Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 16.05.2016, sub nr. x/2016 reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Caraş-Severin a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar Pentru Promovarea Societăţii Informaţionale solicitând admiterea cererii, anularea în totalitate a Raportului de control privind Contractul de finanţare nr. x/06.12.2013- SMIS 48365 înregistrat la Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale sub nr. x/06.11.2015; a Deciziei privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale sub nr. x/22.12.2015,obligarea pârâtei la restituirea sumelor reţinute în baza Raportului de control privind Contractul de finanţare nr. x/06.12.2013 - SMIS 48365 - înregistrat la Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale sub nr. x/06.11.2015.
Soluţia primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 245 din 18 octombrie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Caraş-Severin împotriva pârâţilor Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale şi Ministerului Fondurilor Europene, a anulat Raportul de control nr. x/06.11.2015, privind Contractul de finanţare nr. x/06.12.2013 - SMIS 48365, precum şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 20361/22.12.2015, a obligat pârâţii la restituirea către reclamantă a sumelor reprezentând corecţie financiară de 5% din valoarea proiectului.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, au formulat recurs Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională şi de Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice.
Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Susţine recurentul că din considerentele sentinţei pronunţată de instanţa de fond nu rezultă că la pronunţarea acesteia, instanţa a analizat apărările formulate de pârât prin întâmpinare.
Rezultă, aşadar, că instanţa de fond a nesocotit apărările formulate de pârât, lipsind astfel hotărârea de indicarea elementelor care atrag criticile şi în raport de care trebuie să fie formulat recursul.
Precizează recurenta că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recurs trebuie să aibă în vedere că, prin sentinţa recurată au fost reluate pe larg, în cele mai mici amănunte susţinerile intimatei-reclamante, iar concluzia instanţei de fond este cuprinsă în maxim o pagină a hotărârii, fără a fi motivată în fapt şi în drept.
Recurentul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională consideră că sunt îndeplinite motivele de casare prevăzute de punctele 6 şi 8 ale art. 488 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată prin prezentul recurs a fost pronunţată fără motivarea desfiinţării actelor de control atacate, în integralitatea lor, şi cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.
De asemenea trebuie observat faptul că ampla motivaţie a sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia nu cuprinde nicio critică concretă legată de rezultatele raportului de control raportat la toate obiectivele vizate, ci numai faţă de corecţia aplicată - element subsecvent actului de control şi neesenţial raportat la obiectivele acestuia. Din acest motiv, în opinia recurentului devin incidente prevederile punctului 6 al art. 488 C. proc. civ.
De asemenea s-a menţionat faptul că, în prezenta cauză, sunt incidente şi prevederile pct. 8 din art. 488 C. proc. civ. Astfel, precizează recurentul că măsura luată de către reprezentanţii OIPSI este legală, justificată şi în conformitate cu situaţia de fapt, motiv pentru care solicită instanţei de control judiciar casarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi referitor la cererile de recurs
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Actul administrativ reprezintă forma juridică principală de activitate a administraţiei publice care constă într-o manifestare de voinţă expresă, unilaterală şi supusă unui regim de putere publică, precum şi controlului de legalitate al instanţelor judecătoreşti, care emană de la autorităţi administrative sau de la persoane private autorizate de acestea, prin care se nasc, modifică sau sting drepturi şi obligaţii corelative.
Caracterul expres al manifestării de voinţă este determinat de regimul de putere publică în care se emit actele administrative, iar de acest regim de putere publică se leagă caracterul obligatoriu al actului administrativ, precum şi executarea lui din oficiu.
Din actele de la dosarul cauzei, rezultă că actele criticate de reclamantă, reprezintă înscrisuri prin care se constată împrejurări fără a modifica raporturi juridice, din moment ce nu cuprinde măsuri apte de a fi puse în executare.
Înscrisurile contestate nu pot avea caracter executoriu, nu au stat la baza emiterii unui act administrativ şi nici nu reprezintă o modalitate de punere în executare a unui astfel de act.
Raportul de control reprezintă o simplă operaţiune tehnico-administrativă, acesta urmând a fi avut în vedere la emiterea altor acte.
Raportul de control nu dispune măsuri, ci, constatând o anumită situaţie de fapt, recomandă dispunerea de măsuri faţă de normele legale în vigoare.
Raportul de control nu poate forma obiectul unei acţiuni în contencios administrativ de sine stătătoare.
Faţă de cele anterior expuse, actele atacate nu sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile formulate de Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională şi de Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva Sentinţei nr. 245 din 18 octombrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, rejudecând în fond, respinge acţiunea ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2019.
Procesat de GGC - NN