca x calibru 8 mm PAk fără serie; o cutie de culoare caki cu inscripţia x, conţinând un număr de 43 bucăţi cartuşe calibru 8 mm; o cutie metalică cu inscripţia x conţinând un număr de 400 buc. diaboluri (alice) de calibru 4,5 mm destinate armelor neletale supuse autorizării şi o cutie de culoare albastră cu inscripţia C. conţinând un număr de 15 cartuşe de calibru 8 mm. Prin Raportul de Constatare nr. x/06.11.2015 s-a concluzionat că: arma găsită la domiciliul inculpatului este un pistol de autoapărare, care, conform ponsoanelor şi a caracteristicilor constructive, este marca x, model x, fără serie, de calibru 8 mm K, fabricat în Italia, arma fiind în stare de funcţionare; cele 43 bucăţi cartuşe reprezintă muniţie pentru armele de autoapărare, sunt marca x, cal. 8 mm BLANK, 42 de bucăţi cartuşe având capsele nepercutate, unul prezentând urmă de adâncime pe capsă; cele 15 bucăţi cartuşe, marca GPL, calibru 8 mm, având capsele nepercutate; din totalul de 58 bucăţi cartuşe cal. 8 mm, un număr de 48 bucăţi cartuşe de cal. 8 mm sunt în stare activă, iar diferenţa de 10 bucăţi cartuşe cal. 8 mm nu sunt în stare activă; cele 400 bucăţi alice sunt proiectile metalice şi reprezintă muniţie pentru armele neletale cu aer comprimat şi butelie de CO₂.

În hotărârea atacată s-a reţinut că, potrivit declaraţiei date de inculpat în cursul urmării penale, acesta a adus respectivele obiecte din străinătate, introducându-le în România în cursul anului 2013 prin Vama Naidăş, respectiv în septembrie 2015 prin Vama Cenad, necunoscând că sunt supuse regimului armelor şi muniţiilor.

De asemenea, s-a observat că, la percheziţia din 27 septembrie 2015, organele de poliţie însoţite de o echipă de intervenţie din cadrul B. au constatat că locuinţa inculpatului era conectată artizanal la coloana de alimentare cu energie electrică prin folosirea unor conductori electrici din cupru, energia electrică consumată nefiind înregistrată la contorul electric cu seria x.

În continuare, Curtea de Apel a observat că, potrivit art. 271 din Legea nr. 86/2006:

"Introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale explozibile, precursori de explozivi restricţionaţi, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracţiunea de contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare."

Conform art. 342 C. pen., "(1) Deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcţionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Deţinerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă."

Totodată, potrivit art. 228 C. pen., "(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane. (3) Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice alt fel de energie care are valoare economică."

Raportând starea de fapt reţinută în sarcina inculpatului la textele legale anterior menţionate, Curtea de Apel a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de contrabandă în formă calificată prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 342 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. şi de furt prev. de art. 228 alin. (3) C. pen.

De asemenea, s-a constatat că pedepsele principale aplicate inculpatului A. pentru fiecare infracţiune în parte reprezintă minimul special prevăzut de legiuitor pentru pedeapsa închisorii şi că nu pot fi reduse în condiţiile în care nu au fost identificate elemente de natură a constitui circumstanţe atenuante.

Curtea de Apel a constatat, însă, întemeiată critica formulată de procuror privind neaplicarea pedepselor complementare şi accesorii pe lângă pedeapsa principală dispusă pentru una dintre infracţiuni. În acest sens, s-a observat că, din interpretarea dispoziţiilor art. 45 C. pen. rezultă că, pentru a fi aplicate pedepse complementare/accesorii pe lângă pedeapsa principală rezultantă, trebuie ca acestea să fi fost stabilite pentru una dintre infracţiunile aflate în concurs. În speţă, s-a reţinut că dispoziţiile art. 271 din Legea nr. 86/2006 obligă la aplicarea pedepsei complementare. În aceste condiţii, Curtea de Apel a aplicat inculpatului, în baza art. 67 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de trei ani în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea de prev. şi ped. de art. 271 din Legea nr. 86/2006. De asemenea, în baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea de prev. şi ped. de art. 271 din Legea nr. 86/2006.

În ceea ce priveşte cererea apărării inculpatului A. de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei s-a constatat că este nefondată, întrucât în cauză nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. - "infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii". Astfel, s-a reţinut că, prin art. 91 alin. (1) C. pen., legiuitorul a impus o serie de condiţii pentru incidenţa suspendării sub supraveghere, printre care şi acordul inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, această condiţie imperativă trebuind îndeplinită cumulativ, alături de celelalte. Prin urmare, nefiind îndeplinite cumulativ toate condiţiile impuse de art. 91 C. pen., s-a apreciat că singura posibilitate de executare a pedepsei este aceea în regim de deţinere.

În ceea ce priveşte dispoziţia de confiscare a următoarelor bunuri: pistol de culoare neagră, marca x, cal. 8 mm, fără serie, made în Italia, o cutie de culoare kaki, cu inscripţia x, cal. 8 mm, blank, cu un număr de 43 bucăţi cartuşe cal. 8 mm, o cutie metalică, având inscripţia x, cal. 4,5 mm în care au fost identificate un număr de 400 bucăţi diaboluri (alice) de cal. 4,5 mm, destinate armelor neletale supuse autorizării, o cutie de culoare albastră, cu inscripţia x, cal. 8 mm, cu un număr de 15 bucăţi cartuşe de cal. 8 mm, depuse la Camera de Corpuri delicte a IPJ Caraş-Severin, conform dovezii de predare din 20 noiembrie 2015, s-a constatat întemeiată critica Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă. Astfel, s-a reţinut că, potrivit art. 112 alin. (1) C. pen., "Sunt supuse confiscării speciale: a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală; b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor; (...) f) bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală." Aşadar, s-a constatat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., întrucât bunurile nu au fost produse prin săvârşirea infracţiunilor, ci deţinerea lor este interzisă de legea penală.

Împotriva Deciziei penale nr. 672/A din 7 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a declarat recurs în casaţie inculpatul A..

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie s-au invocat dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Astfel, recurentul a susţinut că atât prima instanţă, cât şi cea de apel au făcut o greşită aplicare a legii, cu privire la faptele ce au făcut obiectul judecăţii, eroare care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. În acest sens, a subliniat că nu este prevăzută de legea penală deţinerea în mod nelegal de muniţie neletală supusă autorizării, legea incriminând în art. 342 alin. (1) C. pen., doar deţinerea de muniţie letală, iar singura operaţiune privitoare la armele neletale incriminată penal este deţinerea acestora, faptă prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen.

Recurentul a precizat că au fost descoperite cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la 27 septembrie 2015 la domiciliul său, următoarele bunuri: un pistol de culoare neagră, marca x, cal. 8 mm PAK, fără serie, made in Italia; o cutie de culoare kaki, cu inscripţia x, cal. 8 mm, blank, cu un număr de 43 bucăţi cartuşe cal. 8 mm; o cutie metalică, având inscripţia x, cal. 4,5 mm în care au fost identificate un număr de 400 bucăţi diaboluri (alice) de cal. 4,5 mm., destinate armelor neletale supuse autorizării; o cutie de culoare albastră, cu inscripţia x, cal. 8 mm, x cu un număr de 15 bucăţi cartuşe de cal. 8 mm.

De asemenea, a arătat că, la data de 6 noiembrie 2015, I.P.J. Caraş-Severin - Serviciul Criminalistic a înaintat Raportul de Constatare cu nr. x/06.11.2015, întocmit în baza Ordonanţei cu nr. 286/P/2015 din 28 septembrie 2015, potrivit căruia:

- arma în litigiu este un pistol de autoapărare, care, conform poansoanelor şi a caracteristicilor constructive, este marca x, model x, fără serie, de calibru 8 mm K, fabricat în Italia, arma fiind în stare de funcţionare;

- un număr de 43 bucăţi cartuşe, reprezintă muniţie pentru armele de autoapărare, sunt marca x, cal. 8 mm BLANK, 42 de bucăţi cartuşe având capsele nepercutate, unul prezentând urmă de adâncime pe capsă;

- un număr de 15 bucăţi cartuşe, marca GPL, calibru 8 mm, având capsele nepercutate;

- din totalul de 58 bucăţi cartuşe cal. 8 mm, un număr de 48 bucăţi cartuşe de cal. 8 mm sunt în stare activă, iar diferenţa de 10 bucăţi cartuşe cal. 8 mm nu sunt în stare activă;

- cele 400 bucăţi alice sunt proiectile metalice şi reprezintă muniţie pentru armele neletale cu aer comprimat şi butelie de CO₂.

În continuare, recurentul a arătat că, în rechizitoriu, la rubrica în drept, s-au reţinut următoarele:

"fapta inculpatului de a deţine în mod nelegal armă şi muniţie neletală supusă autorizării constituie infracţiunea prev. şi ped. de art. 342 alin. (1) şi (2) C. pen." De asemenea, apărarea a precizat că respectiva menţiune a fost preluată în considerentele sentinţei pronunţată de prima instanţă, care a reţinut, în plus, că "elementul material al infracţiunii este reprezentat de acţiunea inculpatului de a deţine în mod nelegal armă şi muniţie nelegală supusă autorizării". Totodată, recurentul a susţinut că şi în decizia Curţii de Apel au fost reluate starea de fapt şi partea din considerentele instanţei de fond. Aşadar, în opinia recurentului, şi instanţa de apel a reţinut, în mod eronat, că sunt întrunite, inter alia, elementele constitutive ale faptei prevăzute de art. 342 alin. (1) şi (2) C. pen.

Prin urmare, recurentul a subliniat că soluţia pronunţată de instanţele de fond şi de apel este greşită, întrucât acestea au reţinut că deţinerea de muniţie neletală ar fi incriminată de legea penală. În plus, instanţele au dispus condamnarea recurentului pentru o faptă pe care nu a săvârşit-o, cea prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen., nici arma, nici muniţia deţinută nefiind dintre cele letale. Mai mult, în opinia apărării, condamnarea pentru fapta ce se referă la arme neletale nu este consecinţa unei erori materiale, fiind rezultatul unei activităţi de juris dictio. În acest sens, s-a arătat că instanţele au orientat pedepsele la minimul prevăzut de normele legale (3 ani pentru contrabandă, în contextul limitelor de 3 - 10 ani, 6 luni pentru furt, în limitele de 6 luni - 3 ani) însă, pentru infracţiunea la regimul armelor şi muniţiilor, în condiţiile în care limitele de pedeapsă sunt 3 luni - 1 an alternativ cu amenda penală, pedeapsa aplicată a fost de 1 an închisoare. Eroarea a fost menţinută şi în decizia Curţii de Apel, în care s-a precizat în mod expres că "pedepsele principale aplicate inculpatului A. pentru fiecare infracţiune în parte reprezintă minimul special prevăzut de legiuitor pentru pedeapsa închisorii şi nu pot fi reduse în condiţiile în care nu se identifică elemente de natura a constitui circumstanţe atenuante". Ca atare, apărarea a apreciat că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de deţinere de arme neletale este la maximul special, iar nu la minim, în realitate condamnarea referindu-se la fapta de deţinere de arme letale, pentru care recurentul nu a fost trimis în judecată şi pe care nu a comis-o.

Recurentul a mai susţinut că dispoziţiile art. 342 din C. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014 au reconfigurat reglementarea nerespectării regimului armelor şi muniţiilor, unificând dispoziţiile cuprinse în art. 279 C. pen. anterior şi o parte din normele incriminatoare din Legea nr. 295/2004. Astfel, Noul C. pen. a restrâns sfera de aplicare a vechilor norme. Deţinerea sau portul fără drept al muniţiilor este incriminată doar în ceea ce priveşte muniţiile letale şi muniţiile interzise, iar nu şi în ceea ce priveşte muniţiile corespunzătoare armelor neletale supuse autorizării. De asemenea, norma de la art. 342 alin. (2) C. pen. este o variantă tip, simplă, nefiind o variantă atenuată sau una agravată a art. 342 alin. (1) C. pen. Aşadar, în opinia apărării, nu se pune problema reţinerii şi a alin. (1) atunci când se dispune condamnarea (cum este cazul infracţiunii de furt calificat, care se reţine cu referire la art. 228 C. pen.). Mai mult, s-a menţionat că textul de la art. 342 alin. (2) C. pen. nu sancţionează, spre deosebire de reglementările de la alin. (1) sau alin. (5) şi deţinerea ori portul de muniţie neletală, iar dintre modalităţile alternative indicate la alin. (1) se regăsesc doar deţinerea sau portul fără drept.

Ca atare, având în vedere că recursul în casaţie vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta comisă şi configurarea legală a acelui tip de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei, apărarea a apreciat că, în cauză, greşita aplicare a legii se referă la condamnarea pentru o faptă care nu îndeplineşte condiţia tipicităţii obiective din punct de vedere al naturii obiectelor a căror deţinere e oprită de lege.

Totodată, apărarea a susţinut că în această cale extraordinară de atac se poate analiza dacă faptele, aşa cum au fost reţinute de instanţa de apel (deţinerea de muniţie neletală) corespund din punct de vedere obiectiv tiparul de incriminare.

Prin urmare, apărarea a subliniat că, în cauză, deţinerea de muniţie neletală, faptă pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat recurentul, nu este incriminată de legea penală. Mai mult, recurentul a fost condamnat şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 342 alin. (1) C. pen., care se referă la armele letale, şi pistolul era neletal.

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 18 septembrie 2018, cererea de recurs în casaţie a fost admisă în principiu.

În esenţă, s-a reţinut că sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

Aşadar, critica privind lipsa de tipicitate obiectivă a uneia dintre faptele pentru care a fost condamnat recurentul inculpat, respectiv infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., se circumscrie cazului de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală), tipicitatea reprezentând tocmai concordanţa între trăsăturile faptei concrete şi modelul abstract (tip) prevăzut de norma de incriminare.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Astfel, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului." (Decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro)

De asemenea, s-a statuat că "dispoziţiile prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în nici un fel.

(...) verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 lit. b) şi care nu a fost preluată de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.) " (Decizia nr. 78/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Aşadar, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte poate analiza dacă fapta, astfel cum au fost reţinută prin decizia recurată, corespunde din punct de vedere obiectiv tiparului de incriminare al infracţiunilor prevăzute de art. 342 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A..

Din această perspectivă, se observă că recurentul inculpat A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., reţinându-se în fapt, în esenţă, că, a deţinut în mod nelegal armă şi muniţie neletală supusă autorizării, respectiv un pistol de culoare neagră marca x calibru 8 mm PAK fără serie; o cutie de culoare caki cu inscripţia x, conţinând un număr de 43 bucăţi cartuşe calibru 8 mm; o cutie metalică cu inscripţia x conţinând un număr de 400 buc. diaboluri (alice) de calibru 4,5 mm destinate armelor neletale supuse autorizării şi o cutie de culoare albastră cu inscripţia C. conţinând un număr de 15 cartuşe de calibru 8 mm.

În legătură cu această faptă, recurentul a susţinut, pe de-o parte, că deţinerea de muniţie neletală nu este sancţionată de legea penală, iar, pe de altă parte, că în mod greşit au fost reţinute şi dispoziţiile art. 342 alin. (1) C. pen., în condiţiile în care arma şi muniţiile deţinute nu erau letale.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 342 alin. (1) C. pen., "deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcţionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani."

De asemenea, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "deţinerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda."

Analizând dispoziţiile alin. (1) şi alin. (2) ale art. 342 C. pen., se observă că acestea nu reglementează modalităţi alternative distincte ale aceleiaşi infracţiuni de nerespectarea armelor şi muniţiilor, ci prevăd două modalităţi normative simple (tip), cu alte cuvinte, două infracţiuni distincte.

În ceea ce priveşte distincţia dintre infracţiunile cu conţinut unic, cele cu conţinut alternativ şi cele cu conţinuturi alternative, în Decizia nr. 25/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a reţinut că "Infracţiunile cu conţinut unic sunt acele infracţiuni ale căror elemente constitutive se înfăţişează sub o formă unică, exclusivă, nesusceptibilă de mai multe modalităţi (bigamia, omorul).

Infracţiunile cu conţinut alternativ sunt acele infracţiuni pentru care legea prevede variante alternative ale elementului material al laturii obiective, variante echivalente sub aspectul semnificaţiei lor penale.

Spre deosebire de infracţiunile cu conţinut alternativ care, în esenţă, presupun existenţa mai multor modalităţi de săvârşire a faptei, infracţiunile cu conţinuturi alternative sunt acele infracţiuni în cazul cărora legiuitorul regrupează, sub aceeaşi denumire, două sau mai multe infracţiuni de sine stătătoare.

Delimitarea dintre infracţiunile cu conţinut unic, infracţiunile cu conţinut alternativ şi infracţiunile cu conţinuturi alternative prezintă importanţă sub aspectul efectelor diferite care apar în cazul realizării mai multor variante alternative de comitere.

Astfel, în cazul infracţiunilor cu conţinut alternativ, modalităţile diferite, prevăzute în norma de incriminare, nu generează un concurs de infracţiuni, nu afectează unitatea infracţiunii.

Dimpotrivă, în cazul infracţiunilor cu conţinuturi alternative, dacă se realizează mai multe dintre aceste conţinuturi, ne vom afla în prezenţa unui concurs de infracţiuni."

Or, din interpretarea dispoziţiilor art. 342 alin. (1) şi (2) C. pen., rezultă în mod neechivoc intenţia legiuitorului de a regrupa, sub aceeaşi denumire, respectiv nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, două infracţiuni de sine stătătoare.

Astfel, art. 342 alin. (1) C. pen. sancţionează deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcţionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept. Elementul material al laturii obiective al acestei infracţiuni se realizează prin una dintre următoarele acţiuni: deţinerea, portul sau confecţionarea fără drept a uneia sau mai multor arme letale; efectuarea fără drept a altor operaţiuni privind circulaţia armelor letale; deţinerea, portul sau confecţionarea fără drept a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor unor arme letale şi funcţionarea fără drept a atelierelor de reparare a armelor letale. Pentru existenţa elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 342 alin. (1) C. pen. este suficient să se constate comiterea unei singure acţiuni dintre cele anterior menţionate.

De asemenea, în ceea ce priveşte noţiunile de "arme şi muniţii letale", potrivit art. 2 pct. II.2 din Legea nr. 295/2004, acestea sunt definite ca armele şi muniţiile prin a căror utilizare se poate cauza moartea ori rănirea gravă a persoanelor şi care sunt prevăzute în categoria B din anexă.

Totodată, se observă că, pentru existenţa acestei infracţiuni trebuie îndeplinite următoarele cerinţe esenţiale: să existe o armă letală, muniţie, mecanisme sau dispozitive ale armelor letale; acţiunile de deţinere, port, confecţionare şi orice operaţiune privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora să se realizeze fără drept şi atelierele de reparare a armelor letale să funcţioneze fără drept.

În ceea ce priveşte infracţiunea reglementată de art. 342 alin. (2) C. pen., elementul material al laturii obiective se realizează prin două acţiuni distincte, respectiv, deţinerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării.

Conform art. 2 pct. II.3 din Legea nr. 295/2004, prin expresia "arme şi muniţii neletale" se înţelege armele şi muniţiile destinate pentru un scop utilitar sau pentru agrement ori autoapărare, confecţionate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se cauzeze moartea persoanelor. De asemenea, sunt asimilate acestei categorii şi armele vechi.

Trebuie subliniat, totuşi, că alin. (2) al art. 342 C. pen. nu sancţionează deţinerea sau portul de muniţie neletală. Acest aspect reiese, în mod clar, din examinarea dispoziţiilor anterior menţionate. În acest sens, se observă că există două cerinţe esenţiale ataşate elementului material, respectiv: să existe o armă neletală din categoria celor supuse autorizării şi arma neletală să fie deţinută sau purtată fără drept. Aşadar, art. 342 alin. (2) C. pen. se referă în mod expres la arme neletale din categoria celor supuse autorizării.

Examinând legalitatea hotărârilor atacate în raport de coordonatele faptice stabilite de instanţa de fond şi menţinute de curtea de apel, ce nu mai pot fi cenzurate de către instanţa supremă, aşa cum, de altfel, s-a menţionat anterior, Înalta Curte constată incidenţa cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., deoarece, pe de o parte, recurentul inculpat A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală (deţinerea de muniţie neletală), iar pe de altă parte, faptele reţinute în sarcina acestuia nu corespund uneia din normele de incriminare în temeiul căreia s-a dispus condamnarea.

Pe de o parte, se constată că recurentul inculpat A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv pentru deţinerea de muniţie neletală, faptă ce nu corespunde normei de incriminare şi tipicităţii obiective a vreuneia dintre infracţiunile prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., respectiv de art. 342 alin. (2) C. pen.

Astfel, se observă că atât instanţa de fond, cât şi curtea de apel au reţinut în mod expres că muniţia identificată la domiciliul recurentului cu ocazia percheziţiei din data de 27 septembrie 2015 nu este letală. În fapt, pentru a dispune condamnarea inculpatului în baza art. 342 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., ambele instanţe au stabilit, în esenţă, că acesta a deţinut în mod nelegal armă şi muniţie neletală supusă autorizării. Aşa cum s-a subliniat anterior, dispoziţiile art. 342 alin. (2) C. pen. sancţionează doar deţinerea fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării, nu şi deţinerea de muniţie neletală.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, în mod greşit, instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut în încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat inculpatul, dispoziţiile art. 342 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

În primul rând, aşa cum s-a arătat anterior, cele două alineate ale art. 342 C. pen. reglementează două infracţiuni distincte.

În al doilea rând, niciuna din faptele reţinute în sarcina inculpatului nu se circumscriu normei de incriminare prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., nefiind prevăzute ca infracţiuni prin această dispoziţie legală. Astfel, inculpatului i s-a imputat deţinerea unei arme neletale, faptă ce este incriminată doar de art. 342 alin. (2) C. pen., dar care nu se circumscrie dispoziţiilor art. 342 alin. (1) C. pen., care se referă doar la arme sau muniţii letale. În ceea ce priveşte deţinerea de muniţie neletală, în cele ce preced, s-a stabilit deja că o atare faptă nu corespunde tipicităţii obiective a niciuneia dintre infracţiunile prev. de art. 342 alin. (1) C. pen. sau prev. de art. 342 alin. (2) C. pen.

Faţă de cele reţinute, în condiţiile în care, prin hotărârile atacate, s-a dispus condamnarea inculpatului în temeiul art. 342 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., prin aplicarea unei pedepse unice, se observă că nelegalităţile constatate cu privire la lipsa de corespondenţă între situaţia de fapt şi norma de incriminare nu pot fi înlăturate prin rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs în casaţie, deoarece implică schimbarea încadrării juridice în raport de situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută, dar şi individualizarea pedepsei şi a modului de executare a acesteia, în funcţie de norma de incriminare ce va fi stabilită ca incidentă în cauză. În acest sens, se observă că prin hotărârile recurate, sancţiunea unică aplicată prin reţinerea în mod nelegal a ambelor alineate ale art. 342 C. pen. este egală cu minimul pedepsei închisorii prevăzut de lege pentru infracţiunea prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., respectiv cu maximul pedepsei închisorii pentru infracţiunea prev. de art. 342 alin. (2) C. pen.

Nefiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., se impune, în aceste limite, cu privire la infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) şi (2) C. pen. (astfel cum în mod nelegal a fost reţinută prin hotărârile atacate), trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Judecătoria Moldova Nouă, fără ca în rejudecare să mai poată fi invocate şi examinate alte chestiuni decât cele referitoare la corecta încadrare juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului şi individualizarea pedepsei în raport de norma de incriminare incidentă şi sancţiunea prevăzută de lege pentru respectiva infracţiune.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 672/A din 7 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2016, va casa, în parte, decizia penală mai sus-menţionată şi Sentinţa penală nr. 10 din 27 februarie 2018, pronunţată de Judecătoria Moldova Nouă şi, pe cale de consecinţă:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. aplicate inculpatului, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- sporul de 6 luni închisoare aplicat conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

- 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006;

- 1 (un) an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

- 6 (şase) luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) C. pen., va contopi pedepsele de:

- 6 (şase) luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. (3) C. pen., şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care va adăuga un spor de o treime din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv 2 luni închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 3 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Judecătoria Moldova Nouă, cu privire la infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) şi (2) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei mai sus-menţionate.

Va dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinţei penale nr. 10 din data de 27 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Moldova Nouă în dosarul nr. x/2016, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 672/A din 7 iunie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală şi emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 672/A din 7 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2016.

Casează, în parte, decizia penală mai sus-menţionată şi Sentinţa penală nr. 10 din 27 februarie 2018, pronunţată de Judecătoria Moldova Nouă şi, pe cale de consecinţă:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. aplicate inculpatului, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- sporul de 6 luni închisoare aplicat conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

- 1 (un) an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

- 6 (şase) luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele de:

- 6 (şase) luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. (3) C. pen., şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care adaugă un spor de o treime din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv 2 luni închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 3 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Judecătoria Moldova Nouă, cu privire la infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) şi (2) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei mai sus-menţionate.

Dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinţei penale nr. 10 din data de 27 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Moldova Nouă în dosarul nr. x/2016, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 672/A din 7 iunie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală şi dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj